Legionarii si lupta lor [recenzie]

Legionarii? Ce au fost legionarii? Vedem ca parerile despre ei sunt pana astazi contradictorii, predominand cele in care sunt prezentati ca personaje negative, insetate de sange. Ce erau ei de fapt – un grup predominant de tinerii studenti sau chiar liceeni, inflacarati de idealuri cu adevarat frumoase, cum ar fi credinta in Dumnezeu, cinstirea Bisericii stramosesti si dragostea de neam si care ar trebuii urmate si de noi.

Multi i-au acuzat de anti-semitism, numindu-i chiar adepti ai nazismului sau fascismului, insa aceste lucruri pot fi intelese doar in contextul istorico-politico-social al vremii.
Evreii care ajunsesera in numar destul de mare in Romania , dar mai ales in Moldova si Oltenia, acaparasera toate domeniile si meseriile liberale, astfel incat majoritatea magazinelor, carciumelor, cabinetelor de avocatura, notariale si mai ales bancile, erau ale lor. Iata, deci, mai intai care sunt PRIMELE INCEPUTURI DE VIATA LEGIONARA prezentate de C. Z. Codreanu:
“ Patru linii brazdeaza mica noastra viata initiala:
1. Credinta in Dumnezeu. Toti credeam in Dumnezeu. Nu era nici un ateu printer noi. Cu cat eram mai incercuiti si mai singuri, cu atat preocuparile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre contactul cu mortii nostri si ai neamului. Aceasta ne dadea o tarie invicibila si o seninatate luminoasa in fata tuturor loviturilor.
2. Increderea in misiunea noastra- Nimanui nu i se putea servi nici cel mai mic argument, despre posibilitatea victoriei.Eram asa de putini, asa de tineri, asa de saraci, asa de urati si urmariti de toata lumea, incat toate argumentele scoase din starea de fapt pledau contra unor perspective de biruinta. Totusi mergeam inainte, datorita numai increderii in rosturile noastre, o incredere nelimitata in steaua noastra si a neamului.
3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunoastem mai dinainte, avand mari legaturi sufletesti, altii insa erau copii, studenti in primul an sau al doilea an, pe care nu-i cunoscusem niciodata.Din cele dintai zile s-a stabilit intre noi toti o legatura de dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi families i ne-am fi cunoscut de mici copii.Dragostea dinauntru Legiunii Arh. Mihail trebuia sa fie de aceeasi forta si intensitate, cu presiunea noianului de ura din afara.Din partea legionarului nu se cerea atat disciplina, in sens de cazarma, ci bunacuviinta, credinta, devotement si zel de lucru.
4. Cantecul- Nepornind pe drumul ratiunii, cu alcatuire de programe, discutii contradictorii, argumentari filozofice, conferinte, singura posibilitate de manifestare a starii noastre launtrice era cantecul. Pentru a putea sa canti iti trebuie o anumita stare sufleteasca, o armonie in sufletul tau. Cel ce merge sa fure pe cineva, Acela nu poate canta. Nici cel ce merge sa faca o nedreptate.Nici cel al carui suflet este ros de patimi si vrajmasie fata de camaradul sau si nici acela a carui suflet este sterp de credinta.” [ C. Z. Codreanu ].
Care era situatia Romaniei atunci, si ce rol aveau jidanii, pentru ca titulatura de evrei se cuvine mai degraba celor ce au ascultat si asculta de Dumnezeu din neamul lor si care sunt adevaratii urmas si in duh nu numai in trup ai lui Avraam, Isac, Iosif, vom vedea in randurile ce urmeaza .
Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva si s-au asezat pe pamantul pe care traiesc.Istoria ne da date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor etc., dar un singur neam n-a venit de nicaieri Acela suntem noi.

Ne-am nascut din negura vremii pe acest pamant o data ci stejarii si brazii.In cadrul acestui pamant romanesc jidanii, nu s-au asezat ori unde, la intamplare ci s-au plasat in orase, formand in ele adevarate insule de populatie jidaneasca compacta. L-a inceput au fost invadate si cucerite orasele si targurile din Nordul Moldovei: Cernauti, Hotin, Dorohoi, Botosani, Soroca, Burdujeni etc.In fata lor au disparut negustorul si meseriasul roman. Azi o strada, maine alta, poimaine un cartier, in mai putin de 100 de ani, centre romanesti de un vechi renume, si-au pierdut cu totul caracterul lor romanesc, luand infatisare de adevarate cetati jidanesti.La Iasi parcurgeai strazi si cartiere intregi si nu mai intalnesti nici un roman, nici o casa romaneasca, nici un magazine romanesc. Biserica din Piata Mare, unde este cea mai mare aglomeratie de oameni a fost inchisa din lipsa de enoriasi. Ideea este ca pierderea oraselor noastre romanesti are consecinte nimicitoare pentru noi, caci orasele sunt centrele economice ale unei natiuni. In ele se acumuleaza toata bogatia natiei. Cine este stapan pe orase, acela este stapan si pe mijloacele de subzistenta, pe bogatia natiunii.

Trecerea bogatiilor din mainile romanilor in mainile jidanilor nu inseamna numai aservire economica a romanilor si numai aservire politica pentru ca cine nu are libertate economica, nu are nici libertate politica ci inseamna mai mult, o primejdie nationala, care macina insasi puterea noastra ca numar.Orasele sunt in al doilea rand, centrele culturale ale unei natiuni. In orase sunt plasate scolile, bibliotecile, teatrele, salile de conferinte. Dar in Iasi pe la 1920, o familie jidaneasca isi putea usor intretine toti 5-6 copii la carte, iar o familie a unui taran roman dintr-un sat mai indepartat rar isi putea intretine un singur copil la scoli pana la sfarsit si in acest caz este complet sleit de puteri si avere.In sfarsit din orase se conduc natiile. Cine conduce orasele are direct sau indirect conducerea politica a tarii. Logica este ca cine conduce orasele, stapaneste scolile si cine stapaneste azi scolile, maine stapaneste tara.Situatia in universitati era tragica de ex la facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii din Cernauti erau 174 romani si 574, evrei, la drept 237 romani, 506, evrei, la Universitatea din Iasi erau la medicina romani 546, evrei 831, la farmacie, 97 romani, 299 evrei etc. Astfel scoala romaneasca, distrusa prin numarul mare al jidanilor naste doua problem grave.
– Problema paturii conducatoare romanesti- pentru ca scoala creeaza conducatorii de maine ai neamului, nu numai pe coducatorii politici ci pe conducatorii din toate domeniile de activitate
– Problema culturii nationale – scoala este laboratorul in care se pregateste cultura unui popor.In concluzie daca astazi 50%, 60%, 70% sunt elevi jidani, maine in mod logic vom avea 50%, 60%, 70% conducatori jidani ai acestui neam.
Din pacate jidanii nu sunt niste bieti nenorociti, veniti aici la intamplare, ci adevarul este ca toti evreii de pe fata pamantului, formeaza o mare colectivitate, legata prin sange si prin religia talmudica( in Talmud evreii se autointituleaza ca fiind o rasa de oameni superiaora celorlalte, numite in Talmud, goimi). Ei sunt incadrati intr-un adevarat stat foarte sever, avand legi, planuri si conducatori, care formuleaza aceste planuri si-I conduc. La baza au Cahalul( institutie importanta din comunitatile evreiesti condusa de rabini). Asa ca ne gasim in fata unei puteri constituite, comunitatea jidaneasca. Dar cum reusesc ei sa se puna in domeniile cele mai bune intr-o tara in care sunt minoritari? Prin activitati comerciale, se stie ca pe evrei nu-i intrece nimeni la capitolul comert, dominand comertul rezulta ca devin instariti, apoi prin captarea oamenilor politici oferindu-le cadouri, servicii personale, finantarea propagandei politice, deplasari cu automobile, mai ales daca ajung bancheri si mari bogatani, captarea autoritatilor prin mituire si calomniere. Pentru a se strecura in diferite cercuri sau in jurul unor oameni din frunte folosesc, slugarnicia, servicii personale, lingusirea. Distrugerea comerciantului roman prin flancarea romanului cu un comerciant jidan sau incadrarea acestuia intre doi comercianti jidani, vanzarea marfurilor sub pretul de cost, acoperindu-si pierderea prin sume date de Cahal( condusa de rabini) si in plus daca mai adaugam si superioritatea comerciala a jidanului rezultata dintr-o practica comerciala cu mult mai indelungata decat cea a romanului. Si astfel au cazut rapusi comerciantii romani unul cate unul.De unde cunoastem aceste planuri? Le cunoastem din misacrile adversarului.Orice commandant de trupa, urmarind cu atentie actiunea adversarului, isi da seama de planurile pe care acesta le urmareste.
Pentru ca poporul roman sa-si franga orice putere de rezistenta, judanii vor aplica un plan unic si in adevar diabolic:

Vor cauta sa rupa legaturile sufletesti ale neamului cu CERUL si PAMANTUL. Pentru ruperea legaturilor cu Cerul vor intrebuinta imprastierea pe scara intinsa a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul roman, sau macar numai din conducatorii lui un popor despartit de Dumnezeu si de mortii lui, pentru a-l omora nu cu sabia, ci taindu-i radacinile de viata spirituala.Pentru ruperea legaturilor cu pamantul, izvorul material de existenta a unui neam, vor ataca nationalismul ca o idee invechita si tot ce se leaga de ideea de patrie si pamant, pentru ca sa rupa firul iubirii care uneste poporul roman de brazda lui.
Ca sa reuseasca asta vor cauta sa puna mana pe presa.
Vor intrebuinta orice mijloc ca in tabara poporului roman sa fie dezbinare, neantelegeri, cearta si daca este posibil chiar ii vor impartii in mai multre tabere care sa se lupte intre ele.
Vor cauta sa acapareze cat mai mult mijloacele de existent ale romanilor.
Ii vor indemna sistematic pe calea desfraului, nimicindu-le familia si puterea morala( se vede asta in timpurile legionarilor cand jidanii impanzisera Iasul cu bordele si carciumi,dar si azi dupa cum vedem…)
Ii vor otravi si ameti cu tot felul de bauturi si otravuri (incredibil cate de actuale sunt).

Oricine va voi sa omoare si sa cucereasca un neam, va putea sa o faca intrebuintand acest sistem.
Ruperea legaturilor cu Cerul si cu Pamantul, introducerea certurilor si luptelor fratricide, introducerea imoralitatii si desfraului, constrangerea materiala prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenta, otravirea fizica, betia. Toate acestea nimicesc o natie, mai rau decat a-i bate-o cu mii de tunuri sau mii de aeroplane.
Aceste planuri sunt insa ca si gazele de razboiu. Sa le intrebuintezi pe advrsar, dar sa nu te atinga pe tine. Propovaduiesc ateismul pentru romani, dare i nu sunt atei, ci tin cu habotnicie de respectarea celor mai mici preceptii religioase. Vor sa dezlege pe romani de dragostea pamantului lor, dar ei acapareaza pamanturi. Se ridica impotriva ideii nationale, dar ei raman nationalisti sovini.”- C. Z. Codreanu
Ei bine impotriva acestui pericol, luptau legionarii, anume dezrobirea romanilor de sub talpa asupritoare a evreilor care s-a manifestat cu si mai multa tarie in perioada comunista. Lupta lor a fost crancena, pentru ca din pacate presa in mare parte era condusa tot de evrei. Erau calomniati, spunandu-se prin ziarele vremii“Adevarul”,”Dimineata”, ca sunt besmetici ce strica ordinea publica si au fost adesea prigoniti, batuti pe strada (cum a facut Prefectul Manciu, sustinator al judanilor, care a arestat un grup de tineri cu idei nationaliste si i-a batut pana la supliciu) alungati cu pietre cum a fost cazul preotului legionar din Maramures, Ion Dumitrescu si altii. Dar in ciuda celor spuse despre ei prin ziare, oamenii ii iubeau, mai ales taranii simpli care simteau cel mai mult saracia de pe urma asupririi jidanilor. Pe unde C. Z. Codreanu mergea imbracat in costum national si calare pe calul sau alb, , cutreerand sat dupa sat, oamenii ieseu cu miile in intampinarea lui, cu flori in maini ziua sau cu felinare noaptea, in ciuda interventiei jandarmilor.. Evreii aveau obiceiul de a-i provoca pe legionari apeland chiar la gesture necurate, astfel spargeau geamuri si dadeau vin ape legionari, ba mai grav au dat foc Borsei localitatea din Maramures si la fel au dat vina pe legionari. Dar Capitanul din contra isi invata camarazii sa actioneze in cea mai mare ordine si disciplina “Atrag, deci atentia legionarilor, ca sa nu se lase provocati, caci,noi, numai prin cea mai perfecta ordine, vom triumfa. Dezordinea nu insemneaza conflict cu jidanii, ci insemneaza conflictul nostrum cu statul. Ori, aici vor sa ne impinga: in permanent conflict cu statul.Deoarece statul fiind mai puternic, noi atrasi sau impinsi in lupta cu statul, vom fi macinati, iar ei vor ramane mai departe ca niste privitori impartiali” C.Z. Codreanu

Legionarii erau convinsi de existenta masoneriei, si prevedeau pericolul comunismului, care de fapt era o arma a masoneriei de a distruge statele crestine, pentru a le subjuga. Mai mult vroiau sa fie, fii vrednici ai tarii si urmasi demni ai marilor Voievozi precum Stefan cel Mare, Avram Iancu, Mihai Viteazul etc si a osatsilor ce au ., ce au luptat pentru apararea credintei stramosesti si pentru asigurarea libertatii poporului nostru. Ca sa rezisti in Legiunea Arhanghelului Mihail (l-au ales pe Arh. Mihail ca ocrotitor, ca fiind ingerul Dreptatii Divine), trebuia ca acel om, batran sau tanar sa aiba credinta in Dumnezeu in primul rand, sa-si iubeasca nespus de multa tara si neamul, sa fie curajos, acceptand orice suferinta pentru credinta lui, sa fie cinstit si corect in toate, si sa fie muncitor darz acolo unde ii este locul. Avand in vedere aceste lucruri nu ne mira faptul ca in inchisorile comuniste, din randurile lor, in mare parte s-au urcat pe culmile credintei si sfinteniei, pentru ca si in lbertate ei traiau destul de duhovniceste, tinand cu sfintenie posturile, nelipsind in duminic si sarbatori de la Sfanta Biserica. Duceau chiar o viata asemanatoare monahismului, pentru ca se rugau impreuna, bunurile lor erau de obste, se ajutau cu dragoste crestineasca, ajutau din putinul lor oamenii oropsiti de soarta.

Pentru legionari, de C. Z. Codreanu