Era un sihastru c?lug?r, cu semne ?i cu minuni str?lucit ?i avea împreun? cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întîmplat c? a mers ucenicul lui în cetate, unde era un st?pînitor r?u, netemîndu-se de Dumnezeu. Pe acesta, ucenicul stare?ului 1-a v?zut mort ?i mult popor mergînd dup? el, cu lumîn?ri ?i cu t?mîieri ?i cu cinste mare petrecîndu-1 la groap?. Iar, dup? ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe pov??uitorul s?u, pe cinstitul stare?, mîncat de o fiar?.
?i a început a se tîngui mult ?i a plînge dup? stare?, zicînd c?tre Dumnezeu: „Doamne, cum se face, c? a murit acel st?pînitor r?u, cu atîta slav?, iar acest sfînt duhovnic, p?rintele meu stare? a luat o astfel de moarte, fiind mîncat de fiar??”
Deci, a?a plîngînd el ?i vorbind întru sine s-a aflat lîng? el îngerul Domnului, ?i i-a zis: „De ce te tînguie?ti ?i plîngi dup? stare?ul t?u? Pentru c? acel st?pînitor r?u avea ?i el o fapt? bun?, ?i, pentru acea fapt? bun?, cu cinstit? îngropare, ?i-a luat plata sa, pe p?mânt. Iar, dincolo, se duce ca un osîndit. Iar, pov??uitorul ?i înv???torul t?u, cinstitul stare?, întru toate a pl?cut lui Dumnezeu ?i era cu toate bun?t??ile împodobit, îns?, avea ?i el, ca un om, pu?in? prihan?; ?i, prin acea amar? moarte, i s-a iertat lui gre?eala sa ?i s-a dus din via?a aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului s?u.“
Cuvînt al Sfîntuiui Atanasie, c? mul?i drep?i mor, cu moarte rea ?i mul?i p?c?to?i, cu moarte bun?.