Dialoguri cu pr. Arsenie Papacioc [2/5]

Ortodoxie si secte

Ce sansă dati ecumenismului?
E ideea cuiva, dar ce, crezi că se discută mare lucru!
Să stiti că sunt discutii istorice. Nu cred, sunt discutii gratuite. De complezentă este bine să se discute, ca
să te lasi prostit, să creadă că el va birui. Dar este o mare greseală! Nu se face nimic! Pentru că de la
Dumnezeu va veni si căderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic că-i o biserică. E un guvern cu
nume clericalist.
Ce implicatii asupra vietii crestinului are blestemul arhieresc?
Este foarte grav! Dar, depinde cine a blestemat, de ce a blestemat. Apoi, trebuie să dea socoteală
Sinodului de ce a blestemat, respectiv recursului făcut de cel blestemat; blestematul are voie să se apere.

Părintele Cleopa spune că orice amărăciune pe care o provoci arhiereului este ca un blestem.
Nu este ca un blestem. Este, să zic, putin grăbit spus. Blestemul este blestem, esti blestemat. Dar, dacă
este amărât respectivul cleric, atunci se încadrează în alt loc de pravilă: subînsemnări canonice. Dacă
acela a amărât pe un preot, sau dacă a amărât pe arhiereu, sigur, el este neiertat dacă nu-l iartă
respectivul, dacă nu se smereste să-si ceară iertare.
Iar în legătură cu blestemul, la Pravilă se spune că Dumnezeu nu ascultă cuvintele dobitocesti, nici ale
preotilor. Pentru că s-ar putea să blesteme în grabă, fără vreo acoperire duhovnicească. Dar, chiar în
aceste conditii, blestemul poate să fie eficace, pentru că tinem cont de disciplină si de ordinea lucrurilor.
Însă omul se poate apăra, si la Dumnezeu poate că nu are efect de om blestemat.

Blestemul este o solutie pentru a-i face pe oameni mai ascultători?
Nu este calea cea mai bună de îndreptare. Nu trebuie să facă lucrul acesta, produce mai multă dezordine.
Un om, ca să fie blestemat, trebuie să fie foarte vinovat. Însă, educatia trebuie să si-o facă fiecare cleric
în parte. Noi nu am primit preotia ca să blestemăm. Dacă se poate, să facem orice efort ca să nu ajungem
la blestem!
Ferească Dumnezeu, eu nu am blestemat!
Care este deosebirea între blestem si anatema?
În anatema se cade de la sine; dacă ai intrat în erezii nu trebuie să te mai blesteme cineva.
Însă tin să sesizez că facem prea multă discutie pe tema blestemului, pentru că asta priveste Sinodul, noi
neavând puterea să ridicăm pedeapsa dată de un arhiereu altcuiva; doar Sinodul la sesizarea celui în
cauză.
Însă, blestemul nu are nici o valoare, dacă nu este o motivare sută la sută.
Practica yoga este acceptată de Biserică?
Nu vă mai înselati si cu yoga, dragii mei, Biserica o consideră erezie. A venit cineva la mine si a început să vorbească despre yoga si i-am spus: “Dar cine vă opreste să faceti metanii, care este o miscare completă a organismului. S-au văzut crestini deasupra pământului ridicati,
cu o fortă împotriva gravitatiei de-ti stă mintea în loc. Îti ajută harul lui Dumnezeu, pe care ei nu
contează. Ei îsi dezvoltă muschii… si în numele cărei religii fac ei acestea? Unde vrei să ajungi cu
trezirea tuturor fibrelor trupului?
Eu, dacă fac metanii, fac în numele unei religii, vreau să ajung la mântuire. Pentru asta mă prosternez:
“Doamne, iartă-mă!”
Si, între timp, el a început să vorbească si despre Buda, la care eu i-am răspuns că “Budismul este o
religie morală, dar nu mântuitoare!” Eu i-am spus limpede cuvintele Mântuitorului: Cine nu adună cu
Mine, risipeste! Cine nu se va boteza în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, nu se va mântui!
Hristos a spus “Eu sunt Cel ce sunt”.
M-a întrebat o altă “doamnă”, o profesoară îmi venea să-i dau si câteva palme, atât de mult m-a supărat!
“Numai două vorbe, numai două vorbe!” să-mi spună. Si zice: “Mântuitorul n-a apărut de la vârsta
copilăriei până la propovăduire, a fost în India”. “Cum să se ducă în India, doamnă, că era Dumnezeu!
Trebuia să învete de la indieni, El, Care a creat pe indieni? Era Dumnezeu, doamnă, ce tot mai întrebi?”
Ce să mai înveti de la budisti, când Dumnezeu a zis Eu sunt Cel ce sunt?

Hipnoza are implicatii duhovnicesti, atât celui căruia i se face, cât si asupra celui care o practică?
Este o lucrare drăcească, nu este o lucrare binecuvântată de Biserică! Sunt suflete slabe care cad. Când
eram mic eram la internat eram foarte mic si venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, când vedeam,
eram curiosi. Si ne-a chemat pe mai multi insi; m-a chemat si pe mine acolo, la catedră; era o catedră
mare într-o sală de desen. Si făcea cu noi gesturile acelea, de a ne acapara sufleteste. Si eu am fost
sincer, si m-am dus mai mult asa, în glumă, nu doream să fiu persoana la care să privească colegii; erau
profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi. Si nu a putut, nu a putut deloc să mă hipnotizeze. Ma
gonit de acolo: “Pleacă de aici!” Eu nu stiam de ce nu a putut să mă hipnotizeze si nu stiam nici de ce
poate la ăia. Mai târziu, mi-am dat seama că eu aveam o prezentă, se vede, interioară, o prezentă de la
Dumnezeu dată, cum avem toti, si sunt suflete care nu cedează acestor miscări de duh drăcesc.

Sunt foarte multe boli psihice printre studentii la stiintele socio-umane. Cum se explică acest lucru, ei
având un ideal de bine social?
Poate să aibă un ideal, dar ei, pe dedesubt, cedează si nu i se stie nimănui gradul de avans duhovnicesc.
Poate să fie absenti sufleteste pe dedesubt. Că duhurile rele nu se tem chiar de toti; ele există, dar nu se
tem chiar de toti. Sunt oameni care au o tărie interioară; la acestia sunt arsi dracii de prezenta lor.
Sunt, pe undeva, împătimiti si ascunsi, nu sunt pe pozitia duhovnicească. Pentru că nu patima în sine
este primejdia cea mai mare, ci faptul că tu esti inconstient, că tu vrei mai departe să te îndulcesti de ea,
nu lupti ca să o dobori, ca să te asezi pe pozitie. Atunci te ajută harul, când te asezi pe pozitie. Când nu
lupti, si te complaci în patima aceea, atunci te faci casă de draci, si vin fel de fel de duhuri si de farmece.
Dar, dacă esti foarte stăpânit de un păcat si îti pare rău si te asezi pe pozitia bună împotriva păcatului,
atunci îti ajută harul. Dacă nu te asezi pe pozitia de luptă, si te simti bine în cloaca aceea, atunci harul nu
te ajută. Si farmecele se prind la anumite persoane, se constată. Uite, eu sunt de 50 de ani în mânăstire si
n-am văzut, n-am prea văzut în mânăstire farmece reusite. Dar, în schimb, vine lumea fermecată! Sunt
aici, în Dobrogea, de 20 de ani, si, spuneam si altora, n-am văzut ca aici atâta lucrare de duhuri rele, de
farmece. Stăpâniti de farmece, îi leagă ca să nu se însoare, sau ca să nu mai fie buni ca potentă
bărbătească. Însă, se si vindecă pe rupte datorită rugăciunilor căsătoriile care sunt lovite de aceste
duhuri. Vin si se plâng: “Doamne, iartă-mă! Scapă-mă!” Scapă pe o bucată de vreme. Dar, dacă nu se
astâmpără… Că a spus Mântuitorul în Evanghelie: Iesi din el si să nu mai intri! Să nu mai intri în el.

Pentru că duhurile rele se tânguiesc si unde se duc sunt întristate si se gândesc că “Ce bine era”. Dacă
găseste casa măturată cum zice Mântuitorul, adică, dacă i-a scos pe ăstia de acolo este limpezit, si atunci
intră, si va fi căderea cea de pe urmă mai mare ca cea dintâi. Pentru că iar începi să cedezi, nu te-ai
complăcut pe pozitie de dezinfectare cu îngerii lui Dumnezeu, că te-ai lăsat iarăsi la voia întâmplării.
Trebuie să fim cu sufletul treaz, adică activ, cu prestantă, cu prezentă duhovnicească continuă la măsura
la care o ai. Dar, nu este permis să iei mâncarea cu lingura si să-ti ducă altul lingura la gură. Ai atâtea
posibilităti: înger păzitor, daruri de la Botez darurile Duhului Sfânt, si atunci nu este nici o justificare.
De aceea iadul este fără sfârsit, pentru că a făcut eforturi mari Dumnezeu ca să ne trezească, să nu ne
ducă acolo: “Câte nu am făcut Eu ca să nu ajungeti voi în iad!” Pentru că iadul, asa cum spun marii
trăitori, este marea durere a lui Dumnezeu, dar el există, cu toată durerea divină, pentru că El este si
drept. Nu te-a găsit pe pozitie, nu ai vrut deloc, ai respins tot ce ti-a dat.

Dumnezeu îi iubeste pe cei din iad?
Îi iubim si noi, si nouă ne pare rău, dar sunt acolo după faptele lor, după faptele lor cele mai grozave.
Sunt pentru că au ignorat învătătura crestină. Si tot ce făcea Dumnezeu pentru ei, ei ignorau. De aceea
este grav. Nu pentru faptul că a făcut cutare, după culoarea care a avut-o, ci pentru faptul că ei nu se
pocăiau. Starea aceasta, de ne-pocăintă, este câstigul cel mai mare al diavolului, adică deznădejdea.
Am citit că isteria este consecinta unei copilării trăite în tirania cuiva. Este adevărat?
Asta, n-as putea să generalizez. Însă, s-ar putea să fie posibil în cazuri mai izolate. Bunăoară, s-a
constatat la un băiat care a fost găsit în pădure, care trăia cu fiarele, niste maimute, că mergea si el tot în
patru picioare. Si el nu făcea altceva, decât că avea miscările maimutelor: felul cum mânca, cum ducea
la gură… De unde se vede că mediul a avut o mare influentă. Deci, dacă a trăit într-o tiranie foarte mare,
l-a zdruncinat puternic sufleteste si el nu mai putea să creadă că există si altceva, si atunci s-a format
strâmb, si-a creat un anume fel de a fi, o anumită fire, datorită educatiei acesteia nefaste. Dar nu putem
generaliza că are o putere mare la toată lumea.
Credeti că în ultimii ani s-a revigorat isihasmul?
Dragă, nu vorbim de isihasm în societate, unde ne stau cozonacii pe masă.
Isihasmul este o viată deosebit de înaltă, care se trăieste într-o retragere totală, unde poti să duci o viată
de postire si de neamestec cu frământările acestea omenesti; să te controlezi pe tine până la sânge si
până în măduva oaselor; să fii un paratrăsnet pentru toti dracii care încearcă să te abată de la rugăciune.
Despre Sfântul Simeon Noul Teolog se spune că nu a fost înteles la vremea lui.
N-a fost înteles, si de catolici nici acum nu este înteles.
Noi nu am avut decât doi teologi: Sfântul Ioan Evanghelistul si Sfântul Grigorie de Nazianz teologi si
Sfântul Simeon Noul Teolog, care apare în secolul X, a prezentat printr-o simtire pe Dumnezeu, printr-o
trăire a inimii, asa de bogată este sfătuirea lui încât Biserica l-a numit Noul Teolog.
Deci nu a fost înteles!
La vremea Lui, nu a fost înteles nici Hristos!
Se spune că lucrarea aceasta, cu pâinea harică, nu este înteleasă.
Lasă, dragă, n-am nevoie de pâine harică! Pâinea Harică este Sfânta Împărtăsanie!

Deocamdată am la cine să mă închin, n-am nevoie de altă pâine. Este un moment de ispitire, care nici
măcar nu este dibaci. Nu merită să discutăm.
Lupta noastră este a ne controla pe noi însine, în fiecare zi, dacă suntem demni de rugăciune si dacă
suntem demni de ajutorul lui Dumnezeu, Care nu întârzie, dacă ne-am limpezit cu totul inima. Asta este
lupta pe care trebuie să o dăm! Nu vreau să discut despre alte lucruri, pentru că, înainte de toate, eu nu
mănânc altă pâine decât Sfânta Împărtăsanie.

Foarte multi neoprotestanti care se interesează de Ortodoxie spun că sunt ortodocsi prin convingerile
lor, dar nu vor să intre în Ortodoxie.
Înseamnă că nu sunt convinsi!
Un prieten baptist a intrat într-o biserică într-o zi si s-a asezat la rând si s-a împărtăsit. Desi i-am
explicat că nu este bine ce a făcut, prietenii mei au spus că nu este rău, pentru că si ei fac parte din
Biserică.
Nu este bine, nu avea haină de nuntă! Mai întâi trebuie făcut ortodox. Să i se facă ungere cu Sfântul Mir.
Trebuie să treacă prin acest moment.

Biserica baptistă are Duhul Sfânt?
Păi, lucrul acesta este pus în discutie. Nu este permis. Domnule, trăiesc dacă am trei degete? Trăiesti,
dar esti ciunt. Sau nu ai o ureche. Nu se poate, adevărul trebuie respectat. De aceea si Sinoadele
Ecumenice au pus în discutie problemele de dogmă s-au fixat dogmele despre credintă. Ei interpretează
că Mântuitorul a fost o fiintă fizică, omenească, nu si dumnezeiască. Lucrul acesta l-a spus si Arie, si a
fost anatematizat.

Ce se întâmplă cu cei ce cunosc pe Hristos ca Dumnezeu, se roagă Lui, fără să cinstească pe Maica
Domnului, pe sfinti si Sfintele Taine?
Este erezie a nu recunoaste pe Maica Domnului si Sfintele Taine. Este erezie, cădere în anatema.

Ce părere aveti despre Biserica Baptistă?
Biserica Baptistă este o biserică bolnavă. Câte Taine au? Iar pe care le au sunt simbolice. Ce stiati
dumneavoastră despre împărtăsire, despre preotie?

Au nădejde de mântuire?
Nu! Mântuire este doar în Biserica Ortodoxă, în Hristos. Si se pune problema chiar a Bisericii Catolice.
În Biserica Catolică, am înteles că nu mai există epicleza. În azima si în vinul lor mai există Hristos?
Dacă îmi îngăduiti, dacă ar fi posibil să întreb pe Hristos lucrul acesta, v-as spune.
Catolicii sunt foarte vinovati, pentru că 1054 de ani am fost împreună. S-au făcut Sinoadele Ecumenice
si ultimul a fost la anul 787. S-au făcut sapte Sinoade Ecumenice care au stabilit dogmele despre
Mântuitorul, despre Duhul Sfânt, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mântuitorului. S-au
stabilit toate aceste lucruri împreună cu ei. De ce s-au despărtit la anul 1054? Si au început cu
interpretări proprii. Au schimbat Crezul. Nu sunt eretici pentru noi, pentru că au sapte Taine; cum le au
ei, cu aspectele lor simbolice dar le au.

Dacă n-ar avea aceste sapte Taine ar fi eretici. Este numai o greseală confesională. Dar ne despart foarte
importante lucruri de dogmă.
Referitor la sfintii catolici, ei nu făceau dogmatică când trăiau. Dacă am face o comparatie între Sfântul
Serafim de Sarov si Sfântul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugăciune, prin lipsuri extraordinare,
nu vorbeau de rău. Ei rămân de valoare. Noi discutăm aspectul dogmatic. Bunăoără ei au băgat pe
Filioque. Au spus că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul. Prin asta se întelege micsorarea Sfântului Duh.
Care nu este un adevăr. Mântuitorul spune: Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26). Deci, este limpede.
Ei au inovat încă un lucru: Imaculata Fecioară, adică spun că Maica Domnului s-a născut fără de păcat.
Este o mare greseală! Atunci care-i diferenta între nasterea fără de păcat a Mântuitorului si nasterea
Maicii Domnului? Maica Domnului a devenit fără de păcat în momentul în care, la Buna-Vestire, i s-a
spus: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri (Luca 1, 35). În
momentul acela ea a scăpat de păcatul mostenit de la Adam. Dar nu poti să spui că s-a născut fără de
păcat! Imaculata Fecioară este o mare greseală!
Pe urmă, o altă greseală: purgatoriul. E o greseală de dogmă, pe care Biserica Catolică l-a inventat. Ei
spun că între rai si iad mai este un loc de trecere. Este o enorm de mare greseală.
Biserica Ortodoxă si ei eu trăit 1054 de ani sub aceeasi Biserică spune că numai prin Sfânta Liturghie se
pot salva sufletele din iad, nu prin purgatoriu. Purgatoriul spune la un moment dat, că, după ce si-a
ispăsit pedeapsa, omul automat se mântuie. Asta este o eroare.
Mântuitorul spune: Mergeti în focul cel de veci în iad -, numai Biserica, prin ajutorul lui Dumnezeu
poate să-l scape, căci spune, ca să nu ne pierdem nădejdea: Dumnezeul celor de sus, celor de pe pământ
§i celor de sub pământ; va să zică si pentru cei morti, care nu sunt mântuiti; îi poate pomeni Biserica,
asa îi putem salva.
Unii intră direct în rai, după cum spune Mântuitorul: Si la judecată nu vor veni; cei care duc o viată
duhovnicească, cu frică de Dumnezeu, spovediti, cu smerenie. Dar, se stie că există si iad. Si pentru că-i
foarte relativă pocăinta pe care o facem în vederea mântuirii, nu putem să avem siguranta mântuirii. Noi,
ortodocsii, nădăjduim mântuirea, nu avem certitudinea.
Altă greseală: nu au Proscomidie. Nu fac Sfântul Trup al Mântuitorului, artos, fac din azimă, cum se
făcea în Vechiul Testament, azimă (pâine nedospită).
Dar ceea mai gravă greseală a catolicilor este primatul papal: Papa se consideră vicarul lui Dumnezeu pe
pământ. El comandă în numele divinitătii, ca un împărat teocrat.
Apostolii au spus că este Hristos cu noi si pentru totdeauna. Mântuitorul îi spune lui Petru: “Tu esti
Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui”. Asta nu înseamnă că
Dumnezeu a zidit Biserica pe Petru, ci pe credinta lui, că a fost foarte credincios piatra credintei lui.
În Biserica noastră Ortodoxă n-a condus doar unul din Apostoli, ci a condus Sinodul. La anul 50 s-a
făcut un Sinod la Ierusalim anul adormirii Maicii Domnului. Si în Sinodul acesta n-a fost Petru
presedinte, a fost Apostolul Iacob, ruda Domnului.
Noi îl acceptăm pe Papă ca primus inter pares adică primul între egali. Asa îl acceptăm, altfel nu!
În conceptia Bisericii Catolice, Papa, în materie de dogme, consideră că nu greseste, este infailibil. Dar
noi cum să acceptăm lucrul acesta? E o mare greseală. Si toate aceste greseli provin numai după anul
1054.

De ce au ales sectarii sâmbăta? De ce nu au ales o altă zi: martea, miercurea…?
Ziua a saptea. Există sapte ere. Prima eră este de la Adam la Noe, care a adus potopul ca eveniment.
A doua eră este de la Noe la Avraam, care a adus tăierea împrejur, ca eveniment. De aici începe să se
nască poporul evreiesc, cu toate că avea rătăciri demai înainte. Evreii vin de la “ivir”, înainte de Avraam.
A treia eră este de la Avraam la Moise, care a adus Legea, căci nu existau Legile; se tinea asa, ca o
traditie.
A patra eră este de la Moise la Nabucodonosor, care a adus ca eveniment robia babiloniană.
A cincea eră de la Nabucodonosor la David si Solomon, care a făcut Templul.
A sasea eră este de la Solomon la Irod, în timpul căruia s-a născut Hristos.
Si acum a saptea eră, în care trăim, era crestină, care este mântuirea. Dar vine era a opta, ziua a opta că a
saptea este acum. Duminica este ziua întâi sau ziua a opta, Ierusalimul cel de Sus.
Deci, ziua Duminicii nu este chiar asa la întâmplare, n-a înviat Hristos degeaba Duminica. Este în era
mântuirii.

Ce ne puteti spune despre apocatastază?
Apocatastaza este o teorie emisă de Origen, în care se spune că îngerii pierduti vor relua rolul de îngeri
buni si că iadul va avea sfârsit.
Acest Origen, care a trăit în secolul III, este băiatul Sfântului Mucenic Leonida. Origen are 6000 de
scrieri; era impetuos, cu nici un chip nu putea cineva să-l doboare. L-a încurajat, când era copil, pe tatăl
său în închisoare, îi trimitea scrisori. Această minte nemaipomenită a intrat într-o extremă, sigur,
extremă de-a dreapta, considerând că în marea milostivire a lui Dumnezeu, cum poate să
îngăduieDumnezeu iadul vesnic? Dar nu zice Mântuitorul: “Mergeti în focul cel de veci?” Gata! Ce, teai
obisnuit să crezi că numai a glumit? Este un mare adevăr! Sau te îndoiesti că iadul e vesnic? Te
îndoiesti atunci că El este milostiv, astăzi, si te iartă. Adică astăzi este Dumnezeul milei si mâine al
dreptătii. Păi, cine să judece dacă iadul va avea sfârsit? “Ce n-am făcut Eu ca să vă scap de focul cel de
veci?” zice Mântuitorul. “Până la urmă, am dat până la ultima picătură de sânge, si nu era nevoie să o
dau: o cât de mică jertfă dacă făceam, mântuiam neamul omenesc si-l salvam de la moarte!”
“Ce n-am făcut Eu? V-am dat legi, v-am dat duhovnici, născuti tot de Ileana si de Vasile, care vorbesc
limbajul vostru, care-ti cunosc slăbiciunea, nu e un înger să te înfricoseze, si i-am dat puterea asta
nemaipomenită să te ierte.
“Ce n-am făcut!” De ce această nepăsare?
Acest Origen a mai scris si o altă carte Peri arhon, pentru care a fost condamnat abia la 550, la Sinodul
V Ecumenic; abia atunci a fost anatematizat. El a interpretat gresit un verset al Scripturii dati-vă seama,
de-ti stă mintea în loc unde spune Mântuitorul că “unii se nasc fameni, altii se fac ei fameni”; dar nu te
face famen în sensul că te scopesti, ci te înfrânezi. Căci, dacă tu te abtii de la împreunare, esti famen.
Adică nu pui în miscare organele respective. Pentru că ce merit mai ai dacă nu mai esti buhai si esti bou?
Si atunci l-au anatematizat, pentru că lucrările lui progresau în popor si el s-a castrat. “Si dacă a făcut-o
Origen, de ce să nu o fac si eu?” Are dreptate, pentru că Origen era acceptat de Biserică, era publicat. Si atunci l-au anatematizat. Biserica, însă, a anatemizat numai greselile, căci are 6000 de scrieri foarte,
foarte prodigioase.
Uite, bunăoară, Origen spune vorba asta: “Dumnezeu ne iubeste mai mult decât ne urăste satana!” Si
este foarte important să stii acest lucru. Dumnezeu face mai multe pentru mântuirea noastră, decât face
satana pentru pieirea noastră. E normal, dacă ne iubeste! Câte nu face o mamă pentru copilul ei pe care-l
iubeste, decât altul care-l urăste!
A fost o minte prodigioasă, în sfârsit, a avut momentul lui istoric, pot să zic epoca lui. El scrie
apocatastaza…

This entry was posted in Carti. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *