Uneori te vei sim?i perplex, îndeosebi v?zând p?catele oamenilor, ?i te vei întreba: Trebuie s? recurg la for?? sau la umilin?? ?i la iubire? Decide întotdeauna pentru umilin?? ?i iubire. Dac? vei lua aceast? hot?râre odat? pentru totdeauna, vei putea s? cucere?ti lumea întreag?. Umilin?a ?i iubirea unite împreun? sunt o for?? formidabil?, cea mai mare for?? din câte exist?: nu exist? o alta care s? o egaleze.
În orice zi, în orice or?, în orice minut, observ?-te pe tine însu?i ?i controleaz?-te, str?duie?te-te s? ai o fa?? frumoas?. Iat?, ai trecut pe lâng? un copil ?i erai iritat, plin de mânie, ai spus un cuvânt urât; tu poate nici nu l-ai observat pe copilul acela, dar el te-a v?zut bine ?i poate a v?zut figura ta, urât? ?i rea, ?i a r?mas impresionat în inimioara lui lipsit? de ap?rare. Tu nici nu e?ti con?tient, dar poate ai aruncat în el o s?mân?? rea, care probabil va încol?i, ?i totul pentru c? nu ai fost atent, pentru c? nu ai cultivat iubirea vigilent?, iubirea activ?.
Fra?ilor, iubirea este un ghid, dar trebuie s? ?tii s? o cucere?ti, pentru c? se cucere?te cu greutate, se pl?te?te pe ea pre? mare, se cucere?te printr-o munc? îndelungat? ?i pe termen lung; trebuie s? iube?ti nu o clip?, întâmpl?tor, ci întotdeauna, pân? la sfâr?it.
Extras din Fra?ii Karamazov – Feodor Dostoievski
Am dat candva, numele de “faramituri” vietii duhovnicesti pe care Dumnezeiasca Pronie a lasat-o vremii noastre. Ea se intemeiaza pe calauzirea in lucrarea mantuirii prin Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, cu sfaturile si cuvintele ziditoare imprumutate de la parintii si fratii vremurilor noastre. In sensul sau propriu, aceasta este ascultarea vechilor monahi sub un alt chip, potrivit neputintei noastre, care este cu precadere sufleteasca. Vechilor ascultatori, povatuitorii lor purtatori de Duh le vesteau neintarziat si de-a dreptul voia lui Dumnezeu: acum, monahii sunt siliti sa caute singuri in Scriptura voia lui Dumnezeu, si de aceea sunt supusi unor dese si prelungite nedumeriri si greseli. Pe atunci, sporirea era grabnica prin insasi firea lucrarii: acum ea este zabavnica, iarasi prin firea lucrarii. Aceasta a fost buna voire a Dumnezeului nostru in ceea ce ne priveste: datori suntem sa ne supunem ei si sa ne inchinam inaintea ei cu recunostinta. 
“Nu este ru?ine, nici ocar? s? poarte cineva haine umilite, ci mai vârtos este lucru de laud?. Numai p?catul este vrednic de ocar? ?i de def?imare. Când p?c?tuim nu ne temem, iar de haine proaste ne ru?in?m! Cel ce iube?te pe Dumnezeu se cuvine a face voia Lui, ?i a nu fi pl?cut oamenilor, ci smerit ?i m?surat în mâncare, îmbr?c?minte, în fapte ?i în gândurile lui, ca s? nu mânie pe Domnul”. [ Sf. Atanasie ]