Cum a salvat Maica Domnului o femeie grav bolnava

In orașul Vaslui, mai este încă în viață profesorul pensionar Dumitru Cotoran. Prin anul 1939-1940 era profesor de filosofie la liceul din Vaslui. Și, după cum singur mărturisește, era un ateu convins. Soția era însă credincioasă. Dar nu aveau copii.
Iată, însă, că soția i se îmbolnăvește grav și este internată pentru operație la un spital din București. După operație ajunsese aproape în stare de inconștiență.
– Domnule doctor, mai este vreo speranță cu soția mea?, întreabă profesorul Cotoran.
– Numai Dumnezeu dacă mai face vreo minune! Altfel…
Cum a auzit el cuvintele acestea, a ieșit foarte zdrobit la inimă din spital și, fără să știe unde merge, căuta o biserică deschisă în cale. De unde nu intrase în biserică din copilărie, iată acum întâlnește prima biserică a Sfinților Ioachim și Ana, pe strada Traian. Intră repede înăuntru și, căzând în genunchi la icoana Maicii Domnului, a rostit cu lacrimi această rugăciune disperată:
– Maica Domnului, dacă exiști, salvează-mi soția!
Apoi s-a întors repede la spital, unde soția lui se zbătea între viață și moarte. Parcă dormea. Se așeză lângă patul ei. Se rugă Maicii Domnului în gând, pentru ea.
Deodată femeia întredeschise ochii și întrebă:
– Dumitre, tu ești?
– Da, eu sunt, vrei ceva?
– Ajută-mă să mă ridic puțin. Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie în haine albe, foarte frumoase, și mi-a spus: „Iată, aici, în prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soțului tău, te scot deasupra”. Apoi m-a apucat de mână și m-a urcat pe un loc ridicat și luminat.
Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a început a se întări.
– Vrei să te plimbi cu mine pe coridor?, o întrebă soțul.
– Vreau, că nu mă mai doare nimic!
Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soția, după o operație așa de grea, s-au mâniat pe profesor și i-au zis:
– Ce faci, domnule, ai înnebunit?
– Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit! în câteva zile soția s-a făcut complet sănătoasă și s-au reîntors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran și-a schimbat cu totul viața, devenind un bun creștin. Era nelipsit de la biserică, iar în fiecare sărbătoare citea câte un capitol din Noul Testament și se ruga la Dumnezeu cu lacrimi.