Cedry2k – Clipa Schimbării

  Bănuiesc că vă așteptați la un articol duhovnicesc și plin de bună cuviință, bineînțeles, așa că hai să începem…

De la început hip-hop-ul a însemnat un mod de exprimare,  de gândire, care a generat o cultură urbană de rezistență contra valorilor și mentalităților trasate (sau, mă rog, sugestionate…) de sus (din lumea mainstreamului). S-a început cu așa zisele “4 elemente”: DJ-ii: cei care puneau muzică cu ajutorul platanelor, breakdancerii (the b-boys), maeștrii de ceremonii sau the microphone controllers (m.c.): “ăia care cântă” (sau, în fine, fac rep) și writerii, artiștii de graffiti, cei care pictau mai mult sau mai puțin legal pereții gri, de beton sau cărămidă. Legăturile dintre toate aceste elemente erau scopul și conținutul.  Scopul era formarea unei noi culturi, în afara standardelor impuse. Dar n-a fost ceva prestabilit, totul s-a desfășurat spontan. Atitudinea era de protest, dar mai bine zis, de rezistență și – spre deosebire de ce se prezintă acum în mass-media – nu lipsea mesajul, conținutul, miezul… DJ-ii, baza acestei culturi, luau ce li se părea că li se potrivește dintr-o melodie și pe acea bază construiau una nouă,  writerii încercau să-și facă traiul în jungla anostă de beton, mai colorat – uneori având mesaje serioase de transmis pe ziduri prin graffiti, pentru a-i intriga pe privitori măcar pentru puțin timp – breakerii au dat un aspect mult mai energic dansului, îmbinându-l cu sportul, arătând în felul lor cât de importantă e mișcarea, iar cei cu microfonul au contribuit la libertatea de expresie devenind adevărate voci pentru comunitatea lor, vorbind pe “limba” lor cu slangul (jargonul) aferent. Muzică, poezie, amândouă, sau nici una nici alta, zgomot sau cultură, totul a început de la refuzul sistemului oficial de gândire..sau mai exact spus, refuzul sistemului.

Din punct de vedere creștin, noi știm că primul care s-a revoltat a fost Lucifer. Și pentru că L-a refuzat pe Dumnezeu și ordinea creată de El, s-a făcut “creatorul” dezordinii și al dezbinării, el necreând nimic defapt, iadul fiind rezultatul faptului că Lumina s-a retras din acel loc, respectându-i lui Lucifer dorința și liberul arbitru. Diavolul nu poate să creeze, el doar generează dezbinare și încearcă să imite ce face Dumnezeu, de aici primind porecla “maimuța lui Dumnezeu”. Diavolul nu are putere în adevăratul sens al cuvântului, dar poate induce iluzia unei puteri, prin retragerea harului lui Dumnezeu, ca o consecință a liberului arbitru. Și după cum spunea părintele Melchisedec, ucenic al părintelui Rafail Noica: “dracul e atotputernic în virtual”. Starea de agitație, de nervozitate, de revoltă de dragul revoltei, de contestare a autorității doar de dragul de a contesta, dar mai ales mândria, sunt de la diavol.

Dar să presupunem că sistemul în care trăim este malefic, fiind făcut de oameni idolatri sau pur și simplu pătimași. Ce facem atunci? Să nu uităm că și Hristos a “revoluționat” lumea. Apostolii au scandalizat o întreagă “ordine mondială” (defapt dezordine) și primii creștini au avut de luptat cu “sistemul” din vremea aceea. Și se știe cum a fost lupta lor și ce rezultat a avut. Și mai ales se știe că nu s-a terminat.

Deci există și “revolta” cea bună, când te răzvrătești împotriva răului, folosind armele binelui. Nu lupte fizice sau încleștări cu forțele de ordine (obligate să apere sistemul), care oricum de obicei nu duc la niciun rezultat… pentru că aceste atitudini revoluționare mai degrabă duc la debandadă și vandalism, sau violență (nu neapărat fizică). Ci prin înnoirea sinelui, prin care chiar reușești să schimbi ceva în jur, armă de care chiar se tem reprezentanții unei puteri înrăite, oricât de puternici ar fi în acel sistem.

Revenind la hip-hop, această cultură are un potențial de “răzvrătire”, iar protagoniștii acestui gen nefiind (de obicei) ortodocși, ca să folosesc un eufemism – cei mai mulți fiind în căutare, alții inspirându-se chiar din culturi africane tribale (inclusiv voodoo) de o îndoielnică apartenență spirituală la ceea ce a fost odinioară credința adamică chiar la urmașii lui Ham fiul lui Noe (‘rasa’ neagră), deci care sunt influențate de forțele întunericului – se întâmplă chiar să facă rău cu muzica asta, ei poate crezând că fac bine. Dar când folosești această formă de expresie ca pe o unealtă, direcționând conștient potențialul ei de “răzvrătire” spre bine, atunci cred și susțin că se poate spune că faci o lucrare pentru Dumnezeu, la fel cum ai folosi talentul scriitoricesc pentru un roman sau o poezie în care să-L mărturisești pe Hristos.  Plus că un acronim pentru Hip-Hop este His Infinite Power Helping Opressed People.. Da, știu, construcția poate fi interpretată în multe feluri, pentru multe feluri de credințe și nu sunt un adept al ecumenismului. Dar nu văd de ce nu ne-am gândi că cel sau cea care a născocit acest acronim prima dată, a făcut-o “cu inimă bună”, cu toată sinceritatea și astfel poate căpăta și o conotație ortodoxă.

Și pentru cei care oricum ascultă genul, dar și pentru ceilalți, această lucrare poate da roade.  Pe cei care zic că știu deja despre ce e vorba îi poate trezi mai mult.

Pe fondul apartenenței la hip-hop-ul adevărat, descris mai sus, nefăcut pentru bogăție sau rating, dar și din nevoia difuzării unui mesaj ortodox, care are legătură cu lupta interioară și schimbările din viața artistului, dar și cu ultimele evenimente serioase din Piața Universității, când parfumul revoluției cu pumni, bâte și pietre, plutea în aer și mulți nevinovați au fost bruscați/bătuți de jandarmi, fără să se schimbe nimic defapt, Cedry2k (se pronunță Cédric ca în franceză 🙂 ) a lansat albumul “Clipa Schimbării”.

Și acum ajungem în sfârșit la recenzie 🙂

1. Ultimul Ceas e intro-ul albumului. Și intro-ul intro-ului este un extras dintr-o înregistrare cu părintele Amfilohie vorbind despre dușmanii lui Hristos, francmasonii,
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=6ad-s0YcNkY]

iar piesa continuă despre stavila pe care o pune începutul cel bun. Se semnalează realitatea luptei cu forțele întunericului, aceasta nefiind doar o expresie de Stăpânul Inelelor: “Atunci când urci spre culmi, orice drum e greu/Că și într-o lume de basm tre’ să-l înfrunți pe zmeu.”

2. Alchimia Luminii vine în contrast cu titlul primului album al lui Cedry2k, Alchimia Veninului. Multe merită spuse despre piesă și se întâmplă ca la fiecare ascultare să-ți capteze atenția alt pasaj. Tema este starea conștiinței care se trezește, privind pătrunzător la ce se întâmplă în jur și care astfel realizează că  lumina se dobândește urmând calea Sfinților Părinți. Pentru pasajele de la începutul și sfârșitul piesei, trebuie un cratediggin’ și dacă nu găsim sursa, măcar să fim cu luare aminte la ce se spune.

3. N-am știut (cu Stripes): Cuvintele întăresc omul, îl pot schimba, salva, dar îl pot și distruge…deoarece  au o putere mare, care nu trebuie ignorată, ci folosită cu responsabilitate. Stripes e un m.c. din Brăila, determinat să facă treabă – și perseverent – care a mai colaborat cu Cedry2k, avându-l invitat pe piesa “Răbdare”. Personal, îmi place mult mai mult strofa lui de acolo decât de pe piesa asta.

4. Spre Zero evident, direcția spre care se îndreaptă civilizația actuală (modernă și post-modernă) de când aceasta a fost gândită. Mitul Turnului Babel, de a construi ceva deosebit de înalt fără ajutorul lui Dumnezeu, revine în societatea noastră într-o altă formă și cu extensii nu numai în politică, ci camuflat sau deja vizibil mai în toate domeniile. Piesă care te pune în gardă, plină de mesaje și bună temă de reflecție.

5. Schimbări de valori(cu Dragonu):  despre momentul când realizezi că te-ai maturizat și-ți analizezi viața la rece. Piesa e personală, artiștii vorbind prin prisma propriilor experiențe.  Dragonu e un m.c. interesant, ultimele lui versuri surprind o schimbare interioară similară cu a lui Cedry2k, dar care se manifestă diferit potrivit individualității. M-aș bucura să fie așa.

6. Babylonul Modern e un rezumat al geopoliticii actuale în lumina adevărului. Ca o completare, mai multe despre asocierile cu Babilonul puteți citi aici: Biblia și Babilonul.

7. Clipa Schimbării expune concluziile care au determinat-o, nu într-un mod contemplativ, ci mai degrabă agresiv, un fel de clipa schimbării cu starea de dinaintea schimbării. În piesă întâlnim și un sinonim popular pentru “față”, cât și un termen de argou pentru “femeie” sau “om slab”. Vorbește, printre altele, despre inepții ca Halloween sau Valentine’s Day, păpușari ca Henry Kissinger, dezbinările veninoase dintre creștini, dar la sfârșit oferă o pildă de credință pe care au avut-o ultimii conducători politici adevărați ai unei țări românești (martirii Brâncoveni). Cu toate acestea, piesa nu are pretenția să fie una moralizatoare ci e mai mult o mărturisire într-un limbaj sincer.  Instrumentalul e conceput să-l ignori, ca să te facă să lași textul să te mobilizeze. (Sper că asta era ideea 🙂 ).

8. Mesaj Antonie Iorgovan (interludiu)

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Nk5PuxuJpRw]

Antonie Iorgovan (n. 9 august 1948, satul Gornea, comuna Sichevița, județul Caraș-Severin – d. 4 octombrie 2007, Viena) a fost un jurist român, profesor universitar și senator independent în legislatura 1990-1992, iar mai apoi pe listele PSD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008. De asemenea, între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României. A fost supranumit „Părintele Cons­tituției”  deoarece, fiind singurul senator independent, a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.

(conform Wikipedia).

De asemenea, Antonie Iorgovan a criticat prezența oamenilor masoneriei în posturile cheie din conducerea României, deoarece aceștia raportează și îndeplinesc ordinele superiorilor din masonerie, nu ale superiorilor oficiali. A afirmat că Adrian Năstase își alegea oamenii după apartenența la homosexualitate, masonerie și infracționalitate și a afirmat că boala sa (din cauza căreia a și murit) – tumoarea malignă la pancreas – a fost provocată de iradiere. Mai multe detalii citiți pe civicmedia.  

9. Călimara (de George Topârceanu) cum vi se pare că sună poezia pe beat ?

10. Pacea inimii (cu raku) începe tot cu un extras dintr-o predică a părintelui Amfilohie, în care părintele spune că performanța masoneriei este slăbănogirea creștinismului prin creștinii nevrednici; și nu masoneria însăși, ecumenismul sau alte amenințări exterioare sunt pericolul principal pentru noi, ci căderea puținilor creștini care au mai rămas. Totodată, părintele face apel la o rezistență creștină, căci numai Dumnezeu e Cel Care biruiește.  E greu să ajungi la pacea inimii, e greu să nu te lași afectat de ce vezi în jur și de cei care nu te înțeleg, dar trebuie – pentru că îți faci rău dacă strângi în tine ura și nemulțumirile, mai că astfel ajuți vrăjmașul. raku e un m.c. cu ștate vechi în hip-hop-ul românesc, foarte atent la mesaj și care-și prelucrează deseori textele.

Cum se sugerează și în piesă, modelele adevărate sunt sfinții, nimeni dintre artiști sau din cei mai bine intenționați oameni n-ar trebui luat ca model, ci doar susținut dacă face un lucru bun și îndreptat, după socotință, atunci când greșește (dacă se poate comunica/ lua legătura cu respectivul, evident…)

11. Singura Șansă e Hristos. Și asta zice și Cedry2k 🙂 chiar dacă încheie piesa într-un mod sardonic.

12. Progresie geometrică (cu Carbon) e felul cum se răspândește răul. Cedry2k descrie răul din toate sectoarele exterioare, iar Carbon, colegul de generație și de multe  alte piese, descrie înmulțirea răului în interiorul omului. Mesajul ce reiese din descrierea răului nu e “n-are rost să lupți, e prea puternic”, ci “vindecă-te și mai departe stai în gardă”, fiind un mesaj de alarmă la fel ca Spre Zero sau, defapt, ca tot albumul. Atitudinea e: Nu e de glumit, e nevoie de atenție mare să nu devii “un muribund în care holcăie viermii de-alungul vremii/respirând un spirit mort ce împute stratul atmosferic”. Și de la “vindecă-te”, omul sincer, realizează că următorul pas e să zică “cu ajutorul lui Dumnezeu”.

13. Clipa Schimbării II începe cu celebrele cuvinte ale lui Petre Țuțea ” (fără Dumnezeu), omul rămâne un biet animal rațional și muritor care vine de nicăieri și merge spre nicăieri…”. Cine credea că Cedry2k poate fi doar agresiv și nervos pe piese, are ocazia să-și schimbe părerea ascultând asta. Rezumă într-un mod contemplativ toată paleta de mesaje de pe album, încheindu-se cu “Respectă Scriptura.” Într-adevăr, dacă măcar un ascultător va fi mișcat să citească Sfânta Scriptură și s-o pună în faptă, înseamnă că omul ăsta a făcut ceva. (!)

Îmi place că-s două piese care se numesc “Clipa Schimbării”, pentru că schimbarea este un proces continuu. Foarte rar poți spune “din clipa asta sunt alt om” iar omul cel vechi din momentul acela să nu se mai manifeste. În realitate, așa cum ne învață și Sfinții Părinți, în fiecare zi trebuie să punem începutul cel bun.

14. Piețe (cu Vlad Dobrescu) în caz că disponibilitatea ascultătorilor de a auzi idei despre Dumnezeu ajunge la saturație, Vlad Dobrescu  “destinde” atmosfera, punându-le în față o realitate neagră: gândurile unui dezechilibrat psihic, încontinuu tracasat de sistem (șeful personajului fiind o personificare a sistemului). Muzica din cap la care face referire, trimite cu gândul la personajul principal din Portocala Mecanică  de Anthony Burgess, un delincvent care auzea de nicăieri muzică clasică de fiecare dată când devenea violent, efect al eșecului unui program de re-educare dintr-o distopie sinistră, guvernată de un pseudoregim totalitar. Apropo de faptul că niciodată un sistem făcut de oameni nu poate vindeca oamenii decât creând alte probleme sau mușamalizând problema inițială. Cedry2k expune diferitele lațuri cu care vor să ne prindă păpușarii și face explicit referire la evenimentele din Piața Universității și Piața Sfântul Gheorghe din Timișoara din timpul revoluției din ’89. Ce e puternic la versurile lui este faptul că sunt scrise în urma unor (lungi, după cum se deduce) documentări despre realitate și anumite evenimente..sunt cuvinte bazate pe cercetări, nu aruncate.

15. Alt exemplu (Outro): În încheiere, artistul descrie câteva din luptele lui de-alungul vieții care au contribuit la formarea lui ca om, cât și la cariera lui artistică. Dar, trăgând o linie, nu e mulțumit de felul cum și-a dus lupta și pune punct albumului hotărât să facă o schimbare fundamentală.  Outro-ul outro-ului este cuvântarea unui călugăr, vorbind despre Iubire, singura care poate înfrunta și birui lumea.
Albumul se poate comanda de pe site-urile de profil (mai ales acesta) la prețul de 25 lei + taxe poștale.

 

Erată: cred că am greșit când am spus că albumul se încheie cu vocea unui călugăr, când defapt cred că e vorba de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, supraviețuitor al temnițelor comuniste și un părinte foarte incomod pentru dictatura de dinainte de ’89.Viața părintelui a fost expusă și într-un documentar al regizorului american Alan Hartwick, Beyond Torture – The Gulag of Pitesti, Romania, pe care intenționăm să-l preluăm și noi într-un post separat, dar până atunci  îl gășiți pe blogul parintelecalciu.wordpress.com 🙂

De asemenea, recomandăm și Scrisoarea unui tanar intors la credinta care se mai lupta cu patimile mintii si ale caracterului

Iar în piesa Piețe, mai clară e legătura cu violențele jandarmilor din Piața Sfântul Gheorghe din București din ianuarie, despre care s-a scris aici.