Nu este lesne a ajunge pana la iubirea desavarsita, pentru ca adevarata dragoste catre Dumnezeu si aproapele se dobandeste prin multa truda duhovniceasca. Pentru ca dragostea duhovniceasca nu este o manifestare naturala ci harica depasind mult granitele insusirilor firesti ale omului. Cine poate sa dobandeasca aceasta? Nimeni in afara de credinciosul care se trudeste smerit sa indeplineasca dumnezeiestile porunci si care constientizeaza ca prin toate sfortarile sale sincere nu este in stare sa faca ceva, daca Dumnezeu nu-i vine in ajutor cu harul Sau. Pentru aceasta Sfintii parinti ne indeamna sa savarsim faptele dragosteti macar si fara dragoste, cu rugaciune statoirnica si sincera catre Dumnezeu, ca El Insusi sa incalzeasca inima noastra cu dragostea cea desavarsita. Multe sunt piedice in infaptuirea dragostei, dar sa ne aplecam asupra urmatoarelor trei si anume piedici din partea noastra, de la oamenii din jur, si de la demoni.
Month: March 2012
Preluare de pe cotidianul.ro
Fuga deputatului Mihail Boldea a reușit, cel puțin pentru o perioadă, să acopere mediatic ” scoaterea la mezat” a gazelor de șist din România și protestele de la Bârlad. Exploatarea acestor gaze prin fracturare a fost interzisă în mai multe țări civilizate ale lumii. Specialiștii atrag atenția că după un asemenea tip de exploatare urmează cutremure, deșertificare și contaminarea chimică a zonelor respective pentru perioade îndelungate. Mai grav este că ni se ascunde faptul că explorările și exploatările din zona Vasluiului reprezintă doar începutul. Urmează Bacău, Covasna, Năvodari, Costinești, Timișoara și Craiova. Doctorul în geologie, Gabriel Milan Sava, unul dintre cei care a nu acceptat să fie redus la tăcere prin “mici atenții” de tip Roșia Montană, dezvăluie adevăratele pericole ce pândesc România în cazul demarării acestor exploatări .
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=82rVJ19hF5k]
Cedry2k – Clipa Schimbării
Bănuiesc că vă așteptați la un articol duhovnicesc și plin de bună cuviință, bineînțeles, așa că hai să începem…
De la început hip-hop-ul a însemnat un mod de exprimare, de gândire, care a generat o cultură urbană de rezistență contra valorilor și mentalităților trasate (sau, mă rog, sugestionate…) de sus (din lumea mainstreamului). S-a început cu așa zisele “4 elemente”: DJ-ii: cei care puneau muzică cu ajutorul platanelor, breakdancerii (the b-boys), maeștrii de ceremonii sau the microphone controllers (m.c.): “ăia care cântă” (sau, în fine, fac rep) și writerii, artiștii de graffiti, cei care pictau mai mult sau mai puțin legal pereții gri, de beton sau cărămidă. Legăturile dintre toate aceste elemente erau scopul și conținutul. Scopul era formarea unei noi culturi, în afara standardelor impuse. Dar n-a fost ceva prestabilit, totul s-a desfășurat spontan. Atitudinea era de protest, dar mai bine zis, de rezistență și – spre deosebire de ce se prezintă acum în mass-media – nu lipsea mesajul, conținutul, miezul… DJ-ii, baza acestei culturi, luau ce li se părea că li se potrivește dintr-o melodie și pe acea bază construiau una nouă, writerii încercau să-și facă traiul în jungla anostă de beton, mai colorat – uneori având mesaje serioase de transmis pe ziduri prin graffiti, pentru a-i intriga pe privitori măcar pentru puțin timp – breakerii au dat un aspect mult mai energic dansului, îmbinându-l cu sportul, arătând în felul lor cât de importantă e mișcarea, iar cei cu microfonul au contribuit la libertatea de expresie devenind adevărate voci pentru comunitatea lor, vorbind pe “limba” lor cu slangul (jargonul) aferent. Muzică, poezie, amândouă, sau nici una nici alta, zgomot sau cultură, totul a început de la refuzul sistemului oficial de gândire..sau mai exact spus, refuzul sistemului.
- Notă: Și a doua zi, pe drumul de întoarcere, bucata de coastă ce se vede mai jos izvora mir și mirosea minunat. Pozele sunt din seara lansării. Cu ajutorul Domnului, peste nu mult timp, vom încărca și filmările. Acolo izvorârea se vede și mai bine (și pe jumătatea aceea de craniu găsit gata traforat…). Post cu folos, scară spre Cer!
Izvorâre de mir din moaște provenind din gropile comune de la Aiud, la sfârșitul unei lansări de carte la Iași, 19.03.2012 (autor: Marian Maricaru, Blog pentru Slujirea Apostolic-Misionara a Bisericii Ortodoxe – www.misiuneinafrica.wordpress.com)
Pe 30 martie se împlinesc 23 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Nicolae de la Rohia. Părintele e încă printre noi prin sfaturile, scrierile ce ni le-a lăsat, dar mai ales prin pilda vieții sale. În articolul ce vi-l propunem am cules câteva fragmente din scrierile părintelui. Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Săi!
Creștinismul este o școală a fericirii.
Lumea aceasta zadarnică și în care ni se hotărăște soarta pe vecie nu este atât de neimportantă, de zadarnică și de iluzorie de vreme ce Hristos a venit să moară aici.
Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți.
“Cred, Doamne, ajută necredinței mele”, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învățăturii creștine, noua învățătură și într-un anume fel, pecetea darului Duhului Sfânt.
Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.
De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.
Ce înseamnă credința? Încrederea în Domnul deși lumea e rea, în ciuda nedreptății, în pofida josniciei, cu toate că pretutindeni nu vin decât semnale negative.
Dumnezeu nu e numai bun, drept, atotputernic etc. E și foarte deștept.
Edictele de persecuție ale creștinilor, de la începutul sec. al IV-lea, prevedea dărâmarea locașurilor de cult, interzicerea adunărilor, arderea cărților sfinte și distrugerea arhivelor, pierderea averii și funcțiilor în stat pe care le deținuseră credincioșii, exilul și pedeapsa aspră a clericilor care nu apostaziau de la credința în Hristos.
Dintre toate edictele de persecuție, cel dat de Dioclețian era cel mai aspru, semănând cu edictul împăratului Deciu, care declarase război general creștinismului, până la nimicirea lui totală. Prevederile acestui edict s-au aplicat cu cea mai mare strictețe și în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, numeroși creștini și clerici căzând martiri în greaua prigoană dezlănțuită împotriva lor.
Predică la Buna Vestire a Maicii Domnului
Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicand: “Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea.” Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul, i-a zis: Duhul Sfant se va pogori iata, Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!” Si ingerul a plecat de la ea. (Luca 1:24-38)
Soarele se oglindeste in apa cea limpede si cerul in inima curata.
Imparateasa a toata lumea
Inr-o scrisoare a sa, Sf. Dionisie Areopagitul relateaza vizita pe care a facut-o Maicii Domnului pe care o descrie astfel:
“Inalta, peste mijlocie, foarte svelta, cu maini si picioare delicate si frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca maslina coapta, ovalul fetei desavarsit; se purta in culorile fecioarelor: rosu si vanat;era foarte tacuta si activa. Tot ce facea era desavarsit, se misca cu o gratie fireasca pe care anevoie o au chiar imparatesele nascute in purpura. Cat am stat in casa ei nu a mancat cu noi, ci numai seara se retragea cu femeile ei pentru a sta la masa. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altadata… Toata infatisarea si purtarea ei erau atat de dumnezeiesti, incat daca n-as fi stiut ca nu-i ea Dumnezeu, m-as fi inchinat in fata ei ca lui Dumnezeu.”
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=DS3g2z0gsIo&feature=youtu.be] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=y1ovehWysc4&feature=youtu.be]
Intrucat aceasta poveste care s-a desfasurat pe parcursul a peste 10 postari pe acest blog, a fost foarte indragita, punem la dispozitia cititorilor si varianta cartii de citit integral sub forma de carte electronica.