Mitr. Ieremia de Gortina – Rugaciunea în comun cu papistașii

1. În predica mea anterioară, frații mei creștini din Sfânta noastră Mitropolie de Gortina și Megalopole, v-am vorbit despre rugăciune. Creștinii mei, să vă rugați! Toate problemele pe care le avem le vom rezolva cu rugăciunea. Da! Rugăciunea este cheia de aur care rezolvă toate problemele! Rugați-vă, creștinii mei! Dacă nu avem poftă să ne facem rugăciunea, numai și numai acest lucru este o dovadă că nu suntem bine duhovnicește.

Sufletul creștinului sporit, care Îl iubește mult pe Hristos, are o dorință fierbinte de a se ruga. Vrea mereu să profite de timp, să „fure” timpul fie și pentru câteva minute, ca sufletul lui să vorbească cu Dumnezeu. Creștinii mei, să vă rugați! Și împreună cu celelalte cereri ale voastre să vă rugați și pentru cei care nu vor să se roage. În predica mea anterioară v-am spus să vă rugați bisericește și liturgic. Asta înseamnă că odată cu rugăciunea voastră personală, cu cuvintele voastre, asupra diferitelor teme ale voastre, să vă rugați și cu rugăciunile Bisericii: cu Paraclisul și cu Acatistul Maicii Domnului, cu Vecernii și slujbe de dimineață și cu Pavecernița. Din acestea, desigur, spuneți câte puteți, atât cât vă spune dispoziția voastră, pentru că, vă zic din nou ceea ce v-am spus în predica anterioară: rugăciunea trebuie s-o facem cu dispoziție plăcută și să nu ne simțim apăsați; deoarece prin constrângere nu simțim dulceața rugăciunii și lucrul acesta aduce apoi urmări contrare.

2. În predica mea de astăzi către voi, sfântă turmă pe care o slujesc, frații mei creștini, am considerat necesar să vă spun altceva în legătură cu rugăciunea. Și am spus necesar, deoarece mă provocați voi înșivă să vă vorbesc despre asta. Ieri, alaltăieri, m-a oprit pe stradă, în piața din Megalopole, evlavioasa doamnă teolog Atanasia și mi-a spus cu îngrijorare: „Ce se va întâmpla? Ne vom duce în iad cu cele pe care le privim și le auzim! Cum se explică îmbrățișările și rugăciunile în comun ale Patriarhului nostru (Bartolomeu) cu papa? Unde vor să ne ducă cu acestea?”.

Și-apoi doamna aceasta, pe care o știți, deoarece este frecventă la sfintele slujbe ale Bisericii noastre, mi-a spus mustrător: „Voi, episcopii, de ce nu vorbiți și de ce nu protestați? Nu vedeți semnele? Focul care s-a aprins la Betleem nu vă spune nimic?”. Și adresându-mi-se apoi mie personal, mi-a spus: „Vreau de la dumneavoastră, ca de la Arhipăstorul pe care îl avem, să ne reprezentați corect și să nu ne trădați”. „Nu, nu, doamnă Atanasia, – i-am spus – faceți rugăciune pentru mine, ca să nu vă trădez. Cel puțin, să am puterea să protestez și să nu fiu de acord cu cele ce se întâmplă”. De cealată parte, acum, cei din Gortina cu pistoalele și cu steagurile lor îmi spun continuu: „Îl vrem pe episcopul nostru să fie mărturisitor al Credinței Ortodoxe. Doar atunci îl vom iubi și-l vom cinsti și-l vom avea fruntaș”. Nu este nevoie, iubiții mei, și dintr-o parte și din alta a Mitropoliei născătoare de viteji, pe care o slujesc, să-mi spună creștinii cum trebuie să mă comport ca episcop; pentru ca eu citesc sfintele cărți ale Sfinților noștri Părinți și văd ce au semnat și ce au făcut aceștia și vreau ca pe linia lor să-mi ritmez drumul meu. Îl citesc pe Sfântul Grigorie Palama, care zice despre papistași că sunt eretici mari și foarte mari; îl citesc iarăși pe Sfântul Cosma Etolianul, care spune: „Pe papa să-l blestemați, deoarece el va fi pricina” (se înțelege: pricina răului). Așadar, nu vom lua noi cei mai tineri guma de șters – radiera diavolului –, ca să ștergem și să excludem ca greșită viața și învățătura Sfinților noștri Părinți. Nu ne-ar fi rușine, nouă, „copilandrilor” care vrem să facem propria noastră teologie, care merge contra învățăturii purtătorilor-de-Dumnezeu Părinți ai Bisericii noastre!… Iarăși zic: Nu ne-ar fi rușine!? Dacă Sfinții noștri Părinți au condamnat papismul ca erezie și au emis chiar și anatematisme împotriva lui, cine suntem noi, „copilandrii”, din nou zic, care n-am ieșit încă din oul nașterii teologice și care n-am învățat încă metoda vindecării patimilor sufletului nostru, dar vrem să facem o altă „teologie”, contrară teologiei lor? Nu! Teologia Ortodoxă curată a Bisericii noastre numește papismul erezie și ecumenismul panerezie! Este teologia pe care – pe linia Părinților anteriori – a exprimat-o și ultimul sfânt proclamat al Bisericii noastre, marele teolog, Părintele Iustin Popovici. Citiți cartea lui „Omul și Dumnezeul-Om” și le veți găsi acolo scrise. Și acum rog: Cine nu e de acord cu cele pe care le scriu, să-mi demonstreze din sfintele texte – deoarece Biserica noastră are texte – că credința papistașilor nu este eretică, ci este în acord cu credința Părinților noștri. Atunci și eu voi retrage cele pe care le scriu cerând, desigur, și iertare. Dar nu există în sfintele noastre texte nici un cuvânt al Sfinților Părinți, care să îmbrățișeze rătăcirea papistășească. Atunci, noi cum îl îmbrățișăm pe papa și i ne adresăm cu „frate” și „sanctitate” și ne rugăm împreună cu el? Nu este aceasta o direcție contrară liniei Sfinților Părinți? Cât de mult m-am rușinat, creștinii mei, și cât de mult m-am scârbit, când am văzut într-o fotografie un episcop ortodox, faimos – desigur – pentru teologia lui (?) (este vorba despre Mitropolitul Ioan Zizioulas de Pergam – n.tr.), plecându-și capul și sărutând mâna ereticului papă! Rușine!…

3. Dar vorbim despre rugăciune. Sfințitul Părinte Stareț Paisie ne spune: „Ca să ne rugăm împreună cu cineva trebuie să avem aceeași credință cu el”. Acest cuvânt, creștinii mei, al Sfințitului Stareț, ne oferă baza condamnării rugăciunilor în comun ce se fac cu papistașii; deoarece papistașii sunt eretici și n-au aceeași credință cu noi. Prin urmare, rugăciunea în comun cu ereticii nu ajunge la Dumnezeu, ci cade în gol. Dar nu era nevoie să ne-o spună Părintele Paisie aceasta, că adică nu trebuie să ne rugăm în comun cu ereticii, pentru că ne-o spune mai întâi Sfântul Pidalion. Ne-o spun Sfintele Canoane ale Sfinților noștri Părinți. Aceste Sfinte Canoane trebuie să reglementeze navigarea, drumul Bisericii noastre. Și după aceste Sfinte Canoane, este pedepsit cu afurisirea și cu caterisirea clericul acela care se roagă împreună cu ereticii. Așadar, acei câțiva clerici, care se roagă cu ereticul papă și cu papistașii sunt condamnați de Sfântul Pidalion la afurisire și la caterisire. Vezi, de pildă, Canoanele 10, 45, și 65 ale Sfinților Apostoli și altele. Dar, creștinii mei, atenție și voi! Pentru că și voi mirenii sunteți pedepsiți cu afurisirea, dacă vă rugați împreună cu ereticii papistași. Cel puțin, respectați voi, mirenii, și fiți un bun exemplu celor câțiva clerici filo-papistași și puneți frână saltului lor către prăpastie; deoarece, așa cum o demonstrează din vechime istoria noastră bisericească, voi – poporul credincios – voi sunteți păzitorul Sfintelor noastre Predanii.

Creștinii mei, „Să stăm bine”! Tema nu este lipsită de importanță și minimală, pentru că este o temă cu referință la neprihănita noastră Credință, pentru care s-au vărsat râuri de sânge. Toate să le pierdem, goi pe un așternut să murim, dar să murim creștini ortodocși, ținând și păzind acrivia Credinței noastre. AMIN.

 

Cu multe rugăciuni,

† Mitropolitul Ieremia de Gortina și Megalopole (duminica 1 iunie 2014)

 

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: http://aktines.blogspot.ro

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *