Sub o râp? stearp?, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu v?rsarea serii un str?in sosi.
— “?tefan al Moldovei vine a-?i vorbi!”
— “?tefan al Moldovei, Daniel îi spune,
S? a?tepte-afar?! Sunt în rug?ciune.”
— “Bunule p?rinte! Sunt r?nit ?i-nvins;
Îns??i a mea mum? ast?zi m-a respins!
Viu sa-?i cer pova?a dac? nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-ast?zi s? se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis
— “M? în?eal?-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleac? palo?ul nu-l taie,
Dar cu umilin?? lan?u-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dac? e robit?
S?rb?toare-n care nimeni n-a zâmbit?
Via?a ?i robia nu pot sta-mpreun?,
Nu e totd-odat? pace ?i furtun?.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni ?i p?mânturi;
Dar nu ai p-acela ca s?-i umile?ti!
Po?i ca s? îi sfarâmi; dar nu s?-i robe?ti!
Dac? mâna-?i slab? sceptrul ?i-o apas?,
Altuia mai harnic locul t?u îl las?!
C?ci mai bine este supus l?udat,
Decât cu ru?ine domn ?i atârnat!”
Dup?-aceste vorbe, ?tefan strânge-o?tire
?i-nvingând p?gânii nal??-o monastire.
Dimitrie Bolintineanu – Legende istorice (1865)