Lăsați-ne copiii-n pace,
Să procreați, de vreți copii!
Voi n-o s-aveți, oricât v-ar place,
Aceste sfinte bucurii!

Noi nu vă judecăm iubirea,
Avem în cer Judecător
Și EL va judeca zidirea,
Nu noi, ce-I suntem Lui popor,

Dar nu siliți degeaba firea,
Dorind ce nu puteți avea,
Căci nu vi-i rodnică iubirea
Și nu e binecuvântare-n ea!

De ce nu acceptați o dată
Că viața are legea ei?..
Ea nu apare niciodată
Din două “ELE” sau doi “EI”!

Deci să vă fie clar și vouă:
Oricât doriți a procrea,
În veci de veci o viață nouă
Se naște doar din EL PLUS EA!

Această lege nu-i “gândită”
În vreun birou pe la Bruxelles,
Ci-a fost în creaturi sădită
De Însuși Dumnezeu, de El!

Deci dacă fiicele și fiii
Se nasc doar din mămici și tați,
Oricât ați îndrăgi copiii,
Vă rog în pace să-i lăsați!

Cuvine-se să dăinuiască
Această lume pe pământ,
Să se-nmulțească și să crească,
Plinind porunca Celui Sfânt!

de Preot Sorin Croitoru

Azi romanul vietuieste, ca-nainte de Potop,
Pentru ruga n-are vreme, pentru Hristos nu e loc,
Si traieste-n nepasare, el, romanul fericit,
Dumnezeu e doar un nume, anacronic definit!

Isi boteaza inca pruncii, ca asa-i demult lasat,
Se cununa in Biserici, ca si-ai lui s-au cununat,
Isi imbalsameaza mortii mai ceva ca egiptenii,
Chefuind la parastase, dupa cateva ectenii!

Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări, că toate-s numai scrum.

Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învață de la soare cum trebuie să apui,
Învață de la piatră, cât trebuie să spui.

Învață de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.

Învață  de la toate, că toate-ți sunt surori,
Cum trebuie să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.

Învață de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învață  de la nufăr să fii mereu curat.

Învață de la flăcări ce avem de ars în noi,
Învață de la ape să nu dai înapoi.

Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învață de la soare, ca vremea să-ți cunoști,
Învață de la stele, că-n cer sunt numai oști.

Învață de le greier, când singur ești să cânți,
Învață de la lună, să nu te înspăimânți.

Învață de la vulturi când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.

Învață de la floare să fii gingas ca ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.

Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești pe veci !

Traian Dorz

de pr. Arsenie Boca

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni
Prin care-Ti cer doar pâine și pază și minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
In loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Iți cer într-una să faci Tu, voia mea,
Iți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei
Si să-mi slujești în toate, să-mi dai fără să-mi iei,
Gândindu-mă că dacă îți cant și Te slăvesc
Am drept să-Ti cer într-una să faci tot ce doresc.

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Si-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta,
Nu tot cerându-ți ție să fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;
Să înțeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga
E să doresc în toate să fie voia Ta.

de Alexandru Mironescu

E un punct ciudat la intersectia a doua perpendiculare,
E-al lor deopotriva, dar e si singular,
Unic e si-i mai presus de ele!

Un semn major…
Afirma: infailibila busola pentru calatoria lunga
Aici si-n viata, si-n vesnicii…
E sabie si scut, binecuvantand stihii si firi,
E fulger care-aduna si for care desparte
Insemnul grozavei biruinte,
Slava si ocara lumii-ntregi!

de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Vânturi rele, pierzătoare,
Amenință azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu.

Bate “Crivățul” năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
“Dogmele” lui Anticrist.

de Cristina Onoiu

Sfânta Născătoare a lui Dumnezeu,
Maică Preacurată, scapă-ne de rău,
Roagă-Te, Măicuță, pentru al Tău popor,
Cu rugile Tale, dă-ne ajutor.

Roagă-L, Maică Sfântă, pe-al Tău Fiu Iubit,
Ca să aibă milă de-’ăst popor rănit,
Să ne ierte, Maică, pentru c-am greșit,
Nu am ascultat, și-am păcătuit.

Pentru a noastră vină, acum suferim,
Dar nu recunoaștem și păcătuim,

de Mihai Eminescu

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne’ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Și pururea Fecioară,
Marie!

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire.
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Și pururea fecioară,
Marie!

de Nichifor Crainic

Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Hristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Hristos.