Adevarata rugaciune

Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta cit un graunte de mustar,
veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta;
si nimic nu va fi voua cu neputinta (Matei 17, 20)

Iubiti credinciosi,

Cind omul va avea credinta dreapta si tare, unita cu fapte bune si mai ales rugaciune si post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca minuni mari si sa primeasca de la El tot ce va cere, spre folosul sufletului lui si al altora.

Acest adevar ni-l arata Mintuitorul nostru Iisus Hristos, in Sfinta Evanghelie care s-a citit astazi, prin urmatoarele cuvinte: De veti avea credinta cit un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo si se va muta si nimic nu va fi voua cu neputinta (Matei 17, 20). Apoi aratind puterea cea mare a postului si a rugaciunii, zice: Dar acest neam de demoni nu iese decit numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Pentru a ne putea da seama de puterea credintei, vom aduce marturia Sfintului Apostol Pavel care, aratind multe din faptele credintei, zice: Prin credinta pricepem ca s-au intemeiat veacurile cu Cuvintul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad… Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamint ca sa nu vada moartea. Prin credinta, Noe, luind instiintarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mintuirea casei sale… Prin credinta, Avraam, cind a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge… Prin credinta, insasi Sarra a prins putere sa zamisleasca fiu (desi trecuse de virsta cuvenita), pentru ca L-a socotit credincios pe Cel ce ii fagaduise.

Prin credinta, cind s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui… Prin credinta a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca unul care a vazut pe nevazutul Imparat. Prin credinta, au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe cind egiptenii, incercind a trece si ei, s-au inecat (Evrei 11, 3-29).

La aceste marturii, despre puterea credintei, amintite de Sfintul Pavel din Vechiul Testament, putem adauga si altele mult mai mari luate din istoria crestinismului, de la Hristos pina astazi. Prin credinta, Fecioara Maria a primit vestea cea buna de la arhanghelul Gavriil si s-a invrednicit sa nasca in trup pe Hristos, Mintuitorul lumii. Prin credinta, Sfintul Ioan Botezatorul a primit sa boteze in apele Iordanului pe Fiul lui Dumnezeu si a vazut pe Duhul Sfint ca un porumbel sezind deasupra Lui. Prin credinta, pescarii galileeni au lasat toate si, urmind lui Hristos, au devenit pescari de oameni. Prin credinta, Apostolii au primit harul Duhului Sfint si, cu puterea Lui, au vestit Evanghelia mintuirii in toata lumea. Prin credinta, Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe calea Damascului si a ajuns cel mai mare apostol al neamurilor. Prin credinta Apostolul Petru a primit sa fie rastignit la Roma, pe cruce, cu capul in jos pentru dragostea lui Hristos, iar Sfintului Pavel i s-a taiat capul.

Prin credinta, zeci de milioane de crestini au primit cu bucurie sa fie arsi de vii, taiati, sfisiati de lei, sau inecati in mare, pentru Evanghelie, strigind: “Sintem ucenici ai lui Hristos si fii ai lui Dumnezeu dupa dar si sintem gata sa ne dam viata si sa traim cu El in veci, decit sa ne lepadam si sa ne osindim in iad!” Prin credinta, ucenicii Sfintilor Apostoli si toti dumnezeiestii Parinti au marturisit si au aparat dreapta credinta ortodoxa, prin cuvint si prin minuni si au fixat-o definitiv in dogme si canoane la cele sapte Sinoade Ecumenice.

Prin credinta, multi crestini iubitori de Hristos au parasit grijile si placerile lumii si s-au facut calugari, sihastri si sfinti prin minastiri, prin munti si prin crapaturile pamintului, ducind viata ingereasca. Prin credinta, nenumarati pagini s-au convertit la crestinism si multi pacatosi s-au pocait si au devenit crestini desavirsiti. Prin credinta si dragoste pentru Hristos, casele crestinilor s-au transformat in biserici, fecioarele au devenit mirese ale lui Hristos, iar barbatii cu viata sfinta au ajuns marturisitori ai ortodoxiei si slujitori vrednici ai sfintelor altare. Prin credinta, dupa doua mii de ani de lupta cu puterile intunericului, crestinismul s-a raspindit in toata lumea, biruind marile arme ale Satanei necredinta, sectele, desfriul si ura dintre oameni.

Iubiti credinciosi,

Am aratat aici citeva marturii despre marile fapte ale credintei. In continuare voi vorbi pe scurt despre puterea rugaciunii si a postului. Mai intii, trebuie sa facem rugaciunea cu credinta (Matei 21, 22; Marcu 11, 24; Evrei 11, 6). Apoi trebuie s-o facem din toata inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 145; Ieremia 29, 13) si neincetat (Luca 21, 36; I Tesaloniceni 5, 17).

Faptele mari si minunate ale rugaciunii si postului sint nemasurate. Spre incredintare vom vorbi aici despre citeva din ele.

Prin rugaciune si post, Moise proorocul a luat din miinile lui Dumnezeu Tablele Legii (Iesire 34, 28). Prin rugaciune si post, marele prooroc Ilie a incuiat cerul sa nu ploua trei ani si sase luni; si iarasi cu rugaciune si cu post, a pogorit foc din cer si a descuiat cerul, de a dat Dumnezeu ploaie pe pamint (III Regi 18, 38). Cu rugaciune si cu post, Daniel proorocul a iesit nevatamat din groapa leilor (Daniel 6, 17-23). Prin rugaciune si post ninivitenii au scapat de pieire (Iona 3, 5-10). Rugaciune si post porunceste Dumnezeu, prin proorocul Ioil, sa faca iudeii spre a scapa de urgia Domnului (Ioil 2, 12-15).

Prin post de patruzeci de zile, Mintuitorul biruieste cele trei ispite ale satanei in pustie (Matei 4, 1-11). Cu rugaciune si cu post, Ana proorocita a nascut pe Samuel, fiind stearpa mai inainte (I Regi 1, 11; 16, 28). Cu rugaciune si cu post aspru a petrecut toata viata sa Sfintul Ioan Botezatorul si Inainte Mergatorul pentru care a fost marturisit de Insusi Mintuitorul drept cel mai mare om nascut din femeie (Matei 11, 10-19). Cu rugaciune si cu post s-au intarit Sfintii Apostoli in osteneala propovaduirii Evangheliei lui Hristos (II Corinteni 6, 4-5; 11, 27). Cu rugaciune si cu post se izgonesc diavolii din oameni (Matei 17, 19-21). Prin rugaciune si post sfintii lui Dumnezeu au facut minuni mari si multe, atit in Legea Veche cit si in Legea Harului, cum citim in Sfinta Scriptura, in cartile de cult si in vietile sfintilor.

Dar sa luati aminte ca nu toata credinta este buna, ci numai credinta cea dreapta, ortodoxa, unita cu faptele cele bune. Numai rugaciunile si posturile rinduite de Biserica dreptmaritoare sint bune, iar rugaciunile si posturile care le fac paginii, sectantii si ereticii sint uriciune inaintea lui Dumnezeu pentru ca nu se fac dupa indreptarul credintei apostolice. Sfintul Apostol Pavel ne arata ca, cel ce nu se lupta dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 4-5). Numai cel ce slujeste lui Dumnezeu in adevar si lucreaza toate faptele cele bune dupa dreapta credinta si spre slava lui Dumnezeu, poate sa dobindeasca mintuirea sufletului sau (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 9-11). Altfel toate posturile si rugaciunile noastre devin uriciune inaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).

Asadar, fratii mei, fiti cu mare luare aminte si sa nu va luati dupa cei rataciti de la dreapta credinta, carora li se pare ca vor dobindi mintuirea sufletelor lor, fara a asculta de Biserica lui Hristos. Auziti ce spune Sfintul Efrem Sirul: “Cind mintea omului va parasi dreapta credinta, toate faptele sale cele bune nu mai sint de folos“. Iar Sfintul Ioan Damaschin, aratind acelasi lucru cu alte cuvinte zice: “Binele nu este bine cind nu se face bine” (Filocalia IV, 1948, pag 194).

Despre puterea rugaciunii si a credintei se vorbeste si in Evanghelia ce s-a citit astazi, in care se spune cum a vindecat Mintuitorul un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatal sau la ucenici, dar acestia n-au putut sa alunge duhul rau din el. Iar daca a coborit Domnul de pe Muntele Tabor, tatal copilului a ingenunchiat la picioarele Lui si a zis: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si greu patimeste; ca de multe ori cade in foc si de multe ori in apa. Si l-am adus la ucenicii Tai, dar n-au putut sa-l vindece… (Matei 17, 14-16).

Vedeti ce greu se vindeca un om epileptic, stapinit de duh necurat? Ca daca nici Apostolii n-au putut sa vindece acest copil demonizat, cu atit mai greu vor reusi preotii sa vindece pe cei stapiniti de diavoli, si mai ales pe cei robiti de patimi grele. Diavolul obisnuieste sa-l arunce pe cel epileptic uneori in foc, alteori in apa, ca sa-l omoare si sa ne amageasca a crede ca nu el, ci apa si focul l-au ucis. Dar asupra sufletului celui bolnav, vrajmasul nu are nici o putere. Insa pe cei robiti de patimi cumplite, precum: necredinta, mindria, minia, betia, desfriul si uciderea, oare nu-i chinuiesc diavolii mai rau ca pe cei epileptici?

Nu vedeti pe unii ca acestia cum ii chinuiesc patimile, cum se aprind ca de foc de patima miniei, a desfriului, a mindriei si a razbunarii, patimi ce stapinesc astazi toata lumea? Sau pe cei betivi si nepasatori de a lor mintuire, nu vedeti cum ii arunca diavolul in apa necredintei si a nesimtirii sufletesti? Unii ca acestia, chiar daca le vorbesti de rai, ei nu-l doresc. Iar daca le spui de boli grele, de moarte si osinda iadului care ii asteapta din cauza pacatelor facute, ei nu se cutremura, nici nu vor sa le paraseasca prin pocainta, caci pacatele vechi, adica patimile intuneca si orbesc mintea si omoara sufletul si constiinta oamenilor. Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea orbire si moarte sufleteasca.

Milostivindu-Se Domnul de suferinta copilului, i-a zis tatalui sau: “Aduceti-l aici la Mine“. Apoi certind demonul, duhul rau a fugit, “iar copilul s-a facut sanatos din ceasul acela“. Apropiindu-se ucenicii de Hristos, L-au intrebat: Pentru ce noi n-am putut sa scoatem pe demon?… Pentru necredinta voastra! a raspuns Mintuitorul. Ca acest neam de demoni nu iese decit numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 19-21).

Din aceste cuvinte vedem ca Domnul mai intii cheama pe cel bolnav la Sine. Daca toti se feresc si chiar fug de cei bolnavi, Fiul lui Dumnezeu ii cheama la El, ii mingiie, pune miinile peste ei si ii vindeca atit pentru credinta bolnavilor, cit si pentru credinta rudelor si a celor ce ii aduc la El. Fara credinta tare in Dumnezeu, nimeni nu se vindeca si nu se poate face nici o minune. Dumnezeu cere si colaborarea noastra. El revarsa peste noi harul, mila si iertarea, iar noi trebuie sa-i aducem credinta noastra, smerenia si pocainta. De aceea a si raspuns ucenicilor ca din cauza necredintei lor n-au putut sa vindece copilul. Apoi spune Domnul ca diavolii se scot din oameni si patimile se scot din inimile noastre “numai cu rugaciune si cu post”.

Vedeti ce mare este puterea credintei ajutata de rugaciune si de post? Toate trei la un loc fac nenumarate minuni si vindecari, iar una fara alta nu aduc niciodata roade, nici nu ni se implinesc cererile. La orice cerere a credinciosilor, trebuie atit din partea lor, cit si a preotilor slujitori aceste trei virtuti obligatorii: credinta, rugaciune si post. Ba celor bolnavi li se mai cere si spovedanie generala, cu pocainta si hotarire de a nu mai pacatui.

Cea mai grea boala nu este cea trupeasca, ci cea sufleteasca, pentru ca pierde si trupul si sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuieste numai trupul, ci este inrobirea omului de patimi ucigatoare de suflet. Un om stapinit de betie si desfriu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de vindecat un betiv, un desfrinat, un ucigas, sau un om stapinit de ura, de lacomie, invidie, decit un om chinuit de un duh necurat, cum este copilul din Evanghelia de astazi.

Intristarea noastra este ca, astazi, numarul credinciosilor tineri si batrini stapiniti de asemenea patimi este cu mult mai mare ca odinioara. Inclinarea oamenilor tot mai mult spre betie si desfriu, spre necredinta si grupari sectare, spre egoism, divort si ucidere ne ingrijoreaza din ce in ce mai mult. Ba acest fenomen se extinde mai ales in rindurile celor tineri, in ultimii ani, prin filmele de groaza care duc la crima si filmele imorale care imping, in masa, la pacate pe atitia tineri care cad prada acestor droguri diabolice, straine de sufletul, de credinta si cumintenia neamului nostru.

Dumneavoastra, frati crestini, in calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de parinti, de frati si educatori de copii, aveti mare grija cum va cresteti copii pe care vi i-a dat Dumnezeu! Nu-i ucideti inainte de nastere prin avort, nici dupa nastere prin sminteala si lipsa de educatie religioasa! Nu-i lasati prada betiei, necredintei si desfriului la virsta tineretii! Sint copiii dumneavoastra, dar sint si copiii lui Hristos, care ne zice: Lasati copiii sa vina la Mine! (Luca 18, 16). Aveti grija de copiii ce vi i-a dat Dumnezeu! Vom da impreuna greu raspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis de diavolul.

Duceti-i regulat la biserica, la rugaciune, la spovedanie, la Sfinta Impartasanie. Puneti-le la indemina carti crestinesti de zidire sufleteasca si scapati-i de desfriu si necredinta.

Rugam pe bunul Dumnezeu sa ne izbaveasca pe toti de cursele cele cumplite ale diavolilor ucigasi de oameni. Amin.

Pr. Cleopa Ilie – Predica la Duminica a X a dupa Rusalii

Sursa: http://www.crestinortodox.ro