Punem cititorilor nostri la dispozitie inregistrarea partiala a dialogului de joi, 31 mai, ce s-a purtat pe tema mandriei
Idei principale:
Joi, 07 iunie, ora 18:00 la paraclisul ASE are loc dialogul pe tema RĂBDAREA, in curgerea nesfarșită a timpului. Link afis aici.
„ -Iată ce am învățat eu de la Părintele Vichentie: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare”. Și când ți-a părea matale c-ai gătit, ia-o de la capăt și iar: „Răbdare, răbdare, răbdare…”. Dar eu nu am de lucru, că acela nu a zis nimic și am întrebat: „Până când, părinte?”. Și mi-a răspuns: „Nu până la prășit, că nu spune Sfânta Evanghelie așa. Cine va răbda până la sfârșit, acela se mântuiește, ci nu până la prășit ”
Era un preot la iudei, om cumpătat și îngăduitor, care se numea Eli. Acest Eli era tatăl a doi copii. Deși vedea că fiii lui merg pe căi greșite, totuși nu-i dojenea, nici nu-i împiedica. Mai bine spus îi mustra, dar nu făcea asta cu toată tăria. Păcatele acestor copii erau: desfrânarea și lăcomia. Scriptura spune că mâncau cărnurile sfinte înainte de a fi sfințite și înainte de a fi aduse ca jertfă lui Dumnezeu.(I Regi 2, 16-17) Cu toate că tatăl lor știa asta, nu i-a pedepsit, încerca să-i întoarcă de la păcatul lor prin sfaturi, spunându-le necontenit astfel de cuvinte: “Nu, copiii mei, nu faceți așa, că nu-i bun auzul pe care-1 aud despre voi că faceți poporul să nu mai slujească Domnului. Dacă va păcătui om față de om, se vor ruga pentru el Domnului; dar dacă va păcătui omul față de Dumnezeu, cine se va ruga pentru el?” (I Regi 2, 24-25).
Greutatea acestor cuvinte era mare și rușinea îndestulătoare ca să aducă la simțiri pe un om cu minte. Cuvintele tatălui au scos la iveală păcatul lor, au arătat cât este de înfricoșător și le-au făcut cunoscut cât de greu de suferit și cât de înspăimântătoare este pedeapsa ce-i amenință. Dar pentru că Eli n-a arătat față de fiii săi toată asprimea trebuitoare, a pierit și el împreună cu aceștia. Eli nu trebuia să se mărginească numai la amenințări. Trebuia să-i îndepărteze de la fața lui, să-i biciuiască.
„In zilele acelea a venit Ioan Botezatorul, propovaduind in pustia Iudeii si zicand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor” (Matei 3, 1-2)
Idei principale:
*) Puteti citi online Omiliile aici.
de Monahia Nicodema Stoica
Dacă aș fi un bob de grâu, aș aștepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arșița fierbinte.
Apoi, legat cu frați de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aș lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aș vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorința:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurărița.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aș crește, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aș preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.