Gabriel Sava, expert geolog: Exploatările gazelor din șist, adevărate bombe chimice, mai periculoase decât cianurile de la Roșia Montană!

Preluare de pe cotidianul.ro

Fuga deputatului Mihail Boldea a reușit, cel puțin pentru o perioadă, să acopere mediatic ” scoaterea la mezat” a gazelor de șist din România și protestele de la Bârlad. Exploatarea acestor gaze prin fracturare a fost interzisă în mai multe țări civilizate ale lumii. Specialiștii atrag atenția că după un asemenea tip de exploatare urmează cutremure, deșertificare și contaminarea chimică a zonelor respective pentru perioade îndelungate. Mai grav este că ni se ascunde faptul că explorările și exploatările din zona Vasluiului reprezintă doar începutul. Urmează Bacău, Covasna, Năvodari, Costinești, Timișoara și Craiova. Doctorul în geologie, Gabriel Milan Sava, unul dintre cei care a nu acceptat să fie redus la tăcere prin “mici atenții” de tip Roșia Montană, dezvăluie adevăratele pericole ce pândesc România în cazul demarării acestor exploatări .

– Cine cu cine se luptă la Bârlad?
– În primul rând se pleacă de la o lipsă totală de transparență față de membrii unor comunități. Înțelegem cu toții că există anumite secrete în ceea ce privește tehnologia, dar de acolo și până la a nu spune nimic comunității ce urmează a fi afectată, despre factorii de risc, e cale lungă. Nu s-ar fi ajuns poate la ceea ce se întâmplă acum la Bârlad, dacă acea companie ( n.r- Chevron) ar fi inițiat un minim dialog, dacă ar fi dat dovadă de transparență. Au oare acești domni ceva de ascuns?

– Iată că din Bulgaria, din Franța și din Anglia au fost dați afară !…
– Și din Irlanda! Nu este numai problema opririi acestui tip de exploatare ci mai ales faptul că oamenii de acolo și autoritățile au înțeles mult mai repede decât în România că mediul trebuie protejat . Ca geolog, sunt de acord cu găsirea de resurse utile pentru comunitate, însă, în același timp, am fost educat să nu fiu părtaș la crearea unor dezechilibre între om și natură. Pentru că un alt Pamânt nu avem! În Geologie există următoarea butadă:- “Sterilul unei generații reprezintă utilul generațiilor viitoare !”..

– Să nu se interpreteze că ar fi vorba despre sterilul rezultat din exploatări…
– Nu, nu, în traducere liberă ar însemna că ceea ce nu putem exploata acum cu metode convenționale, se poate exploata în viitor, prin progres științific, în consens cu mediul.

– Ce înseamnă această fracturare despre care se tot vorbește?
– Este injectarea unui fluid ,sub o presiune uriașă, de peste 600 de atmosfere, în interiorul scoarței terestre, într-un foraj care categoric – nici nu s-ar putea altfel – este tubat cu oțel și în spate cimentat. Gândiți-vă însă ce oțel trebuie să fie acela care să reziste de până la 18 ori la aceste proceduri, pentru că se vorbește de cantități uriașe de apă, care reprezintă doar o parte a fluidului ce se injectează în sol, de la 10 la 32 de milioane de litri pentru un singur foraj. Gândiți-vă că acest volum, la această presiune, se repetă – la o singură sondă – de până la 18 ori. E posibil să se repete de 10 ori sau de 30 de ori, dar repet, sunt datele care se vehiculează la această oră. E greu de crezut că nu vor exista imperfecțiuni în construirea acelei sonde, iar la aceste presiuni, e foarte posibil ca acea cămașă de oțel să cedeze, iar ceea ce natura a creat în milioane de ani să fie distrus iremediabil într-o secundă.
Apoi să luăm doar cimentul din spatele coloanei! Indicele de coeziune între roci diferă. Nu se poate asigura o “priză” ca lumea, un liant perfect între acel ciment și diversele tipuri de roci…Doar natura lucrează perfect, omul,…niciodată ! Dacă nu cedează oțelul, poate ceda cimentul la îmbinarea cu roca.
Dacă , să zicem, se introduc 20 de miloane de litri de fluid sub presiune, la suprafață mai revine doar o jumătate din cantitate. Restul rămâne în interior, la 3000 de metri. Apoi se repetă procesul. Înmulțiți 20 milioane de litri cu 18, în medie, și aflăm cam câtă apa trebuie folosită. Ea costă ! De unde se ia ? De undeva din apropiere. Nu știu cum se întâmplă întotdeauna, dar unde se descoperă aceste gaze, invariabil, deasupra zăcămintelor există cantități mari de apă. Și întotdeauna, după încheierea acestor exploatări, apa potabilă nu a mai existat în zonele respective. Dacă sondele sunt în județul Vaslui, categoric apa va fi luată din Siret, iar acesta, la sutele de milioane de litri va trebui să curgă cam de multe ori. Va scădea nivelul hidrostatic în zonă, se va înregistra o asanare a cantității de apă potabilă , va fi afectată pânza de de până la 50 de metri adâncime, apoi va urma, normal,și o scădere a nivelului hidrodinamic, ce va afecta pământul agricol, animalele și implicit oamenii. Și n-am ajuns încă la capitolul utilizării în exploatare a sutelor de substanțe chimice periculoase care sunt trecute sub tăcere. Nu se spune nimic despre substanțe și concentrațiile acestora.

– Urmează apoi lacurile de spumă chimică scoasă din măruntaiele pământului…

– Da, fluidul va fi deversat în jurul acestor foraje…

– În lipsa informațiilor, care ar fi varianta apocaliptică, pentru că trebuie luată în considerare, dacă tot suntem tratați ca țară a lumii a treia?

– Păi văd că nu suntem departe de adevăr, dacă este mai important cazul Boldea, și dacă unul ca Boldea a ajuns să fugă în Congo,.. atunci suntem sub nivelul africanilor ? Ce să mai discutăm ? În fine, să revenim la gazul nostru ! Se scoate cu acea presiune fantastică, 600-1000 de atmosfere . La scoaterea fluidului din interior, presiunea este mult mai mare . În afara gazului metan, sunt cu siguranță și acele gaze fosile, gaze foarte vechi, de peste 300 de milioane de ani, pe lângă acele gaze pe care le declară ei, și anume gazele de șist. Și aici, denumirea corectă ar fi gaze din șist ! În acel moment, fluidul ce conține gazele, este aruncat într-un iaz de decantare. Gândiți-vă că suntem într-o depresiune în care vânturile bat cu putere. Orice gaz care este scos, poate fi luat de un curent de aer și purtat la depărtare. În Anglia, s-a întâmplat așa ceva. O rafală de vânt a purtat o anumită cantitate de gaz de la o sondă de exploatare din apropierea unui hipodrom. Au murit pe loc un jokeu și calul acestuia, afectați de acea pală de vânt. Sunt periculoase neavând culoare sau miros. A fost un accident, nu se întâmplă în fiecare zi, dar poți trece cu vederea așa ceva ? Aceste gaze din șist pot ajunge oriune, nu neapărat în proporție de sută la sută în iazul de decantare. Să știți că exploatările de acest gen sunt de zece ori mai periculoase decât cele cu cianuri, care se pregătesc pentru Roșia Montană!
Din fluidul impregnat cu gaze, extras printr-o tehnologie specială, în niște rezervoare, este extras gazul metan. În mod normal, fluidul care rămâne, milioane de litri, ar trebui epurat. Costurile sunt enorme și mă întreb și eu așa : după extracție, cine va mai face acest lucru ? Tot acel lichid toxic va rămâne acolo, cu siguranță. Și așa ne vom procopsi cu adevărate bombe chimice. Unde să le ia și unde să le ducă ? Îmi spuneți și mie ?

Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 26 martie 2012

This entry was posted in Comunicate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *