Azi romanul vietuieste, ca-nainte de Potop,
Pentru ruga n-are vreme, pentru Hristos nu e loc,
Si traieste-n nepasare, el, romanul fericit,
Dumnezeu e doar un nume, anacronic definit!
Isi boteaza inca pruncii, ca asa-i demult lasat,
Se cununa in Biserici, ca si-ai lui s-au cununat,
Isi imbalsameaza mortii mai ceva ca egiptenii,
Chefuind la parastase, dupa cateva ectenii!