Rugaciunea este o intrare a omului in legatura cu Dumnezeul cel Viu, care este peste tot, si care lucreaza neincetat la mantuirea noastra. Este vorbirea sufletului cu Dumnezeu, strigatul omului dupa ajutorul harului divin, lupta pentru dobandirea iertarii pacatelor, cerere pentru dobandirea mantuirii, cantecul multumirii ai al maririi lui Dumnezeu.
Rugaciunea este o trambita a sufletului, ca si lumina si hrana pentru viata trupului. E strigat de nadejde, “clipa petrecuta in ceruri“, putere care “improspateaza nadejdile inimii“.
Rugaciunea este o mare putere de nobilare, de intarire, de curatire, de pocainta, de progres duhovnicesc, material si de mantuire.
Sfintii Parinti spun ca rugaciunea este ridicarea omului cu mintea, cu inima, cu credinta si cu vocea la Dumnezeul cel Adevarat, pentru a-L preamari, a-I multumi si a cere de la El toate lucrurile de care avem nevoie pe plan spiritual si fizic, stiind ca El ne aude si ne ajuta.
“Rugaciunea este aspiratia sufletului; prin ea sufletul crestinului respira in atmosfera cerului, este hrana sufletului cu lumini de sus, este puterea Sufletului, caci prin ea, sufletul soarbe puteri divine” (T. Morala Ortodoxa vol. II p. 50. Manual pentru institutul Teologic).
Ea este mijlocul si calea prin care credinciosul se poate inalta la Dumnezeu, Cel Atotputernic si Nemarginit. In rugaciune crestinul vorbeste direct cu Dumnezeu, ca unui Parinte bun, caruia ii destainuie pasurile, gandurile si simtamintele sale. Rugaciunea este veche ca si omul si ea a fost firul de aur curat ce a legat Cerul de pamant, pe fii pamantului de Creatorul lor – Tatal Ceresc (Rugaciuni si invataturi de credinta Ortodoxa, Rm. Valcea, 1988 p. 5 – 6).
Folosul rugaciunii consta in faptul ca orice fel de rugaciune am face, ea aduce o ridicare, o sporire, o imbogatire a fortelor noastre de viata.
Iata motivul concret pentru care omul, de cand a existat pe fata pamantului, el n-a incetat sa se roage, a simtit marele adevar, ca de cate ori se roaga ii cresc fortele de viata spirituala si materiala.
Prin urmare, “rugati-va neincetat, multumiti pentru toate, caci acesta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi” (I Tesaloniceni 5, 17 -18; Coloseni 4, 2; I Petru 4, 7). Munciti si va rugati tot timpul, avand pe buze si in inima luminata rugaciunea “Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul“, precum si alte rugaciuni rostite mereu, caci a ne ruga neincetat inseamna sa avem in fiecare minut prezenta lui Dumnezeu in fata noastra.
Cine are placere de mancare fizica, se spune in general, ca este un om sanatos trupeste. Cine are placere si nu se plictiseste de rugaciune, se spune ca este un om sanatos cu sufletul, un bun crestin. Sa ne rugam cat mai mult cu credinta, dragoste si nadejde.
Staret,
Arhimandrit Gamaliil Vaida