Categories
Month: January 2016
„Atunci când toți Patriarhii, din convingere sau de frica împăratului, au devenit monoteliți (eretici care mărturisesc că este numai o voință în Hristos), Sfântul Maxim Mărturisitorul, care era simplu monah, nu a primit să se împărtășească cu ei.
Când trimișii Patriarhului au venit la el în temniță, au încercat să-l facă să creadă că este în afara Bisericii, căci toate bisericile locale erau oficial monotelite (eretice):
– De care Biserică aparții? L-au întrebat trimișii. De cea de Constantinopol, de Roma, de Antiohia, de Alexandria sau de Ierusalim? Fiindcă toate aceste Biserici, cu părțile cele ce se află sub ele, sunt unite (în comuniune). Deci, de ești fiu al Bisericii Sobornicești, intră neântârziat în comuniune cu noi, ca să nu te trezești pe cine știe ce drum străin sau nou, care te va face să cazi acolo unde nu te aștepți! Iar Sfântul a grăit:
– Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzește adevărata și mântuitoarea mărturisire de credință. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit și a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire (Matei 16,18). Totuși, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceți voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotrivește Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze.”
– Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se
amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.
– Prin cuvintele pe care le spui , bagi dihonie în Biserică.
Iar Sf. Maxim a spus:
– Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățătirile Părinților ce va provoca în Biserică? Fără acestea nu poate exista nici numele Biserici…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.
„Mai apoi, când patriarhul Romei care era încă ortodox, în ciuda spuselor trimișilor Patriarhatului, a condamnat monotelismul Patriarhilor răsăriteni, Sfântul Maxim a mărturisit că, fiind lipsiți de Credința Ortodoxă, Patriarhii acestor așezări și-au pierdut continuitatea Apostolică, deci și „puterea de a lega și a dezlega”. Ei (care susțin erezia) ce singuri de la sine sunt blestemați și lepădați, și de preoție sunt înstrăinați, aceia ce fel de Taine săvîrșesc? Apoi ce duh vin asupra acelora care se hirotonesc de unii ca aceștia? Vrăjmașii lui au încercat să-l facă să spună vorbe de prisos, întrebându-l astfel:
– Atunci, doar tu te vei mântui, în timp ce toți ceilalți se vor pierde?
Iară Sfântul Maxim, cu mare înțelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
Iară Sfântul Maxim, cu mare înțelepciune de la Duhul Sfânt care se odihnea întru el, răspunse:
– „Dumnezeu mă oprește să osândesc pe cineva sau să pretind că doar eu mă mântuiesc! Acestea fiind zise, voi alege mai degrabă să mor decât să apostaziez în vreun fel de la credința cea adevărată și să sufăr apoi chinurile conștiinței.” Zis-au lui:
– Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniți cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegații și mâine dimineață, în ziua duminicii, se vor împărtăși cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:
Categories
Către Sfantul Teodosie
Intrucat astazi (11 ianuarie) se face prăznuirea Sfântului Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, ale cărui moaște se află la mănăstirea Sf Sava, găsim cu bun prilej să postăm rugăciunea de mulțumire a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul catre sfântul Teodosie, dupa ce a fost vindecat de boala de stomac ce îl chinuise foarte mult:
Sfinte Doctor minunat
La cinstită ziua Ta
Darul tău mi-a vindecat
Reaua pătimirea mea.
Ce prinos s-aduc cinstit
Recunoașterii chezaș
Căci de bine sunt lipsit
Și la suflet pătimaș.
Râu de lacrimi sunt dator
Mulțumire să-ți aduc
Dar pe-a inimii ogor
Nici o roadă nu produc.
Ci pre cum al rănii foc
Tu l-ai stins prea minunat,
Varsă și acum, te rog,
Dar de lacrimi necurmat.
(Scrise în amintirea vindecării
mele de boala dizenteriei
cu darul Sfântului Teodosie
când m-am închinat
la Sfintele Moaște,
2 Ianuarie 1944, la Sf. Sava,
Ieroschimonahul Ioan Iacob)
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamt)