Ce infatiseaza icoanele?
Mai intai de toate, infatiseaza chipul Mantuitorului nostru Iisus Hristos si intamplari din viata Sa dramatica. Cele infatisate in scris in Evanghelie, sunt infatisate ochilor nostri si in culoare, zugravite pe peretii bisericilor, pe lemn sau pe alta materie. Cele ce sunt istorisite prin citire urechilor noastre, ne sunt istorisite prin vedere ochilor nostri.
Pe cine mai infatiseaza icoanele?
Infatiseaza si pe Preasfanta Fecioara Maria, ingerii si sfintii.
De ce nu dam cinstire si altor fapturi sau lucruri, ci numai ingerilor si sfintilor?
Pentru ca ingerii si sfintii sunt legati de persoana dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si reprezinta singurele fapturi care au vrednicie vesnica. Restul fapturilor create sunt spre ajutor si au vrednicie vremelnica.
Care este semnificatia fundamentala a icoanelor ingerilor si sfintilor?
In esenta icoanele reprezinta domnia puterilor mai presus de fire asupra puterilor firii.
Noi cinstim icoanele ca pe obiecte materiale?
Nicidecum. Noi nu veneram pe nimeni si nimic decat numai pe Preasfanta Treime in Unime – UNUL DUMNEZEU. Dar noi cinstim pe sfinti ca pe cei mai buni copii ai lui Dumnezeu si urmatori ai lui Hristos; si le cinstim chipurile in chip deosebit, asa cum copiii cinstesc fotografiile parintilor sau fratilor lor.
Sunt icoanele altceva mai mult decat tablouri cu infatisari ale lui Hristos si ale sfintilor Sai si altceva mai mult decat un simbol al cinstirii pe care noi o avem pentru ei?
Ele sunt mai mult decat atat. Icoanele sfintite sunt canale ale puternicului har dumnezeiesc care da tamaduire, innoieste, lumineaza, daruieste curaj si mustra. Atat de mult iubeste Domnul Dumnezeu pe sfintii si mucenicii Sai, casnicii Sai, incat a dat putere chiar si chipurilor zugravite ale acestora cand sunt cinstite, si numelor lor cand sunt chemate spre ajutor.
Cum ne putem incredinta de aceasta?
Prin felurita experienta a Bisericii de-a lungul multor generatii, precum si prin experienta generatiei noastre, si prin lucrarea facatoare de minuni a icoanelor.
De ce cinstirea si chemarea sfintilor nu a fost asemenea inainte si dupa Hristos?
Pentru ca toti s-au aflat in Iad pana cand Hristos a coborat acolo si le-a eliberat sufletele.
Sfantul Nicolae Velimirovici – Catehismul Bisericii Ortodoxe
De ce se aprinde candela inaintea icoanelor?
În primul rând, deoarece credința noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.
În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în fața căruia aprindem candela – fiindcă sfinții sunt numiți fii ai luminii.
În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate și pentru gândurile și dorințele noastre rele, și să ne cheme la calea sfințeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
În al patrulea rând, ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoștințe și luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune și viață și sănătate și mântuire și tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.
În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră și la rugăciune și ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul și fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu și sfinților Lui.
În al șaselea rând, ca să ne învețe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuțile – fiindcă toate virtuțile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprinde.
Sfantul Nicolae Velimirovici – Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi
“Dumezeu ne iart? u?or, îns? noi, oamenii, fiind u?uratici cu firea ?i