(…)Un târgove? din acest ora? s-a stricat atât de r?u, încât to?i îl izgoneau pur ?i simplu cu bâtele de la por?ile lor.
Nimeni nu-i d?dea m?car o bucat? de pâine. El era be?iv, scandalagiu, b?t?u? ?i pe deasupra ?i ho?. Într-o astfel de stare a venit el la noi, rupt de foame. Cerea pâine ?i rachiu, pentru care avea o patim? grozav?. Noi l-am primit cu dragoste ?i i-am zis: „Tr?ie?te la noi, î?i vom da rachiu cât vrei, dar numai cu condi?ia ca, de îndat? ce te vei îmb?ta, s? te culci imediat. Ins? dac? vei face un cât de mic scandal sau g?l?gie, atunci nu numai c? te vom alunga ?i nu te vom mai primi niciodat?, dar vom face ?i un raport c?tre judec?tor sau c?tre poli?ai, ca s? te trimit? în surghiun, ca pe un vagabond suspect.”
El a fost de acord ?i a r?mas la noi. O s?pt?mân? ?i mai bine a b?ut într-adev?r mult, cât a vrut, dar, potrivit cu f?g?duin?a dat? ?i ca s? nu fie lipsit de rachiu, se culca sau ie?ea din cas? în gr?din?, unde se culca în t?cere. Când se trezea, fra?ii din casa s?racilor c?utau s?-l conving? ?i-i d?deau sfaturi ca s? se înfrâneze m?car câte pu?in, la început. Astfel, treptat-treptat, el a început s? bea mai pu?in ?i, în cele din urm?, peste vreo trei luni a devenit un om cump?tat ?i acum lucreaz? undeva ?i nu m?nânc? pâine str?in?. Iat?, acum trei zile a fost pe la mine ca s?-mi mul?umeasc?.
„Ce în?elepciune, s?vâr?it? ?i c?l?uzit? de dragoste!”, m-am gândit eu ?i am exclamat:
– Binecuvântat este Dumnezeu care-?i arat? mila Sa în casa ocrotit? de dumneavoastr?!
…)
Sursa: extras din Pelerinul rus, povestirea a IV a