Category: Recenzii

Marea dragoste a Staretului pentru Dumnezeu si pentru chipul Sau, omul ii umplea inima, iar revarsarea ei imbratisa si faptura necuvantatoare. Iubea in mod deosebit animalele salbatice, iar acelea simteau dragostea lui si se apropiau fara frica de el.

In Constantinopol a murit fiica unui dregator care-si petrecuse viata in feciorie curate. Iar pe patul de moartea ea acerut tatalui sau sa o ingroape inaintea cetatii, la casa de saraci ce era in via lor. Si daca a murit luand-o au dus-o la acel loc si au ingropat-o dupa obiceiul cel crestinesc. Si era in aceea cetate un fur de morminte care dezgropand mortii,  dezbraca hainele de pe dansii.

Acela stand in drum urmarea sa vada unde avea sa fie ingropata fecioara, ca afland mormantul ei, nopatea sa mearga s-o dezgroape si sa ia de pe ea imbracamintea. Deci s-a intamplat ca merge ape acolo Sf Andrei cel nebun pentru Hristos care vazandu-l pe fur a vazut cu duhul gandul lui cel rau. Si vrand sa-l abata de la acel lucru aratandu-se ca si cum s-a maniat i-a zis: “Asa graieste duhul judecatii, catre cel ce rapeste hainele celor ce zac in morminte: de acum tu nu vei mai vedea soarele, de acum nu vei mai vedea ziua, nici fata omeneasca si se va intuneca tie ziua si nu se va lumina in veci”.

Adevarata este ideea pronuntata de Pascal despre numele lui Dumnezeu:”Tu nu M-ai fi cautat, daca nu m-ai fi aflat”. Dumneze ne-a creat pentru Sine Insusi. De aceea noi intotdeauna tindem catre El, catre dragostea si iubirea Lui, chiar si atunci cand il tagaduim in orbirea noastra duhovniceasca.

Primul rod ai iubirii este supunearea desavarsita in fata lui Dumnezeu, asezarea Lui deasupra oricarui lucru si dispretuirea celor trecatoare  si pamantesti pentru El. Poruncindu-ne sa privim dragostea catre Dumnezeu ca prima noastra datorie(Marcu 12, 29-30) Mantuitorul spune ”Cel ce iubeste pe tata ori pe mama… pe fii ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine!”(Mat.10, 37). Ce semnifica aceste cuvinte si care este insemnatatea lor? Acel fiu sau fiica care asculta cu devotament de parintii lor credinciosi cu adevarat bine le va fi lor intrucat indeplinesc neschimbata porunca: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta!“(Iesire 20, 12), dar care indata cum se pune problema de Dumnezeu, dispretuiesc dragostea cea mare catre parinti, pentru si mai marea lor dragoste catre Dumnezeu.

Porunca dragostei catre Dumnezeu o indeplinesc si acei parinti care-si iubesc copii  pana la jertfa de sine,

Nu este lesne a ajunge pana la iubirea desavarsita, pentru ca adevarata dragoste catre Dumnezeu si aproapele se dobandeste prin multa truda duhovniceasca. Pentru ca dragostea duhovniceasca nu este o manifestare  naturala ci harica depasind mult granitele insusirilor firesti ale omului. Cine poate sa dobandeasca aceasta? Nimeni in afara de credinciosul care se trudeste smerit sa indeplineasca dumnezeiestile porunci si care constientizeaza ca prin toate sfortarile sale sincere nu este in stare sa faca ceva, daca Dumnezeu nu-i vine in ajutor cu harul Sau. Pentru aceasta Sfintii parinti ne indeamna sa savarsim faptele dragosteti macar si fara dragoste, cu rugaciune statoirnica si sincera catre Dumnezeu, ca El Insusi sa incalzeasca inima noastra cu dragostea cea desavarsita. Multe sunt piedice in infaptuirea dragostei, dar sa ne aplecam asupra urmatoarelor trei si anume piedici din partea noastra, de la oamenii din jur, si de la demoni.