Fiecare om cu bun?voin?? face un efort pentru a deprinde dragostea. To?i suntem con?tien?i de neputin?a noastr? de a iubi ?i numai dac? suntem nebuni credem c? avem dragoste. Dar dac? avem pu?in? sinceritate, pu?in? seriozitate, vedem în noi la tot pasul aceast? neputin?? de a iubi. Dac? m? uit înapoi în via?a mea, nu g?sesc niciun om care s? m? fi iubit ?i c?ruia eu s?-i fi putut r?spunde a?a cum a? fi vrut, a?a cum s-ar fi cuvenit. Întotdeauna dragostea pe care am primit-o a fost peste puterile mele de a r?spunde. ?i în str?dania aceasta de a în?elege dragostea, de a r?spunde celuilalt, dar mai întâi de toate de a r?spunde Mântuitorului Hristos, Care ne-a poruncit ?i ne-a rugat s? iubim, în str?dania de a-L în?elege pe Hristos în aceast? porunc?, în str?dania de a-L în?elege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi încearc? s? iubeasc?.
Dragostea este o stare, dar aceast? stare str?bate prin anumite gesturi exterioare. Oamenii obi?nui?i în?eleg dragostea în multe feluri. „M? iube?te pentru c? m-a a?teptat, m-a a?teptat pe ploaie, pe frig, a f?cut un drum îndep?rtat ca s? vin? pân? la mine, mi-a acordat din timpul s?u, din darurile sale, m-a ajutat cu bani, m-a primit la el acas?…” ?i a?a mai departe. Toate acestea sunt gesturi care izvor?sc din dragoste. Totu?i, nu este neap?rat ca aceste gesturi s? presupun? dragostea. Pentru c? ?i darurile se ofer? de multe ori ?i cu alte scopuri, cu scopul de a dobândi ceva, de a avea de partea noastr? pe cineva, pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai pu?in nobil. Dincolo de aceste gesturi exterioare, noi cei care suntem în Biseric?, cei care am mai citit ni?te c?r?i despre duhovnicie, care avem un duhovnic, ?tim c? exist? o lucrare l?untric? a fiec?rui om, exist? un exerci?iu prin care noi ne educ?m mintea, ne educ?m voin?a, ne educ?m inima. ?i atunci care ar fi atitudinea inimii noastre atunci când iubim?
Apostolul Pavel, când a trebuit s? defineasc? dragostea, a vorbit prea pu?in de gesturile exterioare ale ei, el s-a referit la ni?te porniri ?i sim??minte ale inimii: „Dragostea toate le rabd?, dragostea toate le crede, dragostea toate le iart?, dragostea nu se bucur? de nedreptate, ci se bucur? de adev?r, dragostea nu se trufe?te, dragostea nu se înal??, dragostea nu caut? ale sale…” Toate acestea reprezint? tabloul duhovnicesc, tabloul sufletului nostru atunci când el iube?te.
Dar cuvintele pe care ni le spune Apostolul Pavel sunt foarte greu de priceput. Sunt greu de priceput nu pentru c? ele ar fi grele, ci pentru c? mintea noastr? nu este obi?nuit? s? gândeasc? astfel. „Dragostea nu caut? ale sale” – ce-i asta? Dar ale cui s? le caute? Ale aproapelui t?u. Care aproape? Unul vrea s? mearg? la fotbal, altul vrea s? mearg? la bar, altul vrea s? mearg? la pe?te. Pe care din ace?tia trebuie s?-l urmez ?i s?-l satisfac? Desigur, Apostolul Pavel, înainte de a propune s? c?ut?m la toate dorin?ele celor din jurul nostru, ne vorbe?te de o dispozi?ie a sufletului, aceea de a nu te socoti pe tine ceva, de a te pune pe tine în urma celorlal?i, de a ?ti c?, dac? este s? alegi între aproapele t?u ?i tine, trebuie s?-l alegi pe aproapele t?u.
M-am gândit c? pân? la urm? ?i la urm?, dincolo de toate aceste gesturi prin care unii încearc? s? fie milostivi, pentru a dobândi dragostea, al?ii încearc? s?-i asculte pe to?i, pentru a-?i cultiva dragostea, lucruri care presupun foarte mari riscuri, pentru c? cel care î?i împarte averea s?racilor, într-o zi r?mâne f?r? de avere ?i felul în care în?elegea el dragostea pân? atunci, iat? c? nu mai poate fi lucrat, nu mai poate fi practicat. Atunci el, dintr-o dat?, vede c? nu-?i mai poate folosi (nu mai poate aduce folos) ?i iubi aproapele. Cel care ascult? pe to?i ?i le sluje?te, într-o zi vede c? dorin?ele ?i apuc?turile oamenilor sunt atât de diferite, încât ajunge, chiar bine dorind pentru aproapele s?u, s? intre în nenum?rate p?cate ?i încurc?turi c?rora nu le mai poate face fa??.
?i atunci cum lucr?m aceast? porunc? de c?p?tâi pe care ne-a adus-o Dumnezeu?
Cum? Mergând la esen??. La lucrarea pe care o putem face oricând, oriunde, aceea ca înainte de a iubi, s? încerc?m s? nu urâm. Începutul binelui este îndep?rtarea de la r?u. Spune Prorocul: „Îndep?rteaz?-te de la r?u ?i f? binele” (Ps.33). Înainte de a c?uta dragostea în inima noastr?, de a o cultiva, trebuie s? ne izb?vim de r?ul care este în inima noastr?. ?i care este acest r?u care se ridic? împotriva dragostei? Invidia, slava de?art? – c? suntem mai buni decât aproapele nostru, cine este el s? ne spun? nou?, ca s? ne înve?e? – toat? r?utatea care se s?vâr?e?te cu gândul ?i cu dorin?a. ?i începutul a toate este iertarea.
„Dac? iubi?i pe cei ce v? iubesc pe voi, ce r?splat? mai ave?i, ce r?splat? a?tepta?i? Oare nu ?i p?gânii fac a?a? Dar Eu v? zic: iubi?i pe vr?jma?ii vo?tri”. Aici este examenul iubirii. Cine sunt vr?jma?ii no?tri? Nu cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne-au furat ma?ina, nu cei care vin cu s?bii asupra ??rii noastre. Vr?jma?ii no?tri sunt cei pe care noi singuri ni-i facem. Sunt oamenii despre care noi avem o p?rere proast?, oamenii care ne tulbur? prin prezen?a lor, prin cuvintele lor, prin felul lor de a fi. Oamenii despre care noi spunem: „Las?-m?, c? m-am s?turat de el”. Aici trebuie s? începem lucrarea dragostei. Cum? Iart?! „Nu pot s?-l iert, pentru c? este mândru”. P?i dar tu cum e?ti? Iart?! Iertarea este semnul cel mai gr?itor ?i piatra de temelie pe care se zide?te mai târziu dragostea…
Dumnezeu, când S-a pogorât în lume, mai înainte ne-a iertat, ne-a iertat pentru c? L-am tr?dat în rai, ne-a iertat pentru c? ne-am îndep?rtat de poruncile pe care ni le-a descoperit prin proroci, ne-a iertat pentru c? nu L-am primit pe Fiul S?u, L-am r?stignit. Pentru toate ne-a iertat. Ne-a iertat – pentru c? ne-a iubit. ?i noi suntem datori s? r?spundem cu aceea?i dragoste.
S? iert?m, pentru c? nu este cu neputin??. Nu este cu neputin?? s? iert?m pe acest om p?c?tos din fa?a noastr?. Pentru c? Însu?i Dumnezeu l-a iertat. Aceasta este cugetarea cea mai de folos. Aceasta este raportarea pe care trebuie s? o avem fa?? de aproapele. Înainte de a-l judeca eu, trebuie s? m? întreb cum îl judec? Dumnezeu pe el. ?i cum îl judec?? A murit pentru el! Dumnezeu l-a iertat. Vin oameni cu întreb?ri de genul: „Oare crede?i c? pe veri?orul meu, care a f?cut a?a ?i a?a, poate Dumnezeu s?-l ierte?”. Când a murit pe cruce a ar?tat c? l-a iertat. Problema lui este: ce va face el mai departe, va primi aceast? iertare? Va r?spunde acestei iert?ri?
Cum r?spundem noi iubirii lui Dumnezeu ?i iert?rii pe care ne-o d?ruie?te? Iertând pe aproapele nostru. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca ?i noi, fiecare la rândul nostru, s? facem acela?i lucru cu aproapele nostru. Dac? este s? ne asem?n?m cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Noi nu suntem nici f?r? de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputernici, nu suntem nici Lumin?, nu suntem nici Adev?r, nu suntem nici Cale, nu suntem… nimic nu suntem. Suntem… p?mânt. Dar Dumnezeu ne-a chemat s? fim asemenea Lui ?i asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iert?m. Puterea de a ierta este însu?ire dumnezeiasc?. Iertând celor ce ne gre?esc, ne facem p?rta?i la dragostea cu care iube?te Dumnezeu lumea. Pân? la venirea lui Hristos nu puteau oamenii s? ierte, dar prin moartea Sa ?i prin harul pe care l-a v?rsat asupra lumii, ne-a dat aceast? putere ?i aceast? bucurie: de a ierta pe cel din fa?a ta.
Voie?ti s? faci un bine lumii… Când eram mic, m? gândeam c? voi cre?te mare ?i voi face un bine lumii. Voi scrie ni?te c?r?i sau voi picta ni?te tablouri, pentru c? am auzit c? se vând la licita?ii cu milioane de dolari… ?i st?team eu, în s?tucul meu, acolo, la ?coala de pictur? din provincie ?i exersam ?i gândeam c? voi face pictur?, voi face ni?te tablouri pe care le voi vinde cu milioane de dolari la licita?ie, voi face o cas? de copii ?i voi da bani la to?i s?racii care vor veni la mine. ?sta era planul meu, cum voi ajuta eu lumea. Eu nu ?tiam c? este Dumnezeu. Acum, Dumnezeu, în negr?ita Sa dragoste, mi-a dat aceast? posibilitate ca s? ajut lumea, nu cu bani care se cheltuiesc, ci mi-a dat puterea de a ierta p?catele. De a spune: „Domnul Dumnezeu s? te ierte ?i s? te miluiasc?”. ?i acest dar este dat nou? tuturor, nu ca o Tain? a Bisericii, ci ca o stare a sufletului de a ierta. Pentru c? însu?i Hristos ne-a repetat-o obsedant în predica Sa: „Ierta?i ?i vi se va ierta. Cu ce m?sur? m?sura?i, cu aceea vi se va m?sura. Nu judeca?i ca s? nu fi?i judeca?i. ?i ne iart? nou? gre?alele noastre, precum ?i noi iert?m gre?i?ilor no?tri”. Iat? c? iertarea de la Dumnezeu noi o primim în m?sura în care noi în?ine d?ruim iertare.
Ca s? în?elegem ?i mai adânc aceast? rela?ie ?i condi?ie a mântuirii noastre, Mântuitorul ne-a dat pilda celor doi datornici, în care cineva care avea o datorie foarte mare, a fost chemat de mai-marele s?u ?i amenin?at c? i se vor lua nevasta ?i copiii ?i vor fi vându?i, iar el va fi aruncat în temni??, pân? va pl?ti datoria. Acest datornic, c?zând în genunchi, s-a rugat ?i a cerut îndurare ?i a primit-o. Dar plecând el cu bucurie c? a sc?pat de atâta durere ?i necaz, de durerea desp?r?irii de nevast? ?i de copii, de suferin?a temni?ei, a întâlnit pe cale pe unul din tovar??ii s?i. ?i iat? c?, de îndat? ce l-a v?zut, i-a trecut bucuria, a uitat binele ?i ?i-a adus aminte c? acest tovar?? are la el o datorie, o datorie neînsemnat? pe lâng? datoria pe care el o avea la st?pânul s?u, ?i îndat? l-a apucat de piept ?i-i cerea s?-i dea datoria. (…) St?pânul, înfuriindu-se, l-a chemat pe acel datornic, i-a pus înapoi toate datoriile lui ?i l-a închis în temni?? zicându-i: „Dac? eu ?i-am iertat toat? datoria ta atât de mare, n-ai putut ?i tu s? ier?i aproapelui t?u datoria neînsemnat? pe care ?i-o datora?”. Prin aceast? pild?, Mântuitorul ne arat? starea noastr? în aceast? lume, c? toat? rela?ia noastr? cu Dumnezeu se face prin aproapele, prin puterea de a ierta.
+++
Putem ierta ?i când tr?im într-o adunare, într-o ob?te, dar putem ierta ?i dintr-un loc însingurat, dintr-o pustietate. Ne putem tulbura ?i mânia ?i g?si pricini de nemul?umire în adunare, în convie?uire cu oamenii, dar putem p?stra aceea?i r?utate ?i nemul?umire ?i într-un loc însingurat. A?a c?, puterea de a ierta este un rod al experien?ei îndelungate prin care noi încerc?m s? ne apropiem de Dumnezeu ?i de esen?a Evangheliei. De aceea mi se pare c? cel mai scurt drum, cea mai simpl? ?i mai esen?ializat? cale de a lucra dragostea este de a oferi iertarea celor care ne gre?esc. Nu adunând bani pentru ca s?-i dai v?duvelor ?i orfanilor, pentru c? acesta este un lucru greu ?i anevoios ?i s-ar putea nici s? nu ajungi vreodat? s?-i ai. Nu este neap?rat? nevoie s? mergi pân? la cap?tul lumii pentru a îndeplini dorin?a cuiva, dar s? ier?i po?i. Mai ales ?tiind c? în schimbul acestei iert?ri prime?ti iertare de la Dumnezeu pentru toate p?catele vie?ii tale. Dar mai presus de aceasta, ?tiind c? prin puterea de a ierta, te asemeni cu Dumnezeu.
Cum s? ier?i un om r?u? Cum s? ier?i un om care te nec?je?te? Aducându-?i aminte de Dumnezeu, de Cel care a murit pentru el. Aducându-?i aminte c? ?i tu ai nenum?rate datorii. Aducându-?i aminte de oamenii dragi ?ie, de felul în care te por?i cu ei. Cu toate c? vedem copii care-?i ur?sc p?rin?ii, p?rin?i care-?i ur?sc copiii ?i a?a mai departe. Cât de departe suntem de chemarea lui Hristos!
Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încetul cu încetul de desp?timire, care au început s? ias? cu încetul din aceast? lume. Care sunt pricinile pentru care urâm un om, pentru care ne sup?r?m pe el? Are mai mul?i bani? Ne-a p?c?lit într-o afacere? A mers în locul nostru într-o c?l?torie care se oferea de la locul de munc? ?i a?a mai departe. Toate acestea vin din alipirea noastr? de cele materiale, de cele p?mânte?ti ?i trec?toare. În m?sura în care ne desprindem de ele ?i ne îndrept?m mintea c?tre Dumnezeu, c?tre via?a ve?nic?, ?tiind c? toate sunt de?ert?ciune, iert?m u?or. ?tim c? „de?ert?ciune este tot omul” ?i „în de?ert se tulbur? tot p?mânteanul”, cum ne spune prorocul David.
A?a c? este timpul s? ne adâncim în noi, pentru c? poruncile Mântuitorului, de?i sunt atât de simple, par simple, cer foarte mult? profunzime de la noi. Nu complexitate, cer o profunzime care ne uime?te prin simplitatea ei. Ni se cere ca gândul nostru s? fie pururea întors c?tre noi ?i c?tre Dumnezeu, s? nu se mai alipeasc? de cele trec?toare. Pentru c? a?a f?când, vom ?ti s? descoperim în ceilal?i chipul lui Dumnezeu pe care îl poart?. ?i dac? Dumnezeu a murit pentru noi „pe când noi înc? eram p?c?to?i“, cum spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca s? judec?m pe aproapele nostru? Acestea avându-le în minte, vom c?p?ta ?i îndr?zneala necesar? pentru rug?ciune ?i pentru aceast? îndr?zneal? vom primi de la Dumnezeu ?i r?spunsul cererii noastre.
P?rintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Noul Neam?, repeta obsedant aceste cuvinte simple ale Evangheliei, cuvinte pe care le-a repetat Mântuitorul ?i, mai ales, Sfântul Evanghelist Ioan în Epistolele sale, în Evanghelia sa. Toat? nevoin?a p?rintelui Selafiil o concentra aici: «Iart?, ca ?i Dumnezeu s? te ierte. Când ajungi seara, spune: „Doamne, iart?-mi tot ce am gre?it eu azi cu cuvântul, cu lucrul ?i cu gândul ca un om, iart? pe to?i p?rin?ii ?i fra?ii ?i m? iart? ?i pe mine, p?c?tosul”. Uit?-te în inima ta ?i dac? vezi c? ai vreo mânie asupra cuiva, iart?, ca s? nu te culci mânios. ?i dac? ai iertat, po?i s?-i spui Domnului: acuma ?i Tu iart?-m?, pentru c? eu i-am iertat, c? Tu ai zis». ?i cu acest târg sfânt ?i copil?ros, zice, d?-?i sufletul în mâna lui Dumnezeu ?i dac? mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.
(…)
– Ce s? facem dac? vrem s? iert?m, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a f?cut respectivul om?
Este lupt?, nu putem ierta de la început. Dar dac? avem aceast? lucrare, Dumnezeu prin harul S?u ne ajut?. Vedem cât de greu este s? ier?i, pentru c? este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodat? pot spune: „Ei, mare lucru s? te mântuie?ti a?a, la urm? spun ?i eu iaca, i-am iertat ?i m? mântuiesc”. Dar cei care au aceast? nevoin?? ?tiu cât de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atât de simplu ce ne spunea P?rintele Selafiil: «Înainte de somn, iart? pe to?i ?i spune: „Doamne, eu i-am iertat, ?i Tu s? m? ier?i”. ?i Dumnezeu te mântuie?te!».
Aceasta este o lucrare permanent?. Iar? ?i iar? c?ut?m motive pentru care s?-l îndrept??im pe cel din fa?a noastr?: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educa?ie altcumva decât a mea, nu l-am în?eles eu corect, am fost eu obosit ?i tulburat… S? lu?m vina asupra noastr?. Acesta este un exerci?iu duhovnicesc prin care ne des?vâr?im.
A?a c? s? nu ne tulbur?m, c? nimeni nu poate ierta dintr-o dat?, pentru c? dac? ar fi a?a u?or, n-ar mai sta aceast? porunc? în mijlocul Evangheliei, n-ar mai f?g?dui Dumnezeu Împ?r??ia pentru un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de u?or. Este osteneal?. Dar prin exerci?iu, dac? tot timpul vom c?uta aceasta, vom reu?i.
Iubirea, spune Sfântul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. S? ne obi?nuim s? gândim frumos, s? ne obi?nuim s? alung?m gândurile rele, s? nu le credem. ?i atunci putem deveni ucenici ai lui Hristos adev?ra?i, pentru c? El a zis: „Întru aceasta vor vedea oamenii c? sunte?i ucenicii Mei, dac? ve?i avea dragoste între voi”. A?a c?, prin osteneal?, prin eforturi l?untrice, ajungem la aceast? m?sur?.
Ieromonah Savatie Bastovoi
(Fragment din conferin?a p?rintelui Savatie Ba?tovoi, „A iubi înseamn? a ierta”, ?inut? în decembrie 2005 la Cluj-Napoca ?i inclus? în cartea cu acela?i titlu. În edi?ia tip?rit? a revistei OrthoGraffiti apare doar o parte din aceast? postare)
Sursa: http://www.orthograffiti.ro