Inmultirea painilor

“?i ie?ind, a v?zut mul?ime mare ?i I s-a facut mil? de ei ?i a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a f?cut sear?, ucenicii au venit la El ?i I-au zis: Locul este pustiu ?i vremea, iat?, a trecut; deci, d? drumul mul?imilor ca s? se duc? în sate s?-?i cumpere mâncare. Iisus îns? le-a r?spuns: N-au trebuin?? s? se duc?; da?i-le voi s? m?nânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini ?i doi pe?ti. ?i El a zis: Aduce?i-Mi-le aici. ?i poruncind s? se a?eze mul?imile pe iarb? ?i luând cele cinci pâini ?i cei doi pe?ti ?i privind la cer, a binecuvântat ?i, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mul?imilor. ?i au mâncat to?i ?i s-au s?turat ?i au strâns r?m??i?ele de f?râmi tur i, dou?sprezece co?uri pline. Iar cei ce mâncaser? erau ca la cinci mii de b?rba?i, afar? de femei ?i copil. ?i îndat? Iisus a silit pe ucenici s? intre în corabie ?i s? treac? înaintea Lui pe ??rmul cel?lalt, pân? ce El va da drumul mul?imilor“. (Mat. 14, 14-22)

Aceast? pagin? de Evanghelie este una dintre cele mai luminoase si umane gesturi din istoria lumii. Neputin?a, sl?biciunea ?i nevoia omului cea mai mare este pâinea. Rezolvarea pâinii, hr?nirea unui popor, a unei împ?r??ii întregi au definit specificul civiliza?iei unei anumite epoci. Iisul nu putea ocoli acest aspect, era inevitabil impactul cu aceast? problem?.

Prima dat? când i se pune problema aceasta lui Iisus este pe muntele ispitirii, când cineva îi cere acela?i lucru care I s-a cerut azi, în Evanghelic: ispititorul – care bântuie întotdeauna – nu L-a ocolit nici pe Iisus Hristos ?i tl face aceea?i propunere: „dac? e?ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrelor acestora s? se fac? pâini“. ?i r?spunsul Mântuitorului este unul din Scriptur? – c?ci El a vorbit numai ?i numai din Scriptur?, din prooroci în special, fiindc? toat? Scriptura vorbea despre El ?i, mai mult decât atât, era El iasu?i : „nu numai cu pâine va tr?i omul, ci mai ales cu tot cuvântul care ese din gura lui Dumnezeu”.

Acolo Mântuitorul refuz? ceea ce, în cazul de fa??, nu a mai refuzat; ?i nu numai c? nu a mai refuzat, dar a fost chiar ini?iativa Lui, fiindc? ucenicii edeau lucrurile numai la nivelul lor social, ?tiind c? problema pâinii nu s-a rezolvat niciodat? cum se cuvine însocietatea omeneasc?: nu s-a rezolvat în :uhul iubirii, al generozit??ii, ci fiecare s-a îngrijit de pâinea lui, nu de pâinea celuilalt . Aici este prima dat? în istorie când Cel ce nu avea nevoie de hran? rentru El a rezolvat dumnezeie?te aceast? uria?? problem? omeneasc?.

De?i se pare c? este cea mai simpl? pagin?, este una dintre cele mai celicate din toat? Scriptura: problema pâinii a mai fost rezolvat? ?i de fachiri, ea se preteaz? ?i la ac?iuni magice. Care este deosebirea între înmul?irea ninunat? a pâinii ?i transformarea magic? în pâine a pietrelor – pe care o refuz? Mântuitorul, dar pe care n-au refuzat-o al?i „magicieni” de-a lungul vie?ii?… Dac? reu?im s? în?elegem aceast? nuan?? sub?ire, am în?eles duhul Scripturii. Iat? una din rezolv?ri: Mântuitorul a adus pâine de undeva de unde iu era? (Acest lucru ar putea s? ne arunce în marginea magiei…) V? voi aduce -n argument din Evanghelie în favoarea faptului c? Hristos nu a f?cut a?a: de :e nu a putut ?i nu a vrut s? fac? un astfel de gest când se afla, însetat, la fântâna lui Iacob din Samaria? A trebuit s? se plece în fa?a femeii samarinence, sâ-i cear? ap? s? bea… dac? aici a reu?it s? fac? pâine din nimic pentru 5000

de b?rba?i , acolo oare n-ar fi putut? Mântuitorul nu a lucrat decât cu un sigur scop: pe om, pentru om. A rezolvat problema uman?…

Era ?i atunci – a?a cum este ?i ast?zi – pâine pe p?mânt; pâinea n-a lipsit ie pe p?mânt niciodat?, iar rezolvarea problemei ei ?ine de adev?ratul miracol care trebuie s? se s?vâr?easc? cu sufletul nostru: eu – care de?in pâinea – trebuie s? am un anumit suflet pentru a fi de ajuns ?i pentru mine, ?i pentru to?i ceilal?i. Ne afl?m în fa?a Sfintei Liturghii: pentru ce este pâinea pe p?mânt?

Este pentru împ?rt??anie, nu pentru l?comie ?i egoism. Pâinea care nu este împ?rt??it? este o pâine care ucide ?i care întotdeauna va fi pu?in?! Pâinea împ?rt??irii poate s? fie o firimituric? ?i ajunge pentru miliarde. Cât? pâine este pe Sfânta Mas? a împ?rt??aniei, ast?zi, duminic?, în lume? Un fir… nic: nu cred c? fac în total trei pâini mari, ?i totu?i împ?rt??e?te o lume! Din momentul acela din pustie, Mântuitorul a pus în lume un alt duh: acele cinc: pâini sunt, de 2000 de ani, aluatul care trebuia s? r?mân? în inima pâini: universale, s-o creasc? ?i s? se sature to?i: nu numai în mod egal, ci s? ai grij? ca cel?lalt s? aib? mai mult? pâine decât tine… ?i atunci prisosul de firimitur. ar fi mai mare decât cele cinci pâini ini?iale. Mântuitorul a rezolvat acolo duhul împ?rt??irii de pâine; putem s? în?elegem lucrarea Mântuitorului – cea mai minunat? fiind chiar în dreptul pâinii -, dovad? c? ne-a l?sat Euharistia pân? ast?zi: Sfânta împ?rt??anie!

De vreme ce un copil a avut cinci pâini ?i doi pe?ti, Mântuitorul a în?eles mai bine decât to?i c?, totu?i pâine era, c? nu plecaser? to?i acei oameni în?elep?i far? mâncare… Dar egoismul ?i frica de s?r?cie st?pâneau: to?i aveau pâine, dar o aveau ascuns?, gândindu-se c? poate ar fi fost obliga?i s? o împart? cu cei care nu aveau ?i astfel nu va mai fi deajuns pentru ei în?i?i, binecuvântând acele cinci pâini, Mântuitorul a v?zut – ca ?i toat? popula?ia aceea – ce gest a f?cut copilul care ?i-a adus toat? pâinea pe care o avea! De la gestul copilului pleac? Hristos la s?vâr?irea minunii de ast?zi: totu?i, omul poate lucra pe om. Omul ascunde în el chip de Dumnezeu: suntem chip al lui Dumnezeu ?i putem face gesturi ca El: JERTFA! Gestul Mântuitorului a fost jertfa continu?, “Omul pentru cel?lalt” (Bonhoffer).

Iat? ce s-a realizat în pustie pentru prima dat? la nivel dumnezeiesc cu ni?te oameni ca noi to?i: s-a realizat Sfânta Jertfa, JERTFA IUBIRII F?RÂ CONDI?II, început? cu un copil… De aceea Mântuitorul va lua un copil în bra?e ?i-1 va propune ca m?sur? a împ?r??iei Cerurilor: „de nu ve?i fi ca unul din ace?tia, nu ve?i intra în împ?r??ia Cerurilor. L?sa?i copii s? vin? la Mine, c? a unora ca acestora este împ?r??ia Cerurilor”. De ce a pornit Mântuitorul tocmai de la gestul unui copil, când au fost atât de multe gesturi? S? aduc? copila?ul acela toate pâinu?ele lui…; gestul lui a declan?at lumii în clipa aceea un izvor ce se închisese mereu prin egoism, prin ucidere pentru pâine… Sigur, nu neg?m ?i alte dimensiuni ale lucr?rii acesteia; eu am propus una din viziuni ?i nu cred c? este lipsit? de importan??. Mântuitorul a lucrat pe duhul omenirii ca s?-1 ridice din nou la puterea de a fi ca Dumnezeu, c?ci a?a 1-a f?cut Dumnezeu pe om: chipul ?i asem?narea Lui. ?i când semeni cu Dumnezeu, problema pâinii nu poate fi o problem?, dovad? c? alt?dat? Mântuitorul zice: „nu v? îngriji?i ce ve?i mânca sau ce ve?i bea, pentru c? Tat?i vostru cel din ceruri ?tie c? ave?i nevoie de acestea. C?uta?i mai întâi împ?r??ia lui Dumnezeu ?i dreptatea Lui” ?i într-o astfel de împ?r??ie cu dreptate ?i cu iubire nu va putea lipsi niciodat? pâinea; va cre?te pâinea!

Eu am z?bovit mult pe textul acesta, c?ci ridic? mari probleme; în fond, omenirea, în toate veacurile, aici s-a înfundat sau s-a salvat: în problema pâinii, a hranei. In general se r?stoarn? regula „c?uta?i mai întâi împ?r??ia lui Dumnezeu” ?i „nu numai cu pâine va tr?i omul”; iat?, Scriptura trimite mereu mai sus, trebuie s? ne dep??im pe noi în?ine în gesturi de felul acesta. S? avem putere s?-l vedem pe cel?lalt, cu nevoile lui; întâi pe el s?-l vedem, s?-l iubim în a?a fel încât s? ne str?duim ?i s? ne închin?m toat? via?a noastr? slujirii lui. La Judecata de Apoi vor conta aceste gesturi: cum ai rezolvat tu problema mânc?rii ?i a apei pentru cel?lalt mai întâi: „întrucât a?i f?cut unuia din ace?tia mai mici, Mie mi-a?i f?cut”. S? faci cu duhul lui Hristos gesturile acestea ale vie?ii pentru cel?lalt, c?ci „El nu a venit s? I Se slujeasc?, El a venit s? slujeasc? ?i s?-?i dea via?a”. Copilul acela aduce toat? merindea lui: era via?a lui acolo. La fel ?i Hristos: toat? via?a Lui ne-a dat-o nou?! Crede?i c? ar mai fi probleme dac? s-ar rezolva a?a? Nu! Dar dac? nu rezolv?m a?a, putem s? c?dem invers: ?ti?i câ?i oameni mor de foame în fiecare an pe glob? Paisprezece milioane! Ast?zi, când sunt mun?i de pâine, când sunt ani în care anumite ??ri produc?toare de grâu ?i alte produse de consum arunc? surplusul în ocean, ca s? nu scad? pre?ul. Vede?i o rezolvare demonic? a problemei pe care o rezolv? dumnezeie?te Iisus aici? Privite comparativ, avem în fa??, cu o claritate ineluctabil?, mult mai realist ?i mai profund decât la Dante Alighieri, raiul cristic ?i iadul anticristic.

Ceea ce este îns? ?i mai trist este c? ne-am obi?nuit s? moar? oamenii de foame lâng? noi ?i s? ne gândim c? nici m?car nu putem s? rezolv?m problema! Nu încerc?m pentru c? nu e duhul cel bun al împ?rt??irii. Pâinea e problem? de împ?rt??ire, e problem? euharistic?, e problem? de Liturghie: de aceea st? ea pe Sfânta Mas?. ?i de câte ori ve?i merge în Biseric? la Liturghie, nu uita?i c? v? întâlni?i cu pâinea lui Dumnezeu, cu Dumnezeul – pâine ?i nu ?tiu dac? a?i mai putea s? sta?i la întâmplare în fa?a acestor mari probleme.

NU avem dreptul s? trecem pe lâng? aceast? situa?ie zicând c? nu e treaba noastr?: de aici pleac? soarta noastr? ve?nic?, nu numai cea de pe p?mânt. Iat? c? ?i soarta noastr? din cer se rezolv? plecând de la pâine! E mare pâinea… Dup? Dumnezeu, se pare c? pâinea este nevoia cea mai mare, de aceea ?i Mântuitorul, pe muntele ispitirii, formuleaz? acest binom: Dumnezeu- Cuvântul ?i Dumnezeul-pâine. In toate lucrurile se afl? un mesaj; într-o spiritualitate autentic? (cel pu?in în cre?tinism), nu pâinea în sine este o problem?, ci mesajul ei: ceea ce vrea Dumnezeu s? spun? omului prin intermediul pâinii. Prin nimic mai mult decât prin pâine Dumnezeu a comunicat oamenilor gândul Lui, sim?irea Lui pentru oameni. Care a fost îns? deruta? Undeva se întâmpl? o devia?ie sinistr?: linia, mesajul, sensul pâinii* este deraiat chiar în prima jertfa: Cain ucide pe Abei pentru c? acesta intuise adev?rata direc?ie a pâinii ca jertf?. Mesajul Pâinii a fost exprimat prin fumul ce se ridica, la Abel drept, c?tre originea hranei (c?tre Dumnezeu), în timp ce al lui Cain avea o direc?ie contorsionat?.

Dar nu numai acolo se gre?e?te; dac? am fi fost foarte aten?i cu prima expresie de binecuvântare a lui Dumnezeu-Creatorul pentru omul pe care-1 crease cu un scop imens: f?cându-i Dumnezeu pe Adam ?i Eva, pe om – b?rbat ?i femeie – îi binecuvânteaz?, zicând: „cre?te?i ?i s? înmul?i?i ?i st?pâni?i p?mântul”. Au crescut sau s-au înmul?it? întâi s-au înmul?it ?i apoi au crescut! ?i când pâinea nu cre?te, nu e bun? de nimic: umanitatea întreag?, în loc s? creasc?, s-a înmul?it. înmul?irea nu e totuna cu cre?terea: po?i s? te înmul?e?ti ?i s? fii m?runt, dar po?i s? fii pu?in, dar s? cre?ti. Aici trebuie c?utat? originea acestei deraieri, din cauza c?reia pâinea n-a mai ajuns la rostul ei. Dar omul nu ajunge la rostul lui c?ci, prin pâine ?i prin vin, el trebuia s? urce ?i s? fie mai mult decât hrana, pentru c? Mântuitorul spune „trupul e mai mult decât haina ?i via?a decât hrana. Noi trebuia s? ne folosim de hran? spre cre?tere, nu spre înmul?ire. Noi ne-am cam înmul?it, dar nu exist? cre?terea în în?elepciune cu care administr?m ?i economisim pâinea, care nu e a noastr?: ea ne este dat? spre iconomisirea ei. Pild? ar trebui s? ne fie iconomul cel în?elept: de?i nedrept – c?ci fura de la st?pânul lui a fost în?elept, c?ci cu ce a furat de la st?pân a iertat datoria unor datornici, g?sindu-?i la ei iubire ?i ad?post. A?a trebuie s? facem ?i noi cu pâinea noastr?: s? o împ?rt??im altora, c?ci poate s? vin? o vreme când nu vom avea noi ?i ne vor da ei. Nenorocirea este c? nici noi nu d?m, nici ei nu ne ajut?! Pâinea poate rezolva binecu­vântarea sau blestemul… Cât? aten?ie trebuie, c?ci totul pleac? de la o bucat? de pâine! Noi trebuia s? cre?tem în toate; noi trebuia s? cre?tem privind florile, trebuia s? fim înal?i privind p?s?rile… Nu ?tiu ce privim noi, c? nu cre?tem! Lumea e din ce în ce mai mic?, mai meschin? – chiar pân? la crim?; nu s-a produs explozia, ci implozia. Pâinea n-a crescut, de aceea ucide, otr?ve?te, nu hr?ne?te.