Nevoia de povatuitor

–  Părinte, în primii ani ai creștinismului creștinii făceau mărturisire publică. Aceasta ajută?

–  Alții erau anii cei dintâi ai creștinismului și alții cei de acum. Aceasta nu ajută astăzi.

–   De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?

–   Aveau și mai multă râvnă și nu aveau cele pe care le au oamenii astăzi. Iată, acum perechile se despart fără motiv, nu mai sunt ca cele de odinioară.

Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii și de aceea se îneacă de gânduri și de patimi. Câți nu vin și cer să-i ajut în vreo problemă de a lor, dar nici nu se spovedesc și nici nu merg la biserică. “Mergi la bise­rică?“, îi întreb. “Nu“, îmi răspund. “Te-ai spovedit vreo­dată?“. “Nu. Dar am venit să mă faci bine“. “Dar cum așa? Trebuie să te pocăiești de greșalele tale, să te spovedești, să mergi la biserică, să te împărtășești atunci când ai binecuvântare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te faci bine. Uiți că există și altă viată și trebuie să ne pregătim pentru ea?“. “Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre biserici, altă viată etc., pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori, la medium și nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poți face bine“. Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viata viitoare și îti spun: Acestea sunt basme”, iar pe de altă parte, te roagă: “Ajută-mă, că iau hapuri“. Ei, cum, în chip magic se vor face bine?

Și iată că deși mulți au probleme pricinuite de păcatele lor, nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci sfârșesc prin a se spovedi la psi­hologi. își spun istoricul lor, le cer sfaturi pentru pro­blemele lor și, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în apă și ori se îneacă, ori ies dar unde ies? în timp ce, dacă ar merge să se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt mal pe pod, fără osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează harul lui Dumnezeu și se eliberează.

–   Părinte, unii spun: “Nu aflăm duhovnici buni și de aceea nu mergem să ne spovedim“.

Acestea sunt îndreptățiri. Fiecare duhovnic are putere dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil. Săvârșește Taina, are har dumnezeiesc și atunci când citește rugăciunea de iertare Dumnezeu șterge toate păcatele pe care le-am mărturisit cu pocăință sinceră. De noi depinde cât ne vom folosi prin Taina Mărtu­risirii. Odată a venit acolo la Colibă unul care avea probleme psihologice, cu gândul că am harisma străvederii și aș putea să-1 ajut. “Ce prevezi pentru mine?, mă întreabă. “Să cauți un duhovnic și să te spovedești, ca să poti dormi ca un puișor și să nu mai iei medicamente”, îi spun. Nu mai există astăzi duhovnici buni, îmi spune. Mai demult existau”. Vin cu gând bun, că vor fi ajutați, dar nu primesc ceea ce le spui, și păcat de cheltuielile cu drumul.

Văd însă și o nouă tehnică a diavolului. Bagă în mințile oamenilor gândul că, dacă fac o oarecare făgăduință și o împlinesc, dacă mai merg și Ia vreun loc de închinare, sunt în regulă duhovnicește. Și vezi pe mulți mergând cu lumânări și cu alte obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare și le atârnă acolo, mai fac și cruci mari, mai plâng puțin și se limitează la acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc, nu se îndreaptă, iar aghiuță se bucură.

–  Părinte, un om care nu se spovedește poate fi liniștit lăuntric?

–  Cum să fie liniștit? Ca să simtă cineva odihnă tre­buie să arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin mărturisire. Omul, deschizându-și inima sa duhov­nicului și mărturisindu-și greșelile se smerește și astfel deschide ușa cerului, lăsând să coboare din belșug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează.

înainte de mărturisire în capul lui există ceață, vede slab și își justifică greșelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un “fuuu”, se depărtează ceața și orizontul se curăță. De aceea, celor care vin să discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească și după aceea îi primesc să vorbim. Unii îmi spun: “Părinte, fiindcă Sfinția Ta îți poți da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povățuieș- te-mă”. Deși mi-aș da seama eu ce trebuie să faci, îi spun, nu vei înțelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi și te spovedește și după aceea vino să discutăm”. Cum oare să te înțelegi cu un om atunci când se află în altă frecvență?