Sotii Teodor si Sultana Petre din satul Crăsani – Ialomița, au fost din tinerete credinciosi, buni, milostivi, nelipsiti de la biserica.
Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnaveste greu femeia în vara anului 1950. Internată la București în spital, supusă la cel mai bun tratament, boala se agrava, încât sfârsitul apropiat era inevitabil.
Avea o infectie grava la abdomen. Doctorii nu stiau ce medicament sa-i mai dea.
Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei să alerge la Mănăstirea Balaciu (Ialomita), unde, dealtfel, venea regulat.
– Părinte staret, îmi moare sotia! spunea soțul plângând. Este aproape în comă. Nu stiu doctorii ce să-i mai facă.
– Să mergem, frate Teodor, în biserică cu toții, să facem un paraclis la icoana Maicii Domnului si să avem credintă, că mult poate rugăciunea Maicii Domnului înaintea Prea Sfintei Treimi!
Au căzut cu toții în genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfânta icoană și au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnavă. In același ceas sotul a pornit apoi repede la spital, apăsat de durere. Cum intră pe poarta spitalului brâncovenesc, observă pe soția sa plimbându-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul când au făcut paraclisul Maicii Domnului.
Pe când părinții se rugau la Mănăstirea Balaciu, doctorii au fost inspirați să-i facă injecții cu penicilină amestecată cu streptomicină. După prima injecție s-a simțit tot mai bine, până s-a vindecat cu totul.
Femeia este astăzi în viață, cu mila Domnului și ajutorul Maicii Domnului. De atunci paraclisul se face zilnic în casa lor.
Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 119-120