Mil? de s?raci ai? S? nu-i judeci, tat?. De-i poti ajuta, ajut?-i. Si chiar dac? nu le dai un ban, ai mil? de ei. Iar dac? ai, d?. F? milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. F? tot ce poti.
Nu-i da prea mult, ca s? nu-ti par? r?u. Dar s? nu-i judeci niciodat?. Parc? eu, dac? le dau, ce, le dau de mil?? Le dau ca s? scap de ei… Si dac? dai, s? fugi cât poti de mândrie. Ei, parc? cine stie ce am f?cut! Au fost sfinti care-si d?deau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am f?cut?Milostenia trebuie f?cut? în ascuns. Poti umbla si în haine luxoase si s? faci milostenie asa încât s? nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si în zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus s? vând? vin într-o cârcium?, si când venea cineva s? cumpere, sfântul îl ruga: “Nu cump?ra asa mult, cump?r? mai putin, c? ai acas? copii care te asteapt?…” Iaca asa… Si acum, dup? 20 de ani, când l-au dezgropat, era cu hainele si cu înc?lt?mintea asa cum l-au îngropat atunci, cu barba si cu p?rul la fel – l-au si piept?nat. Si nu-l stiuse nimeni pân? atunci… Ai v?zut?
Petru Vamesul – era un vames… om mare era el în vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, c? de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si în orasul acela nu era altul mai mare ca el. Asa spune cartea… Dar în orasul acela erau si multi s?raci. Si s-au adunat s?racii toti, într-o sear?, si se l?uda fiecare cu cât a câstigat. “M?, da’ tu cât ai câstigat? Da’ tu? Da’ tu?…” Si unul zice: “M?i, dar umblând voi prin oras, de la Petru Vamesul ati c?p?tat cândva milostenie?” Cela nu, cela nu… NU! “M?, zice unul mai r?s?rit, ce-mi dati voi mie ca mâine s? vin eu cu milostenie din mâna lui Petru Vamesul?” Ceilalti au râs: “M?, da’ ai s? capeti câteva bete…” Si au pus r?m?sag. Si acela mai îndr?znet se duce la poarta lui Petru Vamesul. Petru avea un car pe care îl înc?rca cu pâine, s? se duc? s-o vând?. Cersetorul, la poart?, “d?-mi” si “d?-mi”. “Mai pleac? de acolo, m?i… Mai du-te, am zis!” Acela, “d?-mi” si “d?-mi” – nu se ducea. Se înfurie Petru si caut? un b?t împrejur – nu g?seste. De furie, ia o pâine si poc!, în capul cersetorului. I-a dat si cu pâinea în cap, s?racu’. Acela a înh?tat pâinea si, pe fug? – drept la ceilalti, care-l asteptau: “Uite, m?, am c?p?tat… din mâna lui, m?… din mâna lui Petru Vamesul”. Si-uite asa, a câstigat r?m?sagul. Ca s? vezi – i-a dat Petru cu pâinea în cap… Dar n-a luat seam? c? pâinea aceea o s?-i ajute cândva tare mult.
În seara aceea s-a îmboln?vit Petru Vamesul – dar s-a îmboln?vit de moarte. Si n-a mai stiut nimic, în boala lui… Ceilalti ziceau c? a murit. Dar el s-a aflat înaintea Dreptului Judec?tor. Si a poruncit Judec?torul îngerilor s?-l lege pe Petru si s?-l arunce în gheen?, c?-i tare p?c?tos. Dar îngerul de la botez a venit degrab?, plângând, cu pâinea: “Doamne, nu-l osândi, uite c? si ?sta a f?cut milostenie!” Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: “Mergi, s?race Petre, si adaug? la pâinea ta” – adic? s? dea mai mult, s? se înmulteasc?. Si s-a trezit Petru din boala aceea de moarte si a înteles c?, va s? zic?, pâinea aceea l-a sc?pat de la moarte si de la iad. Si a zis asa: “S? nu mor pân? ce nu voi fi si eu s?rac”. Si a doua zi a prins a împ?rti la s?raci, la slugile pe care le avea – le-a dat tot, tot, si le-a l?sat s? se duc?. Si a r?mas cu o singur? slug?, c?reia i-a spus asa: “Îti dau tot ce mi-a mai r?mas, toat? datoria pe care trebuia s? ti-o dau, dar mâine s? m? duci tu pe mine în oras si s? m? vinzi ca rob, iar pretul pe care îl iei pe mine s?-l dai la s?raci”. “Cum, st?pâne, s? te vând?!” “Dac? nu m? vinzi tu pe mine, te vând eu pe tine.” Si, de fric?, sluga l-a vândut. În târg. C? atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, c? erau credinciosi, si erau mai buni decât p?gânii. Si cât a luat pe dânsul, a dat la s?raci. Iaca asa… Dintr-o pâine, atât de milostiv a devenit, c? s-a vândut si pe dânsul. L-au luat turcii si l-au dus acolo, în Turcia, unde a c?zut slug? la un boier. Si l-a întrebat boierul: “Ce stii tu s? faci?” “Gr?din?rie, st?pâne.” Si l-a pus gr?dinar. Trei ani de zile a lucrat la gr?din?, în tar? str?in?. Din atâta slav? cât? a avut si din atâta avere, a r?mas slug? la gr?dina turcului. Si lucra cu credint?, nu asa… Odat?, când aducea el din gr?din? legume pentru mas?, s-au întâmplat la masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au cunoscut: “M?, ?sta-i Petru Vamesul!” “Ba nu-i el, seam?n? cu el…” “Ba el e, m?i, Petru e…” L-au cunoscut. Îns? Petru a simtit c? de el vorbesc si a fugit din cas? pe furis. Turcul acela avea un portar surd si mut, iar când Petru a ajuns la poart?, a strigat la acel portar: “Deschide poarta!” “O deschid, st?pâne!” – a vorbit mutul… Si Petru a iesit pe poart? si a fugit, c? n-a mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: “St?pâne, acela care avea grij? de gr?din? a plecat”. Iaca asa… Ai v?zut? Dintr-o pâine… A dat-o de ciud?. Dar darul lui Dumnezeu, m?car c? dai de ciud?, sau oricum dai, te aduce la cunostinta adev?rului.
Desigur c? cei care au sot, familie, copii trebuie întâi s?-si împace casa, familia, copiii, si pe urm? s? fac? milostenie. Acela care face milostenie cu altii, str?ini, iar copiii si-i las? s? fl?mânzeasc? si s? tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omeneasc?. Ca s? zic? lumea: “M?, da’ milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vândut tot…” Întâi casa s? ti-o îngrijesti, familia s-o întretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele, asa spune cartea…
Categories