Am gasit aceasta scurta poezie pe coperta unei carti de rugaciuni:
Fii pribegi ai ??rii mele,
Necaji?i între str?ini,
Nu uita?i menirea voastr?
De români ?i de cre?tini.
Sfântul Ioan Iacob Romanunl din Hozeva
Am gasit aceasta scurta poezie pe coperta unei carti de rugaciuni:
Fii pribegi ai ??rii mele,
Necaji?i între str?ini,
Nu uita?i menirea voastr?
De români ?i de cre?tini.
Sfântul Ioan Iacob Romanunl din Hozeva
– Crede-ma, parinte, i-a raspuns omul acela, ca multe sfaturi bune am auzit, dar niciodata nu m-am folosit asa de mult ca acum. Sunt incredintat ca Dumnezeu salasuieste in sfintia voastra si sfintia voastra salasuiti in El. Dar ce sa fac, deoarece diavolul nelegiuirii ma stapaneste? Fie ca mananc, fie ca beau, fie ca dorm, necontenit ma supara. Dar mai ales in vremea rugaciunii, la biserica, imi aduce aminte erezii, nenumarate necuratii si ganduri de hula impotriva lui Hristos Dumnezeul nostru, a Sfintei Sale Maici si altele asemenea. Ma lupta cu atata silnicie, incat nu mai stiu ce sa fac. Ma tem sa nu cada foc din cer si sa ma mistuie.
– Asculta, fiule, i-a zis Cuviosul, si poate te vei mangaia.
„Intru rabdarea voastra va veti dobandi sufletele.” (Luca 21, 19). Rabdarea trebuie invatata, pentru ca fara ea nimic nu poate fi obtinut. De rabdare avem nevoie cel mai mult in viata, caci suportand incercarile cu calm, iesim invingatori. Multi ajung sa piarda totul fiindca nu le ajunge rabdarea. De asemenea, ii admiram pe cei care dau dovada de rabdare dar nu stim intotdeauna cu ce pret au dobandit acest dar pretios. „Necazul rodeste rabdare.” (Romani 5,3) Rabdarea se invata la scoala nevoilor si suferintelor. Supunandu-ne la incercari, Dumnezeu nu vrea sa plangem si sa suspinam, ci sa dam slava Celui preainalt. Viata insasi ne da o mare lectie de rabdare si, daca nu vrem sa ajungenm sa fim infranti din cauza nerabdarii, sa fim pregatiti s-o acceptam.
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU“, Editura Sophia, 2008
– 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului – [3 octombrie]
Vom reda ceea ce marturiseste Preafericitul Parinte Patriarh despre Parintele Dumitru Staniloae: “… o alta marturisire pe care as dori sa o aduc despre dansul ca om al rugaciunii mi-a fost inspirata de o intalnire ortodoxa din Franta, care a avut loc la Amiens, langa Paris, in 1977… am stat, in noaptea aceea in aceeasi camera, iar inainte de culcare, Parintele Staniloae a zis: “Sa ne rugam“. Si ne-am rugat, am stat asa in pozitie de rugaciune, iar dansul a rostit pe de rost rugaciunile incepatoare, dar pentru ca n-aveam Ceaslovul cu noi, dansul s-a rugat liber. Eu cand am auzit cum se roaga, imi venea sa cred ca e alt om. O rugaciune simpla, profunda, sensibila, fara nici o idee teologica elaborata, zicea doar: “Doamne ajuta-ne! Doamne fii cu noi! Doamne iarta-ne!“, exact asa cum vorbeste un copil cu tatal sau, in familie. O simplitate pe care o vezi numai la oamenii de la tara, care n-au trecut niciodata printr-o scoala teologica, dar care se roaga cu foarte multa convingere si credinta, intr-o uimitoare intimitate si familiaritate cu Dumnezeu.
Dupa aceea, in ziua urmatoare, eu am indraznit si am intrebat: “Parinte profesor, ma iertati, dar eu m-am mirat cand v-ati rugat atat de simplu aseara“. El mi-a raspuns: “Cea mai mare ispita este sa teologhisesti in timpul rugaciunii. Atunci nu vorbesti cu Dumnezeu, vorbesti cu tine insuti despre El“.
Srusa: http://www.crestinortodox.ro
5 OCTOMBRIE – 18 ani de la mutarea la lacasurile vesnice a Parintelui Dumitru Staniloae, cel mai mai mare teolog roman
Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?
Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale.
Drumul nostru trecea pe langa o casa cu nume rau, de femei desfranate. Afara, la blestemata intrare, vedem un om cu o infatisare distinsa si foarte mahnit. Isi acoperea fata cu palmele si plangea, apoi isi ridica mainile spre cer, rugandu-se cu suspinuri si iarasi plangea plin de deznadesjde. Apropiindu-se de acel om necunoscut si distins, Nifon a inceput sa planga si el.
– Pentru numele Domnului, frate, i-a zis el, ce ti s-a intamplat de esti asa de trist si plangi nemangaiat, in fata intrarii? Spune-mi, te rog, pentru ca tanguirea ta imi frange inima.
– Cinstite Nifone, eu sunt ingerul lui Dumnezeu.