Fericitul intru adormire parinte Iosif Isihastul scrie despre parasirea harului asa: “Cand harul isi face simtita prezenta, toate sunt usor de indurat. Cateodata insa, din motive de precautie, se retrage si atunci omul isi pierde speranta, zelul ii scade si insasi credinta i se ofileste. Acestea sunt cele mai dificile clipe din viata duhovniceasca deoarece, daca Dumnezeu nu ar interveni acum, omul nu ar putea rezista…Razboindu-se cu noi, diavolul se foloseste de orice parte a corpului, de orice loc sau situatie si, in functie de caz, ori ne ataca, ori se impotriveste hotaririlor noastre. Principala lui tinta este sa loveasca in credinta si astfel sa-l compromita pe om, transformandu-l in tradator si apostat. Daca reuseste acest lucru, inseamna ca a provocat o rana mortala, intrucat distruge dispozitia si zelul, adica ce e mai important, si astfel stapaneste fara greutate tot restul. Toate se fac pentru credinta, dar si credinta le tine pe toate. Daca se zdruncina credinta, toate se clatina si linia frontului slabeste.”
Estras din “Viata si minunile Sfantului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului” Arhim. Dionisios Anthopoulos.