Category: Rugaciuni

Doamne, Dumnezeul cerului și al pământului, care cu întelepciunea Ta ai zidit pe om din țărână și ai suflat în fața lui suflara de viață, făcându-l om viu, viețuitor vremelnic și veșnic; apoi, binecuvântându-l ai zis: “Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți”, iar apoi în Cana Galileei prin Unicul Tău Fiu Iisus Hristos ai binecuvântat nunta și prin aceasta nașterea de fii și fiice, cu adâncă umilință Te rugăm, ajută-ne cu Darul Tău, totdeauna a ne îndeplini datoriile noastre de părinți în creșterea bună a copiilor noștri. Doamne, Dumnezeul milelor, milostivește-te spre noi și casa noastră și marea Ta bunatate varsă cu îmbelșugare Harul Tău peste toți copiii noștri. Milostivește-Te Doamne spre noi și spre fiii nostri pe care Tu ni i-ai dăruit.

Mult milostive, Doamne, care dai hrană păsărilor cerului și tuturor viețuitoarelor pământului, Cel ce păzești floarea ce răsare în mijlocul stâncilor, hrănește, crește și păzește cu bine și pe copiii nostri. Ajută-ne, Doamne, să răspândim în ființa lor tot ce-i bun și folositor, Sfintei Biserici, neamului și bineplăcut Ție, ca printr-înșii să se preamărească Numele Tău cel Sfânt. Umple-i, Doamne, de ințelepciune luminată și pricepere sfântă, care se coboară de la Tine.

Apară-i pe ei de toate cursele vrăjmașilor, văzuți și nevăzuți.

Poruncește îngerilor Tăi, ca întotdeauna să fie călăuzitorii și povățuitorii lor luminați, spre toate faptele cele bune. Rugămu-ne Ție Doamne, deschide mintea lor ca să Te cunoască pe Tine, cât se poate mai mult. Amin!

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soție ca tovarășă nedespărțită a vieții mele și a-mi fie părtașă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredințându-mi această ființă, din mâinile Tale mi-ai încredințat-o, să-I fac fericirea și să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseții, blândeții și a bunătății fiind însușirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăși firea sa, la felurite slăbiciuni și neputințe. Ajută-mi să nu fiu asupritor și nedrept cu ea. Să nu pretend lucruri mai presus de puterile ei și împotriva dreptului cuvânt. Căci dacă nu cerem de la strălucitorul trandafir să înflorească afară de timpul său, și de la frageda viorea, să aibă tăria și trăinicia copacilor, cum voi cere de la soția mea, lucruri mai presus de puterile ei?

Fă să mă port cu ea totdeauna cu dragoste și blândețe și când rătăcește să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Desființează din inima mea mândria neomenească și cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime și a chinui o ființă pe care dragostea a aruncat-o în brațele mele și pe care legile o țin încă lângă mine, când poate această dragoste este stinsă. Fă să cunosc că este nedrept a asupri o ființă slabă și fără nici o apărare, că este nevrednic a dsiprețui și a călca în picioare o floare ce a făcut bucuriile mele în frumosul timp al primăverii.

Dreapta judecată îmi poruncește, o, Dumnezeul meu, ca fiind și eu însumi căzut în mii de greșeli și neajunsuri, să sufar greșeli și neajunsuri, să sufăr greșeli și neajunsuri, să sufăr cu răbdare pe ale soției mele, îmi arată că omul firește este supus amăgirilor și rătăcirii și a ierta și a trece cu vederea greșelile aproapelui este fapta dragostei poruncite de Tine si numai astfel purcezând, cerem ca Tu să ne ierți, precum iertăm și noi. Fă să cunosc că această ființă, ce mi-ai încredințat-o, fiind supusă prin gingășia și neputința firii ei la multe feluri de boli și slabiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândețe și iubire de oameni, să fiu sprijinul ei în boli și slăbiciuni ce sunt legate de firea ei și să nu uit niciodată de firea ei și să nu uit niciodata că ea este mama acestor copii, de care mă bucur și care mă veselesc prin mângâierile lor, că ei sunt un dar al dragostei ei și ar fi nedrept a disprețui pomul care a dat, așa frumoase roade. Păzește inima mea, Dumnezeule, de omorâtoarea otravă a geloziei și a bănuielilor și fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubirea și fericirea. Ajută-mi, ca prin vorbe și fapte plăcute și îndatoritoare, să dovedesc soției mele că ea are în mine cel mai bun și mai iubitor tovarăș. Și dacă cu acest chip nu voi ajunge la scop, să mă feresc a întrebuința alte mijloace, care ar fi nefolositoare. Asprimea și purtarea, întărâtă duhurile, în loc de a le apropia; iar unei purtări blânde și înțelepte și unei dragoste îndelung-răbdatoare nu se poate împotrivi până în sfârșit nici cea mai stricată inimă; ghiața groasă ce acoperă râurile, se topește când sulfa neîncetat vântul cald al primăverii. Dumnezeul meu, Tu care cârmuiești inimile oamenilor spre cele bune, cârmuiește asemenea și pe ale noastre și fă ca deplina înțelegere să unească sufletele noastre. Iar dacă Tu ai hotărât, Doamne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept către alții, pentru că ei s-au arătat nedrepți către mine. Fă să cunosc că numai simțămintele de dragoste ale sufletului au putere asupra sufletelor. Întărește inima mea în bunele hotărâri și ajută-mi să nu fac nefericită, prin purtarea mea, nici o ființă, pe care bunătatea Ta mi-a încredințat-o. Ci, printr-o înțeleaptă unire, bucurându-na de fericire, pe cât poate omul a se bucura pe pământ, sa binecuvantăm totdeauna numele Tau. Amin.

Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Invredniceste- ma sa ma dau intru totul Sfintei Voiei Tale. In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste.

Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfinta Voia Ta. In toate faptele si cuvintele mele, Tu calauzeste-mi simtirile. In toate intimplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine.

Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familiei mele duhovnicesti, pe nimenea amarind, pe nimenea intristind.

Doamne da-mi puterea sa port osteneala zilei de astazi si toate intimplarile din vremea ei.  Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert.

AMIN!

Doamne, îndrepteaz?-ne, precum o mam? duioas? î?i îndrepteaz? copiii s?i mici.

D? fiec?rui suflet s? cunoasc? bucuria mântuirii Tale ?i puterea ajutorului T?u.

D? u?urare sufletelor chinuite ale poporului T?u ?i pe noi, pe to?i, ne înva?? prin Duhul Sfânt, s? Te cunoa?tem pe Tine.

Se chinuie?te sufletul omenesc pe p?mânt, Doamne, ?i nu poate s? se înt?reasc? cu mintea întru Tine, pentru c? nu Te cunoa?te pe Tine, nici bun?tatea Ta.

Mintea noastr? este întunecat? de grijile lume?ti ?i nu putem pricepe bun?tatea dragostei Tale. Tu ne lumineaz?.

Milostivirii Tale toate îî sunt cu putin??.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, c? mor?ii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ?i vor învia. A?a f? acum: ca sufletele noastre moarte s? aud? glasul T?u ?i s? învie, întru bucurie.

Sf. Siluan Athonitul

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al III-lea:

„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri și prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit și sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă a călugărilor și a mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.”

Condacul 1:

Veniți, iubitorilor de sfinți, cu căldură să lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolei și doctorul preaales: că în Rusia viețuind ca un înger numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Judecătorul a toată suflarea și a tot gândul inimii este dat astăzi în mâinile judecătorilor celor fărădelege. Înaintea împăratului pământesc stă smerit Împăratul ceresc, Cel de a Cărui contemplare Se înfricoșează heruvimii. Cel Ce îndulcește inimile noastre cu gânduri dumnezeiești este străpuns cu săgețile cuvintelor de hulă. Cu haină de ocară este îmbrăcat Cel Ce a îmbrăcat pe om cu haina frumuseții chipului Său. Cel Neîncăput în oglinda cerului ca un fărădelege este socotit de fiii lui Israel și strâmtorat pe lemnul Crucii. Scuipări în obraz primește Cel Ce a făcut tină și a spălat ochii orbului din naștere, ca să vadă lumina cea simțitoare și pe Sine, Lumina cea mai presus de lumină. Cel Ce a curățit pe cei leproși răni primește pe tot Trupul și Cel Ce îmbracă toată făptura cu frumusețe, din pricina pătimirii primește ștergerea chipului frumuseții Sale. Cel Ce a oprit izvorul celei cu scurgere de sânge Se acoperă acum cu veșmânt de sânge, voind a curăți toată întinăciunea lui Adam.Trestie în mâna dreaptă primește Cel Ce șterge zapisul păcatelor noastre cu mulțimea îndurărilor Sale. Cuvântul Ce ne scrie pe noi în cartea vieții pe lemn este așezat, statornicind scrierea mântuirii prin patima Sa. Între doi tâlhari a fost așezat Cel înconjurat pururea de cetele îngerești. Apă și sânge ne-a izvorât din coasta Sa Cel Ce adapă toată făptura din izvorul pururea curgător al iubirii Sale dumnezeiești. Cel Ce este spre toți bun, nu a întors săgețile hulelor împotriva celor împietriți în răutate, și iertare a cerut pentru cei rău întunecați de patimi.

Icoana pătimirii Acestuia să o închipuim și noi în inimile noastre și să o înconjurăm cu gânduri umilite, strigând: Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel Ce Cruce ai răbdat pentru noi ca să ne aduci pe toți în Raiul desfătării, de unde a fugit toată durerea, Izvorule al milostivirii, iartă râurile învolburate ale păcatelor noastre care ne-au stricat pământul inimii. Adapă-ne pe toți din paharul iertării Tale și scotându-ne din această viață pe calea pocăinței, învrednicește-ne a sta cu toți Sfinții Tăi la masa Împărăției Tale și a ne adăpa din paharul dragostei Tale nesfârșite. Arată-ne nouă și Învierea Ta și strălucește razele ei și în mormântul inimilor noaste, ca împreună cu toată suflarea îngerească să Te slăvim, aducându-Ți laudă împreună și Tatălui și Duhului Sfânt în veci. Amin.

Sursa: http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com

UPDATE: cei care cautati Prohodul Domnului necenzurat, il puteti accesa aici.