Cântec de leagãn

de Radu Gyr

Dormi, copilul mamii, nani, nani,
A plecat si ultimul lãstun.
Ruginirã plopii si tufanii
Si din temnita ce-i surpã anii,
Nu s-a mai întors tãticul bun…

Dormi, copilul mamii, noaptea plânge,
Despoindu-si umãrul rãnit.
Cade frunza, cade si se frânge;
Orice frunzã-i lacrimã de sânge
Si tãticul nu a mai venit…

Nani, nani, mâni de crin plãpânde,
La fereastrã pãsãri plâng si ploi.
Lupii beznelor rânjesc la pânde
Tara-i toatã temnite flãmânde
Si tãticu-i smuls de lângã noi…

Nani, nani, tata nu mai vine,
Maica stã cu sufletul rãpus.
Cine sã-ti mai cânte basmul, cine
Sã-ti sãrute pleoapele senine?
Maica plânge si tãticu-i dus…

L-au svârlit în temnitã dusmanii,
Pentru sfânta-i lege din strãbuni.
Or sã-i ningã peste tâmple anii,
Sã cresti mare puiul mamii, nani,
Neamul si pãrintii sã-i rãzbuni…

This entry was posted in Poezii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *