Stareul se afla in curtea colibei lui, atunci cand l-a vizitat un fiu duhovnicesc de-al sau si spunea mereu cu toata inima” Slava Tie Dumnezeule!” La un moment dat Stareul i-a povestit o intamplare dandu-I ascultare sa nu spuna nimanui ceea ce va auzi. Atunci Staretul i-a povestit urmatoarele:
“Tocmai ma intorsesem din lume, unde iesisem pentru o problema din lume, unde iesisem pentru o problema bisericeasca. Pe la ora 10 dimineata stateam in chilie si faceam Ceasurile. Deodata am auzit o ciocanitura in usa si o voce de femeie spunand:” Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostril…” Atunci m-am gandit:” Cum de a intrat o femeie in Sfantul Munte?” Cu toate acestea am simtit o dulceata dumnezeiasca inauntrul meu si am intrebat cine este, iar ea mi-a raspuns:” Eufimia”. Care Eufimia m-am intrebat in sinea mea. Nu cumva vreo femeie a facut vreo nebunie si a venit in Sfantul Munte, imbracata in haine barbatesti?. Aceea a batut din nou la usa, iar eu iarasi am intrebat cine ea, iar ea iar mi-a raspuns ca este Eufimia. Ma aflam in indoiala si de aceea nu am deschis. Dupa ce a batut a treia oara, usa care era zavorata pe dinauntru, s-a deschis singura, apoi am auzit pasi pe hol. Am sarit ca sa deschid usa chiliei si am vazut inaintea mea o femeie cu capul acoperit. O insotea cineva care semana cu Evanghelistul Luca si care a disparut indata. Cu toate ca eram sigur ca aceasta nu era o nalucire de la cel viclean, pentru ca avea o stralucire deosebita, am intrebat-o cine este. Ea mi-a spus ca este Sf Mc Eufimia. Eu i-am zis, daca esti Mucenita Eufimia, vino sa ne inchinam Sfintei Treimi si tot ce fac eu sa faci si tu. Dar cand inca se mai afla pe hol, a inceput sa faca metanii, insa nu spre biserica, ci spre chilia mea. La inceput mi s-a parut ciudat, dar dupa aceea mi-am amintit ca aveam deasupra usii chiliei mele o iconita de hartie cu Sfanta Treime. Apoi am intrat in Biserica si am facut trei metanii spunand, “In numele Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh, iar ea repete dupa mine cu o voce subtire, i-am zis atunci sa zica mai tare ca sa aud si atunci ea a repetat mai tare. Vazand ca este cu adevarat Sf Mc Eufimia m-am inchinat ei si i-am sarutat picioarele si varful nasului, caci a o saruta pe fata am considerat ca este o necuviinta. Dupa aceea Sfanta s-a asezat pe un scaunel, iar eu pe cufar si mi-a dezlegat nedumerirea pe care o aveam in legatura cu subiectul bisericesc. Apoi Sfanta mi-a povestit viata ei. Stiam ca exista o Sfanta Eufimia, dar viata ei n-o cunosteam. Cand mi-a povestit mucenicia ei, nu numia ca o auzeam, dar parca o vedeam, o traiam. Am intrebat-o:” Cum ai rabdat astfel de chinuri?” , iar ea a raspuns:” Daca as fi stiut ce slava au sfintii in cer, as fi facut tot ce as fi putut ca sa indur chinuri si mai mari.” Dupa aceasta intamplare, timp de trei zile nu am putut sa fac nimic, tresaltam de bucurie si slaveam neancetat pe Dumnezeu, nu puteam nici sa mananc”
Staretul a fost foarte impresionat si se minuna cu o femeie cu trupul atat de firav a putut rabda atatatea
Intr-o epistola de a sa Staretul scria:” In toata viata mea nu-mi voi putea plati marea mea datorie fata de Sf Eufimia care desi imi era necunoscuta, mi-a facut aceasta mare cinste…”.
Dupa ce a povestit acest fapt dumnezeiesc, Staretul a adaugat cu smerenie ca Sf eufimia I s-a aratat “ nu pentru ca as fi fost vrednic” ci fiindca in aceea vreme il preocupa un subiect care privea situatia Bisericii in general. Dar si pentru alte doua motive.
Sursa:Viata Cuviosului Paisie Aghioritul
Autor:Ieromonah Isaac