– De ce, parinte, cand cineva iti face metanie, te uiti tinta la pamant?
– Fiule, mi-a raspuns el, cand un frate mi se inchina, cand cade la picioarele mele, eu in mintea mea ma cobor mai jos, pana la iad si stau acolo, pana cand omul se ridica. Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund. Pentru ca nu sunt vrednic eu, necuratul, ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.
Am ramas uimit de aceste cuvinte ale lui si suspinand din adanc am strigat: “Doamne miluieste!”
– Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.
– Dar cum cobori in iad? l am intrebat eu cu nedumerire.
– Daca nu poti cobora in iad, intra cu mintea ta sub picioarele fratelui. Daca nici aceasta nu o poti face, zi macar asa: “Eu sunt mai pacatos decat toti oamenii!”. Si, daca nici aceasta nu poto sa o faci, atunci pleaca-ti capul spre pamant, zicand: “Pamant sunt si in pamant ma voi intoarce”. Si daca-ti vine greu, zi mereu acest dumnezeiesc cuvant: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului, si ma mantuieste!”.
Un episcop ascet – Viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon
cap. Inaltimea smereniei, pag.36, Ed. Manastirii Sihastria , 2004.