Patul neintinat

Un bătrân pensionar din Vatra Dornei, ca de 80 de ani, a venit la Schitul Rarău să se mărturi­sească:

– Eu, părinte, am 80 de ani. Nevasta mi-a murit de 4 ani. în viața mea am fost cumpătat. Până ce m-am căsătorit n-am cunoscut femeie, iar după căsătorie, altă femeie n-am cunoscut, decât pe nevasta mea. Dar, de la un timp încoace, vine la mine soția mea, noaptea, și mă întreabă:

– Ce faci, Vasile?
– Dorm, Irino!
– Tot singur ești?
– Nu sunt singur, sunt cu Dumnezeu.
–  Lasă vorba asta. Tu trebuie să te însori, să iei o femeie văduvă din oraș.
– Ce spui tu, Irino? Să mă fac de râs acum la bătrânețe?
Așa, părinte, mă tot supără femeia mea și caută să mă tragă în păcat. Uneori m-am sculat din pat și am început să mă rog cu lacrimi lui Dumnezeu, ca să scap de ispita asta. Deci, ce mă înveți, părinte, să fac?
– Moș Vasile, aceea nu este femeia dumitale, ci este satana în chipul femeii, ca să te batjoco­rească prin păcatul desfrânării, acum înainte de moarte. Iată, te spovedesc, mâine te împărtășesc, îți citesc câteva rugăciuni, apoi du-te acasă și roagă-te mereu. Iar noaptea însemnează-te cu Sfânta Cruce, fă aghiasmă în casă, ține sfintele posturi și nu te va mai supăra vrăjmașul.
– Mulțumesc, părinte! Așa am să fac!
Din ziua aceea, nu 1-a mai supărat diavolul pe moș Vasile.
Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 94
This entry was posted in Carti. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *