Viața de după

Doi copilași vorbeau în burta mamei unul cu celălalt:

– Tu crezi în viața de după naștere?
– Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
– Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Și, de altfel, cum ar putea să arate?
– Nu știu exact, dar sigur va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom mânca cu propria gură…
– Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical! Însă ia să îți spun eu ceva: putem exclude viața de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranță va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi aici.
– Păi de acolo nu s-a întors nimeni. O dată cu nașterea, viața se termină, pur și simplu. De altfel, viața nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
– Eu nu știu exact cum va fi dacă ne vom naște, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
– Pe mama? Tu crezi în mama? Și după tine, unde ar putea ea să fie?
– Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, așa că e evident că nu există!
– Dar, uneori, când suntem în liniște, o auzim cum cântă, simțim cum mângâie lumea din jurul nostru. Știi, eu cred că viața adevărată ne așteaptă abia de acum încolo!

This entry was posted in Pilde. Bookmark the permalink.

One Response to Viața de după

  1. Alexandru says:

    Minunată discuţia dintre cei 2 copilaşi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *