Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu știu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să îți înșiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coșde gunoi prin zonă?” ea îți va răspunde: „Coș de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să îți înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria în timp ce albina știe unde se găsesc irișii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Category: Mari duhovnici
Cuvinte de folos de la mari duhovnici, filmari, predici audio, conferinte.
Categories
Nevoia de povatuitor
Prin mărturisire omul se eliberează
– Părinte, în primii ani ai creștinismului creștinii făceau mărturisire publică. Aceasta ajută?
– Alții erau anii cei dintâi ai creștinismului și alții cei de acum. Aceasta nu ajută astăzi.
– De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?
– Aveau și mai multă râvnă și nu aveau cele pe care le au oamenii astăzi. Iată, acum perechile se despart fără motiv, nu mai sunt ca cele de odinioară.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=QUMUPbLjpWc]
vorbeste parintele Amfilohie Branza, intalnire de pe 06 martie 2012 la ed. Sophia, Bucuresti.
puteti downloada cateva zile de aici.
Unii credincioși spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceștia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.
(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovicești, cu pr. Paisie Olaru)
Se recomandă citirea Psaltirii în post în mod special? Se spune că poate fi primejdioasă. În ce sens?
Nu știu cum poate să fie primejdioasă Psaltirea. Nu poate să fie primejdioasă Psaltirea în nici un fel. Sfântul Vasile cel Mare spune că mai degrabă să stea soarele pe cer decât să înceteze citirea Psaltirii. Este un lucru apărut în ultima vreme – nu știu cum a apărut acest lucru. Este mai mult ca o sminteală, ca o piedică pusă în fața oamenilor, ca să se îndoiască și să nu mai citească Psaltirea.
Deci, întâi, în perioada postului este foarte mult recomandată citirea Psaltirii. Și la slujbele din biserică, la mânăstiri, ea se citește mai mult decât în afara posturilor. Adică, în afara posturilor, la slujbele din mânăstire se citește întreaga Psaltire în decursul unei săptămâni. În perioada Postului Mare, se citește de două ori Psaltirea, în fiecare săptămână. Deci Psaltirea este potrivită – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivită cu postul și nu este primejdioasă în nici un fel, așa cum nu este primejdioasă rugăciunea.
Părintele Gherasim L-a iubit pe Hristos din anii copilăriei. De la doisprezece ani a auzit chemarea Sa și a intrat frate în Mănăstirea Bogdana. Se trăgea dintr-o familie de țărani înstăriți, lucru care nu l-a împiedicat să lase toate și să aleagă o cale a renunțărilor și a jertfei.
Înzestrat cu o inteligență deosebită, cu râvnă pentru studiu și mai ales cu mare sete de rugăciune și viață lăuntrică, a fost trimis de către mănăstire să-și continue studiile, ajungând să absolve ca șef de promoție nu numai Seminarul de la Neamț, ci și Facultatea de Teologie. Dorind o viață duhovnicească mai aspră, a ajuns la Tismana, mănăstire care îi „insufla mult respect și devotament pentru drumul monahal”, așa cum însuși o spunea mai târziu. După încheierea studiilor, a primit pentru scurtă vreme ascultarea de stareț al Mănăstirii Arnota – Vâlcea, iar în anul 1942 a fost trimis de către Mitropolitul Nifon Criveanu ca preot misionar în Transnistria.
Peste tot, Părintele Gherasim s-a sârguit, cu timp și fără timp, zi și noapte, să fie înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu un preot adevărat, care să răspundă nevoii semenilor de dragoste, luminare și rugăciune. Pentru sârguințele sale pastorale, în 1943, același mitropolit l-a numit stareț al Mănăstirii Tismana, ascultare pe care o va împlini cu vrednicie până în ziua arestării sale.
CER SI PAMANT
Motto:”Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui,
un cer nou si un pamant nou, in care locuieste dreptatea…”
(II Petru 3, 13).
Ma adresez din nou tie, tinere, pentru ca pe tine te-am ales dintre toti cei carora m-as fi putut adresa; caci tu esti cel mai apt sa asculti cuvantul lui Hristos,tu esti nobil si pur, deoarece educatia ateista nu a reusit inca sa intunece cerul din tine. Tu inca mai privesti in sus, tu inca mai poti auzi chemarile inalte; zborultau spre sferele ceresti nu a putut fi zavorat de gratiile unor conceptii arbitrare.Pentru tine aspiratia spre cer exista, materia nu te-a facut prizonierul ei. Deaceea, tinere, te chem de sapte ori, caci sapte sant laudele zilei catreDumnezeu, asa cum spune Psalmistul: ” De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii tale” .
Vom vorbi astazi despre cer si despre pamant. Nu te voi infricosa,prietenul meu, cu tablourile zguduitoare ale sfarsitului lumii. Zilnic ne sta moartea in fata: prezenta ei e mai sufocanta decat viata, mai reala decat ea, caci moarteae cosmarul nostru de fiecare clipa. Traiesti cu moartea linga tine, prietene, si incanu te-ai obisnuit cu ea, fiindca esti viu si autentic, mai viu si mai autentic decat itiinchipui tu insuti.
SA ZIDIM BISERICI!
Motto: “… c? tu e?ti Petru, ?i pe aceast?
piatr? voi zidi Biserica Mea,
?i por?ile iadului nu o vor birui.
Teofile, despre toate cele pe care a
inceput Iisus a le face si a le invata”
(Matei 16:18)
I?i aduci aminte, tinere, când ?i-am spus c? un glas nou te cheam? ?i c? este glasul lui Iisus? Dar unde ?i la ce te cheam?? Ce f?g?duin?? ademenitoare pentru setea ta de cunoa?tere ?i de adev?r î?i face Mântuitorul?
Glasul lui Iisus te cheam? la Biserica Lui.
Tr?ie?ti într-o familie, într-o societate, într-o lume. Te leag? de familia ta acel inefabil glas al sângelui, pe care nu-l po?i renega ?i care se r?zbun? prin suferin?a ta, atunci când îl tr?dezi. Tr?ie?ti în mijlocul neamului t?u, pe care îl sim?i ca pe o entitate metafizic?; nu ca pe o grupare de indivizi izola?i ci ca pe un suflet imens ?i unic, în care tu e?ti totul ?i totul tr?ie?te prin tine. Exi?ti într-o lume cu bucuriile ?i durerile ei ?i vibrezi la aceste bucurii ?i dureri fiindc? este ceva în tine care te leag? ?i te unific? inextricabil cu to?i semenii t?i.
Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care e?ti chemat?
Dupa ani grei de puscarie politica, parintele Gheorghe Calciu a avut curajul sa rosteasca aceste sapte cuvinte catre tineri in centrul Bucurestiului, la manastirea Radu Voda, in anul 1978, postul Pastelui.
O scurta biografie a parintelui poate fi gasita aici.
CHEMARE
Motto: “Cuvantul cel dintai l-am facut, o,
Teofile, despre toate cele pe care a
inceput Iisus a le face si a le invata”
(Fapte 1, 1)
A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat.
Este glasul lui Iisus!
Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat.
Fiul meu, daca iei aminte la ceea ce iti scriu si te silesti pe tine insuti, vei afla mult folos. Toate acestea ti se intampla deoarece nu te straduiesti indeajuns la rugaciune. Deci, sileste-te. Spune tot timpul rugaciunea. Sa nu-ti stea deloc gura. Asa te vei obisnui cu rugaciunea si o va prelua apoi mintea.
Nu da curaj gandurilor, deoarece astfel te slabesti si te intinezi. Rugaciune, silirea firii continuu, si vei vedea cat har vei primi.
Viata omului, fiul meu, este necaz si suparare, deoarece este instrainare. Sa nu cauti odihna desavarsita. Hristos a purtat crucea. Si noi trebuie s-o purtam. Daca vom rabda toate necazurile, vom afla har de la Domnul. De aceea ne lasa Domnul sa fim ispititi, pentru a ne incerca zelul si dragostea pe care o avem pentru El. De aceea este nevoie de multa rabdare. Fara rabdare omul nu poate deveni lucrator, nu invata cele duhovnicesti, nu ajunge la masura virtutii si a desavarsirii.
Iubeste pe Iisus si spune fara intrerupere rugaciunea si aceasta iti va lumina calea spre El.