Category: Poezii

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Am gasit aceasta scurta poezie pe coperta unei carti de rugaciuni:

Fii pribegi ai ??rii mele,

Necaji?i între str?ini,

Nu uita?i menirea voastr?

De români ?i de cre?tini.

Sfântul Ioan Iacob Romanunl din Hozeva

“Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”

Într-o joi de dimineață,
Zi scurtării lui din viață,
Brâncoveanu se scula,
Fața blândă el spăla,
Barba albă-și pieptăna,
La icoane se-nchina;
Pe fereastră el căta
Și amar se spăimânta!

De curand am reascultat un cantec ale carui cuvinte cuprind in simplitatea lor bucuria de a fi mereu cu Domnul.

Muzica si versuri Savatie Bastovoi.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=o8V9HS3Zv0o]

Sub o râp? stearp?, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu v?rsarea serii un str?in sosi.
— “?tefan al Moldovei vine a-?i vorbi!”
— “?tefan al Moldovei, Daniel îi spune,
S? a?tepte-afar?! Sunt în rug?ciune.”

Explicatie: din copilarie mi-a placut aceasta poezie plina de semnificatii si intelepciune crestina. Infratirea romanului cu natura, vitejia lui pentru apararea tarii, gandul la moarte, lasarea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, pamantul tarii, ca altar al jertfei strabunilor.

Frunza verde de malai,
Cine mer ge sus la rai?
Merge Dan, soiman de plai,
C-a ucis el multi dusmani,
Un vizir si patru hani.
Frunza verde lemn de brad,
Cine merge jos in iad?
Merg tatarii lui Murad,
C-au ucis in zi de mai
Pe Dan, capitan de plai!
(Fragm. de cantec poporal)
I
Batranul Dan traieste ca soimul singuratic
In pestera de stanca, pe-un munte paduratic,
Privind cu veselie cum soarele rasare,
Dand viata luminoasa cu-o calda sarutare,
Privind cu jale lunga cum soarele apune…
Asa si el apus-a din zile mari si bune!