preluat de pe blogul lui Cristan Stavriu:
Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e s? ne d?ruim Lui, pe noi în?ine, pe via??.
Dumnezeu prime?te ?i îmbr??i?eaz?, ap?r? ?i înt?re?te un asemenea dar.
Acela a c?rui inim? s-a f?cut una cu Dumnezeu, st? în fa?a oamenilor ca o floare suprem? a umanit??ii.
R?bdarea r?ului, iertarea fra?ilor ?i rug?ciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
Dac? sufletele p?r?sesc râvna, atunci ?i Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se dep?rteaz?.
Patimile ?i faptele [rele] nu scad decât numai când dobânde?ti o aten?ie neîncetat? la tot ce gânde?ti.
Gândul s? ?tim s?-l m?tur?m, dac? e de m?turat, dac? nu, s?-l ajut?m.
Mare me?ter e vicleanul, pân? ?i în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
Gândirea c?lug?rului e ca o albie între maluri, iar cele dou? maluri sunt ascultarea ?i lep?darea de sine.
Ca s? scapi de uria?ul min?ii (de uitare) trebuie s? cite?ti pân? la istovire.
Multumiri Andreei, ca le-a postat pe tco-ase@yahoogroups.