Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea! E a voastră și trebuie să o trăiți până nu e prea târziu, dar în limitele decenței și ale cuviinței. Nu vă imaginați cât de plăcut este să-ți trăiești tinerețea, fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut.
Dragii mei, păstrați-vă sănătatea sufletului, cel puțin așa cum țineți la sănătatea trupului! Învățați-vă înainte de toate să aveți spirit de discernământ, a deosebi între bine și rău, între sănătos și nesănătos, între folositor și nefolositor. Este începutul înțelepciunii voastre de tineri! Este în firea lucrurilor ca tinerii să fie curioși. Fiți curioși, cât se poate de curioși în știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, acolo unde îl trage pe fiecare inima! Dar nu lăsați curiozitatea voastră să umble acolo unde este primejdie, oricât ai fi de curios nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere.
La vârsta fragedă vă privesc anumite primejdii: lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul. Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seamă că ai mers prea departe și că trebuie să te oprești, dar vreau să vă spun un singur lucru: din ce în ce mai mult se dau semnale în țara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să devină consumatori de droguri. Țineți minte de la mine, din orice viciu, din orice patimă rea există o cale de întoarcere, dar în privința consumului de droguri nu există cale de întoarcere. Opriți-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieții noastre sociale.
Este un îndemn pe care ni-l cer și vremurile noastre de astăzi, în care în special tineretul este chemat la superficialitate, la frivolitate, la viața ușoară lipsită de preocupări stabile și serioase. Se vorbește de un tineret debusolat, care nu are niciun fel de ideal, care nu poate să-și facă un plan. Ei bine, scuturați-vă iubiții mei tineri și tinere! Scuturați-vă de această superficialitate și comoditate a vieții și pătrundeți în ființa voastră lăuntrică! Vă va prinde bine și acum, vă va prinde bine mai cu seamă mai târziu.
Când vor veni bătrânețile și vă veți simți sfârșitul aproape și veți privi în urmă și veți constata că Dumnezeu va făcut viața cât pasul de o palmă și că nu ați realizat mare lucru în urma voastră. Dar dacă vă veți cunoaște ființa întreagă în adâncul ei, atunci vă veți putea clădi o viață adevărată, solidă, rodnică și atunci, către sfârșitul vieții, vă veți putea apropia, nu de neant, ci de Împărăția lui Dumnezeu, cu gândul că v-ați trăit cu adevărat viața care trebuia trăită și care este una singură. Să vă pregătiți pentru primirea Împărăției lui Dumnezeu, care este printre noi prin Biserica lui Hristos și pe care o așteptăm în viața veacului ce va să fie. Amin!
I.P.S. Bartolomeu Anania