Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soție ca tovarășă nedespărțită a vieții mele și a-mi fie părtașă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredințându-mi această ființă, din mâinile Tale mi-ai încredințat-o, să-I fac fericirea și să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseții, blândeții și a bunătății fiind însușirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăși firea sa, la felurite slăbiciuni și neputințe. Ajută-mi să nu fiu asupritor și nedrept cu ea. Să nu pretend lucruri mai presus de puterile ei și împotriva dreptului cuvânt. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească afară de timpul său, și de la frageda viorea, să aibă tăria și trăinicia copacilor, cum voi cere de la soția mea, lucruri mai presus de puterile ei?
Fă să mă port cu ea totdeauna cu dragoste și blândețe și când rătăcește să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Desființează din inima mea mândria neomenească și cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime și a chinui o ființă pe care dragostea a aruncat-o în brațele mele și pe care legile o țin încă lângă mine, când poate această dragoste este stinsă. Fă să cunosc că este nedrept a asupri o ființă slabă și fără nici o apărare, că este nevrednic a dsiprețui și a călca în picioare o floare ce a făcut bucuriile mele în frumosul timp al primăverii.
Dreapta judecată îmi poruncește, o, Dumnezeul meu, ca fiind și eu însumi căzut în mii de greșeli și neajunsuri, să sufar greșeli și neajunsuri, să sufăr greșeli și neajunsuri, să sufăr cu răbdare pe ale soției mele, îmi arată că omul firește este supus amăgirilor și rătăcirii și a ierta și a trece cu vederea greșelile aproapelui este fapta dragostei poruncite de Tine si numai astfel purcezând, cerem ca Tu să ne ierți, precum iertăm și noi. Fă să cunosc că această ființă, ce mi-ai încredințat-o, fiind supusă prin gingășia și neputința firii ei la multe feluri de boli și slabiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândețe și iubire de oameni, să fiu sprijinul ei în boli și slăbiciuni ce sunt legate de firea ei și să nu uit niciodată de firea ei și să nu uit niciodata că ea este mama acestor copii, de care mă bucur și care mă veselesc prin mângâierile lor, că ei sunt un dar al dragostei ei și ar fi nedrept a disprețui pomul care a dat, așa frumoase roade. Păzește inima mea, Dumnezeule, de omorâtoarea otravă a geloziei și a bănuielilor și fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea și fericirea. Ajută-mi, ca prin vorbe și fapte plăcute și îndatoritoare, să dovedesc soției mele că ea are în mine cel mai bun și mai iubitor tovarăș. Și dacă cu acest chip nu voi ajunge la scop, să mă feresc a întrebuința alte mijloace, care ar fi nefolositoare. Asprimea și purtarea, întărâtă duhurile, în loc de a le apropia; iar unei purtări blânde și înțelepte și unei dragoste îndelung-răbdatoare nu se poate împotrivi până în sfârșit nici cea mai stricată inimă; ghiața groasă ce acoperă râurile, se topește când sulfa neîncetat vântul cald al primăverii. Dumnezeul meu, Tu care cârmuiești inimile oamenilor spre cele bune, cârmuiește asemenea și pe ale noastre și fă ca deplina înțelegere să unească sufletele noastre. Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept către alții, pentru că ei s-au arătat nedrepți către mine. Fă să cunosc că numai simțămintele de dragoste ale sufletului au putere asupra sufletelor. Întărește inima mea în bunele hotărâri și ajută-mi să nu fac nefericită, prin purtarea mea, nici o ființă, pe care bunătatea Ta mi-a încredințat-o. Ci, printr-o înțeleaptă unire, bucurându-na de fericire, pe cât poate omul a se bucura pe pământ, sa binecuvantăm totdeauna numele Tau. Amin.