Categories
Uncategorized

FATA NEVAZUTA A HOMOSEXUALITATII

 

Intrucat este o carte temeinic documentata, cu foarte multe studii, vom incerca mai jos sa rezumam cateva aspecte importante ce apar pe parcursul acesteia:

coperta

 

 Fenomenul homosexualitatii a devenit astazi o problema importanta pe agenda politica europeana si chiar mondiala, astfel ca o consecinta a globalizarii, dupa anul 1990, aceasta problema a fost impusa si tarii noastre. Presiunile  facute asupra tarii noastre sunt din ce in ce mai mari. Desi inca mai sunt voci care sa sustina normalitatea la noi in tara, din pacate tanara generatie datorita influentelor puternice si agresive chiar ale mass-mediei, devine din ce in ce mai receptiva la  noile schimbari de mentalitate si asta pe fondul desacralizarii si primirii fara nici un discernamant a tuturor nonvalorilor venite din Occident, renuntand la valorile plenare ale poporului nostru .Din nefericire si unele  bunicute de ale noastre induiosate de telenovele  si Talk Show-ri siropoase si sentimentaliste cad in capcana de a accepta povestea de dragoste gen Romeo si Julieta dintre personae de acelasi sex, ba mai mult le putem vedea si mari sustinatoare ale homosexualilor. Putini stiu insa, despre drama homosexualilor , nu din cauza ca ar fi stigmatizati de societate, fiind tari in care nu numai ca nu sunt discriminati, ba chiar sunt apreciati si respectati, ci din pricina stilului de viata pe care-l duc , iar perspectiva stiintifica bazata pe studii si cercetari este foarte graitoare in acest sens si cu mult diferita de  ceea ce se prezinta pe micile ecrane.  De aceea trebuie in primul rand sa constientizam  riscurile si ce inseamna cu adevarat asumarea destinului unui homosexual si in al doilea rand sa-I facem pe cei asupriti de devoratoarea pasiune homosexuala sa realizeze ca exista  intoarcere la normalitate. 

 Una dintre cele mai importante inginerii psihosociale ale neo- marxistilor este sa declare intreaga conceptie traditionala privind lumea si viata ca un ansamblu de prejudecati depasite, retrograde, propunand in schimb o noua intelegere  a lucrurilor, pretins stiintifica, cand de fapt lucrurile stau exact invers. Ei uita ca de fapt conceptia traditional este intemeiata pe o experienta multimilenara, fiind verificata in timp, pe cand cea ce ni se propune nu are nici o legatura cu stiinta.  Astfel ca si in alte domenii, in cazul homosexualitatii se impun in opinia publica prin mass media, o seama de mituri pe care se intemeiaza asa-zisa normalitate a acestei “ orientari sexuale. Argumentul principal al acestei pseudostiinte este acela ca homosexualii s-au nascut asa, deci cine are dreptul sa-i marginalizeze. Argumentul apeleaza la spiritul de dreptate si la sentimentul de compatimire, deci la emotie, motiv pentru care principalul efect a fost acela  de a misca constiintele si de a influenta mentalitatile inca de la inceputul anilor 80. Astfel au inceput sa ploua cu articole ce prezinta tot felul de studii si cercetari ce vor sa demonstreze ca homosexualii s-au nascut asa.  De exemplu o prima incercare de a dovedi comportamentul homosexual inascut a fost facuta in 1984, printr-un articol publicat in revista Science ce sustinea ca  intre homosexuali si heterosexuali sunt diferente semnificative in privinta raspunsului la estrogen si, ca urmare in dezvoltarea creierului. Desi  la acea vreme s-a facut un adevarat circ mediatic in jurul studiului acesta in final si-a pierdut relevanta atat pentru esantionul insuficient pentru a fi concludent  format din 14 homosexuali cat si pentru ca cercetarile ulterioare au demonstrat contrariu. Astfel Gooren(1986) a constatat ca , la femei, intre lesbiene si heterosexuale nu exista nici o diferenta de raspuns la estrogen, deci nu poate fi vorba de o androgenizare a creierului, iar la barbati diferentele nu sunt semnificative, ele putand fi cauzate de factori endocrini, cum ar fi functionare celulelor Leyding, si neputand sa fie corelate cu identitatea de gen sau orientare sexuala.

 Deasemenea  Simon Lev-Vay, cerecetator declarat homosexual sustine ca a descoperit o zona din creierul barbatilor homosexuali ce era mai slab dezvoltata  decat la barbatii heterosexuali, dar dezvoltata asemanator cu aceeasi zona din creierul femeilor. Este vorba de grupul de neuroni aflati in partea anterioara a hipotalamusului, cunoscuti ca INAH-3.  Studiul a fost criticat din cauza esantionului prea mic format din 19 homosexuali pentru a trage o concluzie, iar pe deasupra  toti 19 au murit de SIDA. Conform observatiilor dr. Byne tratamentul  pentru SIDA putea produce astfel de modificari in creier, prin inhibarea majora a nivelului testosteronului din sange, si chiar SIDA ar fi putut modifica creierul celor 19. Pe langa toate acestea masuratorile realizate de Le-Vay au fost puse sub semnul intrebarii si pentru ca au fost realizate de o singura persoana, ceea ce nu se accepta din punct de vedere stiintific. Baley si Pillard au incercat sa demonstreze originea genetic a a comportamentului homosexual, astfel ei sustineau ca  au descoperit ca  in 52% din cazuri, ambii gemeni monozigoti nascuti de cei ce au inclinare homosexuala sunt deasemenea homosexuali. Taraboiul a fost nejustificat deoarece gemenii monozigoti au un material genetic identic, asadar, daca unul ar fi fost de orientare homosexuala  din cause genetice, atunci si celalalt ar fi trebuit in mod sigur sa aiba aceeasi orientare in 100% din cazuri si nu doar 52%. Bearman si Bruckner ( 1992) resping teoria speculativ-evolutionista potrivit careia orientarea homosexual este determinata de la nastere sustinand ca rezultatele confirma ipoteza ca de fapt o mai slaba socializare in copilaria timpurie si preadolescenta modeleaza o viitoare preferinta pentru atractia homosexuala.  Deasemenea Byne si Parsons( 1993) spun ca nu exista nici o dovada care sa sustina teoria biologica a orientarii sexuale, iar tendinta actuala de a cauta o explicatie genetica  pentru orientarea sexuala  subestimeaza puterea explicativa a modelelor psiho-sociale. Din pacate punctul de vedere al unor astfel de cercetatori este ca si inexistent, atata timp cat nu-si gasesc ecoul in mass-media si nici macar in institutiile  pentru sanatate mentala in care au patruns sustinatori ai homosexualilor si chiar homosexuali declarati ce doresc sa imprime din ce in ce mai bine acest fenomen al homosexualitatii in constiintele oamenilor. Prin mijloacele mass-media isi duc mai departe opera de manipulare  inducand opiniei publice idea ca fenomenul homosexualitatii este un produs al educatiei, iar in cazul homosexualitatii   ca este inascuta. Insa aceasta teorie nefondata stiintific care afirma ca homosexualii  s-au nascut asa, le face foarte mult rau, impiedicandu-i sa inteleaga ca au sanse de a reveni la normal, pentru ca au fost cazuri de homosexuali care au inteles ca este o problema cu ei si prin terapie psihologica sau religioasa au reusit sa redevina heterosexuali si sa-si intemeieze familie normala si care marturisesc cat de fericiti sunt dupa revenire.

 Conform studiilor asupra fenomenului homosexualitatii principala cauza a declansarii comportamenului homosexual  este climatul vietii de familie si abuzurile sexuale suferite in copilarie, in special in prima parte a copilariei. Dintr-un studiu realizat in anul 1969 rezulta clar diferenta dintre homosexuali si heterosexuali in privinta relatiilor de familie si a relatiei cu parintii. Foarte importanta in declansarea orientarii homosexual este relatia pe care baiatul a avut-o cu tatal. Bieber ajunge la concluzia ca un tata constructiv, care-si sustine baiatul, avand o relatie calda cu el exclude posibilitatea unui fiu homosexual, iar Stephan, intr-un studiu realizat in 1973, constata ca majoritatea homosexualilor nu au avut un model masculin pozitiv cu care sa se identifice, ceea ce i-a facut sa se identifice cu o femeie.  Sunt si cazuri in care nici unul din parinti nu incurajeaza comportamentul masculin al baiatului, sau sunt tati care il ridiculeaza permanent pe baiat, ceea ce duce la scaderea stimei de sine, ceea ce reiese clar dintr-un studiu realizat de Irving si Bieber( 1979) realizat pe un esantion de peste 1000 de homosexuali si in care s-a constatat ca nici macar unul dintre ei nu fusese iubit si respectat de tatal lor si au declarat ca tatii lor au avut un rol negativ in viata lor si se refereau la ei cu adjective ca rece, neprietenos, punitiv, brutal, distant, detasat. In concluzie relatia baietilor cu tatal este una dintre conditiile principale ale aparitiei comportamentului homosexual,  insa si relatia cu mama poate duce la un moment dat spre un  astfel de comportament.  Daca tatal a fost distant si ostil  sau absent in viata baiatului apare si situatia in care mama il confisca numai pentru ea, nepermitand tatalui sa se implice in cresterea baiatului, instituidu-se pe sine insasi ca sursa de identificare cu baiatul.  Pe fondul curentului feminist, niciodata in istorie nu a avut loc o asa masculinizare a femeilor, care au ajuns sa se impuna ca un barbat, ba chiar sa se lupte impotriva barbatilor. Astfel  de femei, desi  simt nevoia de afectiune din partea unui barbat, nu o pot castiga din cauza comportamentului dominator, iar aceasta nevoie este adesea revarsata asupra baietelului, dar nu si asupra fetitei.  Astfel conform observatiilor Dr. Konietzko, citat in Karlen in 1971 mamele s-au asezat in calea dezvoltarii heterosexuale ale baietilor lor, de teama ca maturizarea lor ca barbati le va strica relatia cu acel adorabil baietel, motiv pentru care prefera sa-l tina dependent de elePe langa asta unele mame ajung sa-si trateze copilul ca pe o fetita, manifestand o grija exagerata pentru sanatatea baiatului, temandu-se permanent ca acesta sa nu se raneasca, motiv pentru care ii restrang activitatile sportive impreuna cu alti baieti de aceeasi varsta, lucru ce ar duce la dezvoltarea sa ca barbat, ba mai mult ii submineaza atitudinile barbatesti. Acesta abordare va duce inevitabil la formarea unui copil extreme de fricos, dependent patologic de mama sa, coplesit de sentimente de inadecvare, de impotenta si dispret fata de sine, devine reticent in a participa la activitatile copilariei, pe care le va percepe ca daunatoare fizic si chiar periculoase.  La toate acestea se mai adauga si agresarea verbala si umilinta din partea baietilor de aceeasi varsta ceea ce presupune in final la lipsa interactiunii  empatice necesare. O alta atitudine gresita a mamei ce poate duce la o orientare sexuala gresita este aceea ca aceasta nu-i respecta barbatia baiatului, avand o relatie foarte apropiata cu acesta,  o intimidate nefireasca cu acesta, considerandu-l chiar un confident de sex feminin, interactiune care ii modeleaza baiatului o stare de spirit si o psihologie feminina. Daca mamele permit baiatilor sa doarma adesea in patul lor, sau  apar deseori  total sau partial dezbracate in fata fiilor lor sau le fac baie acestora chiar si dupa intrarea la liceu , toate acseta vor duce la blocarea dezvoltarii masculine a baiatului, cu propria lui intimidate si identitate sexuala.  Prizonier al unui comportament feminin in care nu se regaseste, marcat de o psihologie masculina proprie sexului sau, dar si feminina dobandita prin contextul psihologic al relatiei cu mama, un astfel de baiat va dezvolta negresit o tulburare de gen. De aceea din mai multe studii reiese ca in multe dintre cazuri, astfel de baieti aflati sub posesia mamei lor, ajung sa-si urasca mama, pentru ca le-a strica viata si relatia cu baietii din generatia lor, si au toate sansele ca in viitor sa dezvolte o atractie pentru barbati, in care ii va regasi patologic pe tatal si baietii din copilarie, care atat de mult i-au lipsit. Complexat permanent de distanta si respingerea baietilor se va simti atras si poate incapabil sa respinga atentiile de mai tarziui ale unui homosexual. Desi putini realizeaza tatal si mama joaca roluri diferite in viata fiecaruia dintre copii, astfel incat altceva invata fetita si altceva baietelul de la tata sau de la mama si fiecare trebuie sa-si dezvolte datul identitatii sale de gen si pentru aceasta are nevoie de un model. De mici copii percep diferenta dintre mama si tata. Observa ca tata este mai mare decat mama, fizic vorbind, are vocea mai groasa, mai profunda.               Desi copilul cand este mic o poate prefera mai mult pe mama mai ales atunci cand ii este foame sau cand este oboist totusi va cauta si compania tatalui atunci cand cauta stimulare pentru un joc mai activ, sau explorare , in cazul baietilor chiar joaca de-a lupta cu tatal lor este esentiala pentru dezvoltarea barbatiei. In acest sens O’Leary 2000 spune urmatoarele:” De exemplu, cand un tata isi arunca fiul in sus, baiatul este speriat la inceput, dar apoi isi da seama ca poate sa aiba incredere in tatal lui, ca tatal il iubeste si ca activitatea este distractiva, iar baiatul va vrea sa o faca iar si iar. Mama poate incerca sa intervina, dar intr-o situatie sanatoasa, tatal ignora  protestele ei si fiul invata independent fata de mama. Daca mama reuseste sa intervina si activitatea inceteaza sau nu mai incepe deloc, legatura dintre tata si fiu nu se stabileste puternic. Exista dovezi care arata ca aruncarea in sus si jocurile viguroase fara reguli( gen lupte corp la corp, lovituri, alergaturi, insotite de rasete si tipete) din primii trei ani de viata creeaza conexiuni in creier care duc la increderea de sine in activitati fizice si pot influenta coordonarea fizica ulterioara”. De aceea mama trebuie sa incurajeze separarea baietelului de ea la momentul oportun, sa-I acorde dragoste fireasca si sa-l propuna intotdeauna pe tata, ca sursa de identificare, chiar daca tatal ar avea anumite minusuri, sa nu-l denigreze in fata copiilor si mai ales sa fie cat se poate de feminina, macar in prezenta copiilor, acest lucru fiind benefic si pentru fetite care vor  avea un model sanatos in mama  lor, dar si pentru baieti, pentru ca o femeie care-si pastreaza feminitatea intacta, de fapt respecta barbatia barbatului lucru necesar pentru dezvoltarea corecta a baietilor care se vor identifica mai usor si mai profund cu tatal lor. In trecutul, nu foarte indepartat homosexualitatea era un fenomen foarte rar, aproape inexistent pentru ca desi datorita razboaielor multi copii ramaneau orfani de tata, totusi acest lucru nu-I afecta pentru ca intotdeauna in familie ramanea un model masculin cu care baietii se identificau fie bunicii, unchi, veri, frati mai mari mai ales ca atunci oamenii erau mai apropiati si relatiile familiale erau mai puternice, unchii de exemplu adesea  isi asumau raspunderea cresterii si educarii nepotilor ramasi orfani de tata. Copii trebuie ajutati sa observe in jur familii fericite si ca dragostea dintre o femeie si un barbat este ceva frumos si chiar daca in cazul familiei lor sunt probleme, parintele trebuie sa le arate ca exista astfel de familii pline de armonie. De aceea principiul fundamental de interventie  in cazul aparitiei tulburarii de gen la baieti este cresterea influentei tatalui si scaderea influentei mamei. Tocmai ca acesti baieti au nevoie de apropierea unui barbat, ei cad prada usor pedofililor, ceea ce constituie un factor in plus in dobandirea unui comportament homosexual. 

 Din ultima fraza se evidentiaza  un alt factor important in determinarea tulburarii de gen si anume abuzul homosexual mai ales daca acesta a avut loc in perioada copilariei si adolescentei. Finkelhor, 19991 afirma “ In cazul baietilor molestati sexual de barbati homosexuali, probabilitatea sa ajunga  ei insisi homosexuali la varsta adulta este de patru ori mai mare decat in cazul baietilor care nu au trecut printr-o astfel de experienta” , iar Cameron observa  , citand trei studii diferite ca intre 60% si 64% homosexualii afirma ca primul lor partener sexual a fost un barbat cu mult mai invarsta. Intr-un alt studiu, au fost intervievati 300 de baieti. Dintre acestia, 40% au recunoscut ca fusesera abuzati sexual inainte de pubertate. Comparand acest grup cu altul, format din baieti de aceeasi varsta, din acelasi esantion, care afirmasera ca nu fusesera abuzati sexual, 90% din tinerii din al doilea grup declarau ca sunt in mod cert heterosexuali, in timp ce numai 42% din cei abuzati se considerau heterosexuali. Mecanismul prin care un copil sau un adolescent abuzat sexual adopta la randul sau un comportament homosexual si chiar de pradator sexual  este urmatorul.  La inceput un pedofil  incearca sa aiba un ascendent psihologic si de autoritate asupra copilului. Din aceasta pozitie incearca apoi sa le castige afectiunea, cum am spus ulterior cautata adesea de baietii lipsiti de afectiunea si modelul tatalui. Astfel beneficiind de raportul de autoritate, putere si incredere, initiaza actul sexual. Acesta este initial neplacut si infricosator, dar in acelasi timp produce si o anumita excitatie sexuala, ceea ce-l poate face pe copil sa se simta vinovat si confuz, iar aceasta stare amestecata cu frica de a-l divulga pe adult, cu un sentiment confuz de protectie fata de cel care l-a abuzat il va determina sa taca, ceea ce se transforma intr-un secret al celor doi si copilul devine astfel tot mai inchis, dezvoltand chiar neancredere in contactele sociale, in atasamentul si legaturile nonsexuale. Confuzia traumatica il va impinge sa repete ceea ce l-a invatat experienta, adica masturbarea compulsiva si molestarea altor copii mai mici. De la sine inteles ca va duce si la un comportament homosexual pe fondul dobandirii unei proaste intelegeri ale actului sexual , datorate traumei  din urma abuzului sexual, confundandu-l cu perversiunile, mai ales daca cel in cauza continua in plus sa consume si pornografie. De aceea nu este de mirare faptul ca organizatiile de sustinere ale homosexualilor, gen activistii LGBT sustin in mod public pedofilia  ca fiind ceva normal si sunt deja asa-zisi oameni de stiinta chiar din mediul universitar declarati fie ca homosexuali sau doar sustinatori ai acestora care pledeaza de ani buni pentru legalizarea pedofiliei, considerand ca si un copil are dreptul sa experimenteze acte sexuale si ca nu trebuie sa existe oprelisti legate de varsta pentru placerea sexuala. Sunt deja tari din Occident care au scazut legal si dramatic, pornind de la aceste manipulari pseudo-stiintifice promovate de mass-media, varsta la care se poate incepe viata sexuala. Erickson si colaboratorii sai precum si  multi  alti cercetatori au constatat de asemenea ca cei mai multi pedofili isi recunosc orientarea homosexuala, iar Freund si Heasman, de la Institutul de Psihiatrie Clarke din Toronto au ajuns la concluzia ca intre 32% si 34% din cazurile de molestare de copii erau intreprinse de persoane de orientare homosexuala, aceasta insemnand ca acestia prezinta o probabilitate de 25 de ori mai mare de a abuza sexual  un copil decat  persoanele heterosexuale. 

 De aceea una dintre cele mai mari temeri in legatura cu fenomenul homosexualitatii  este legatura dintre aceasta si comportamentul care se incadreaza in tipologia pradatorului sexual, indreptat cu predilectie spre minori.Si in privinta fetelor dintr-un studiu  al lui Wyk si Geist rezulta ca indicele comportamentului homosexual la femei era strans legat de multimea relatiilor heterosexuale intretinute de femeie in perioada prepuberala, pentru ca in primul rand aceste relatii produc in psihicul femeii o ruptura profunda intre actul sexual in sine, excitatia pe care acesta o produce si atasamentul fata de barbat, potentialul sot si tata al copiilor. Efectele sunt mult mai devastatoare decat la barbat, proportional cu potentialul urias al femeii de implicare in relatia afectiva.  Gradul de permisivitate sexuala la care a ajuns femeia azi, contribuie major la scaderea stimei de sine si la vulnerabilizarea femeii in fata avansurilor si atacurilor sexuale sau chiar in fata dependentei sexuale pe care aceste acte o dezvolta prin mecanisme fantasmatice, psihosomatice si hormonale specifice. Astfel cu o stima de sine scazuta in planul sexualitatii, o astfel de femeie va fi transformata de barbati intr-un obiect sexual, intr-o papusa cu care ei se distreaza ocazional. In acelasi timp mentalitatea feminista foarte la moda astazi,  o vor face sa evadeze cumva in zona carierei, in dezvoltarea unui comportament si a unei mentalitati competitive, adeseori agresive, specific barbatesti, care este caracterizata  si de o crestere a nivelului de testosteron. Esuand o data sau de mai multe ori in constituirea unei familii de durata, satula de umilinta de a se transforma permanent in jucaria sexuala la indemana barbatilor, va avea o probabilitate mare de a aluneca intr-o relatie sexuala cu alta femeie la care va gasi  un model psihologic afectiv asemanator. La fel ca si la baieti, la formarea unui comportament homosexual  la fete contribuie prezenta in primii ani de viata a unui tata care dezerteaza de la rolul sau specific in viata de familie, critic, distant, alcoholic si egoist si a unei mame depresive, cu probleme psihologice sau dominanta, critica sau daca a fost traumatizata de barbati importanti din viata ei. Si la baieti si la fetite pot duce spre o tulburare de gen: Incapacitatea parintilor de a incuraja identificarea si prietenia copiilor lor cu copii de sex opus, esecul in realizarea unor prietenii intre parinti si copiii lor de acelasi sex, care sa presupuna transmiterea de la o generatie la alta a trasaturilor barbatesti respectiv femeiesti, un complex de inferioritate privind masculinitatea sau feminitatea manifestata, fenomen accentuat de etichetarea pe care le-au facut-o alti copii sau adulti

 Un alt factor declansator al unei tulburari de gen este pornografia care initiaza mental pe majoritatea tinerilor in cea mai diversa panoplie de acte sexuale, inclusiv sexul homosexual precum si perversiuni de tot felul chiar relatii sexuale cu obiecte, animale si cadavre, mai ales ca azi si mass-media promoveaza prin tot felul de filme si talk show-uri in care mari vedete  experimenteaza astfel de comportamente homosexuale considerate deja o moda , iar institutele de sanatate mentala si legile in vigoare declara homosexualitatea ca fiind hipernormala. In acest sens la cauzele spuse anterior, care macar au scuza, se mai adauga un lucru si mai grav si anume curiozitatea de a experimenta noi acte sexuale care de care mai ciudate.

 Dar mai importante decat toti factorii educationali si culturali sunt experienta si climatul vietii de familie pentru ca in acest climat se nasc copii si aici fac primii pasi in a-si identifica corect genul de care apartin in functie de ce fel de model ofera mama sau tatal. Din pacate astazi astfel de studii nu sunt promovate, ba chiar reduse la tacere prin mijloace care de care mai agresive.

 Dar numai cauzele ce duc spre o asemenea deviere de gen nu sunt de ajuns pentru a evidential drama prin care trec astfel de oameni, de aceea este importanta sa cunoastem si problemele pe care le creaza atata din punct de vedere psihic cat si fizic un astfel de comportament.

 In primul rand astfel de oameni au un psihic  mai labil, inclinat spre izolare de ceilalti si prizonieri al reveriilor, care la un moment dat devin erotice, chiar inclinate spre orgii sexuale. Socarides 1983, spune ca” Natura obsesiv-compulsiva a actului homosexual este similara nevoii acute pe care o resimte un consummator de droguri de a-si lua doza” Pe langa preocuparea excesiva pentru sex, psihiatrii observa la homosexuali si o incidenta crescuta a unor trasaturi de personalitate care sugereaza o anumita tulburare  de ordin psihologic si inabilitatea de a interactiona normal cu  ceilalti. Doctorul I. Bieber(1962), care a desfasurat unul din cele mai largi si intensive studii psihiatrice asupra homosexualilor, ii caracteriza pe acestia ca fiind “ persoane extreme de impulsive, manioase, oameni cinici si cu un redus sentiment de responsabilitate. O caracteristica comuna a tuturor perversiunilor este inlaturarea scopului de procreare, acesta fiind criteriul dupa care judecam daca o activitate sexuala este perversa. In cazul homosexualilor sexul joaca un rol central in jurul caruia intreaga existent a acestora graviteaza obsesiv, iar practicile de tip homosexual depasesc cu mult imaginatia unui om obisnuit.               Acestia in practicile lor dezvolta o obsesie pentru anusul partenerului, care la nivel subconstient, le ofera posibilitatea de a imita actul sexual normal, dar orice biolog ne poate spune clar ca anusul nu este facut pentru asa ceva. Insa homosexualii folosesc anestezice si unguente sau un soi de dildo-uri anale de silicon , lubrifianti sau alte materiale si dispositive mecanice sau pneumatice de largire, accesorii ce poarta denumirea generic de sex toys, adica jucarii  si asta ca sa le diminueze durerea in timpului actlui sexual. O alta anomalie psihosomatica a homosexualilor este practicarea sexului violent, celebrat in cartile si revistele homosexuale ca entertainment, existand chiar ghiduri nationale si international de calatorie care se adreseaza homosexualilor si in care sunt enumerate locurile unde pot obtine prcatici sexuale sadomasochiste, prin care partenerul este legat, imobilizat si disciplinat si torturat sadomasochist. Problema este ca astfel de perversiuni joaca un rol important in multe cazuri de abuzuri sexual si chiar de crima. In acest sens conform unor studii realizate de Institute for the Scientific Investigation of Sexuality, Allen si River , desi homosexualii formeaza pana la 2% din populatia SUA, 68% din crimele in masa si 41% din omorurile petrecute in aceasta tara pe o perioada de 17 ani au avut un substrat homosexual. Deasemenea noua dintre autorii celor mai ingrozitoare crime in serie comise in America de-a lungul istoriei au fost homosexuali. De aici rezulta ca homosexualii sunt in medie de 34 de ori mai predispusi la crime in masa decat heterosexualii si de 196 de ori mai predispusi sa comita crime in serie. Conform specialistilor in psihologie legatura dintre criminalitate si homosexualitate se afla in stima redusa de sine pe care acestia o au acumulata de-a lungul timpului in urma modului de viata si a practicilor sexual deviante, ceea ce naste o tensiune interioara care poate duce la puternice manifestari de furie si ura de sine extrem de accentuate. River si Clowes, interogand detectivii care au fost implicati in cateva cazuri de omucidere intreprinse de homosexuali, chiar cazuri de mutilari perverse si tortura a victimelor, au aflat de la acestia ca ucigasii au actionat dintr-o anumita furie, cauzata de nerezolvarea starii de vinovatie pe care o simteau privind propria homosexualitate,  dintr-un sentiment de rusine care urma relatiei sexuale pe care o aveau cu victima, iar Bob Ressler care s-a ocupat multi ani cu schitarea profilului ucigasilor in serie in cadrul FBI, afirma ca nu a intalnit nici un caz de ucigas in serie care sa fie un barbat cu o viata de familie fericita sau care sa fi avut o relatie de lunga durata cu o femeie.  Violenta este foarte prezenta cu mult mai mult in cuplurile homosexual decat in cele heterosexuale.              Deasemenea inca din anii 80 exista cercetari foarte documentate privind abuzul si dependent de droguri si alcool in randul persoanelor de orientare homosexuala, reprezentand chiar populatia cu cel mai mare risc de dependent de droguri si alcool. Cercetarile realizate pana in prezent demonstreaza ca rata consumului de droguri si alcool este de trei ori mai mare la barbatii gay decat la cei heterosexuali.  Desi consumul de alcool si droguri a crescut dramatic la femei in ultimile doua decenii, lesbienele ating o rata de trei ori mai mare decat femeilie heterosexuale.  Desi actvistii homosexuali  din 2000 sustin ca ei consuma mai mult alcool si droguri din cauza ca societatea nu-i accepta, totusi  desi au trecut 20 de ani de atunci, timp in care mentalitatile mai ales in Occident privind acceptarea homosexualitatii s-au schimbat fiind favorabile lor, totusi  cu toate astea consumul de droguri si alcool nu a scazut deloc, ci dimpotriva, iar acest lucru nu este o dovada clara ca de fapt stilul lor de viata si problemele psihologice care stau la baza dorintei homosexuailor ii duce spre droguri si alcool pentru a evada din inchisoarea propriilor mustrari si conflicte de constiinta?

 La fel ca si in cazul consumului de droguri si alcool, incidenta crescuta a bolilor mentale printre homosexuali este foarte bine documentata. Rezultatele studiilor si metaanalizelor desfasurate in ultimile cinci decenii demonstreaza ca riscul ca homosexualii sa sufere de o tulburare mentala de-a lungul vietii este de 2,5 ori mai mare decat in cazul heterosexualilor, iar in cazul lesbienelor procentul este si mai ridicat, riscul fiind de 3,3 ori mai mare decat in cazul femeilor heterosexuale. Astfel intr-un studiu realizata de Gary Remafedi, professor de Pediatrie si Sanatatea Adolescentului din Minnesota, constata ca peste 70 % dintre homnosexuali consultasera de-a lungul timpului un psihiatru sau cel putin un psiholog pentru probleme emotionale, iar 30% fusesera spitalizati pentru o chestiune de sanatate mentala. Fergusson si colaboratorii sai- 1999 a cosntatat ca “ in comparatie cu tinerii heterosexuali, tinerii gay si bisexuali si tinerele lesbiene prezentau un risc cu 400% mai mare de depresie majora, un risc de 280% mai mare de tulburari de anxietate, un risc de 380% mai mare de tulburari de comportament si cu 590% mai mare de tulburari multiple.  De asemenea si tentativele de sinucidere si moartea prin sinucidere sunt unele din cele mai importante riscuri pentru viata homosexualilor. Cele mai multe studii demonstreaza ca rata sinuciderii printre homosexuali depaseste cu mult oricare grup etnic si socioprofesional. Bagley si Tremblay( 1997), observand comportamentul sucidar al unui grup de tineri homosexuali cu varste intre 18 si 27 de ani, constata o rata de sinucidere mai mare de 14 ori fata de tinerii heterosexuali de aceeasi varsta, la fel si Remafedi si colaboratorii sai( 1998), comparand 394 de studenti homosexuali cu 336 de studenti heterosexuali, ajung la concluzia ca  rata tentativelor de sinucidere in randurile tinerilor homosexuali este de 7,1 ori mai mare decat in randurile tinerilor heterosexuali.

 Deteriorarea sistemului imunitar este o alta consecinta a stilului de viata homosexual acest lucru cauzand multimi nesfarsite de boli cu care se confrunta homosexualii. Cauza acestei afectiuni nu este numai numarul repetat de infectii cu care acestia intra in contac cat, dupa observatiile lui Joseph Sonnabend, patrunderea lichidului seminal al altei persoane si chiar a fecalelor sau a altor substante straine si agenti patogeni ai diferitelor boli direct in sange, prin fisurarea anusului. Studiile realizate de dr Eleni Papadopulos- Eleopulos, biofizician si lider al unui grup de cercetatori HIV/SIDA din Perth, Australia, pun in evidenta faptul ca, in realitate, lichidul seminal si celelalte substante care patrund in sangele homosexualilor prin actele sexuale  anale reprezinta factorul declansator al bolii SIDA, virusul HIV avand un rol mai mic in aparitia acestei boli preponderent contractate de barbatii homosexuali si bisexuali, precum si de femeile care accepta sexul anal. Mai mult boala SIDA, considerate una dintre cele mai ingrozitoare boli ale secolului XX a fost depistatat pentru prima data intr-un grup de homosexuali, de aceea a fost socotita boala homosexualilor, si prin acestia s-a raspandit in intreaga lume.  In 1992, 85% dintre toti bolnavii de SIDA din America erau homosexuali, iar intr-un studiu realizat de Organizatia Mondiala a Sanatatii( 2001) in mai multe tari s-a constatat ca 66,8% dintre bolnavii de SIDA sunt homosexuali, 15,2% sunt heterosexuali , 11, 6 % au contractat boala prin consum de droguri intravenoase si doar 2,3 % prin transfuzii de sange.  Barbatii bisexuali si prostituatele sunt unii dintre cei mai puternici vectori de transmitere a acestei boli printre femei.  In plus homosexualii intretin relatii sexuale cu mai multi parteneri anonimi chiar daca sunt in cuplu si desi aduc argumentul ca sunt adulti si fac in particular din propria dorinta tot ce vor, totusi sunt dovezi care sugereaza ca spre deosebire de heterosexuali, homosexualii sunt mai capabili sa le faca rau partenerilor. In acest sens au fost documentate mai multe exemple de homosexuali care au raspandit intentionat SIDA, cel mai cunoscut este cazul “ Pacientului Zero”, insotitorul de zbor Canadian care, pana la decesul sau, la varsta de 32 de ani, a dat propria boala cu buna intentie la cate 250 de barbati pe an. De la sfarsitul anilor 70 pana la inceputul anilor 80 el a fost personal, responsabil pentru cel putin 40 dintre primele 248 de cazuri de SIDA din America si le-a declarat cu cinism  oficialitatilor de sanatate publica din San Francisco: “ Asta nu priveste pe nimeni altcineva decat pe mine”Deasemenea homosexualii in urma contactelor sexual anale foarte frecvente pot contacta si Hepatita de tip A,B si C, fiind in top  si in numarul imbolnavirilor cu aceasta boala. Henning si colaboratorii sai au constatat ca 22% dintre homosexuali contacteaza anual hepatita A, in timp ce la barbatii heterosexuali probabilitatea este aproape inexistenta. Epidemia de hepatita A in randul persoanelor de orientare homosexuala a reprezentat o problema de sanatate publica in cele mai multe orase mari industrializate din lume conform Mortality and Morbidity Weekly Report, 1998. Deasemenea homosexualii sunt fruntasi si la cazurile de hepatita B( 38% din homosexuali au fost gasiti purtatori ai virusului hepatita B, in timp ce la barbatii si femeile heterosexuale incidenta era de 5,9 respectiv 3,5) si Hepatita C a carei prevalenta intre homosexuali este de 10 ori mai mare decat in cazul heterosexualilor. Toate cele trei tipuri de hepatita contribuie la distrugerea ficatului, afectand intregul organism, in faze avansate ducand la cancer de ficat. Homosexualii experimenteaza o foarte larga plaja de infectii bacteriene, cum ar fi gonoreea, sifilisul, Singella, Campylobacter etc.  In 1994 s-a constat o crestere semnificativa a gonoreei la barbatii homosexuali, 55% dintre homosexuali sufeind de aceasta problema conform constatarilor dr Steven Wexner, iar una dintre marile probleme o constituie faptul ca la homosexuali creste rapid rezistenta gonococului la antibiotic( Berglund, 2004). Din cauza ingerarii de materie fecala pe parcursul actului homosexual, riscul de infectare cu mai multe bacterii si protozoare patogene este foarte mare. Acesti agenti patogeni pot produce grave inflamatii de rect si de colon, sangerari si spasme rectal, diaree, febra, malabsorbtie a nutrientilor etc. , iar toate acestea duc la asa numitul Sindromul Intestinului Gay. Si rata de infectare cu sifilis este la homosexuali de zece ori mai mare decat la heterosexuali, iar pe langa gravele probleme de sanatate pe care le ridica acesta boala, sifilisul creste si de pana la cinci ori probabilitatea infectarii cu virusul HIV( SIDA).

 Human Papilloma Virus( HPV) este deasemenea aproape universal raspandit in segmentul de populatie format din barbati cu orientare homosexuala, astfel ca 90% din homosexuali testati pozitiv pentru infectia cu HIV si 65% din homosexuali care au obtinut rezultat negative la testul HIV sunt contaminati si cu HPV. Se crede ca HPV este unul din factorii declansatori ai cancerului anal, care are o rata foarte crescuta in randul homosexualilor. Pe langa acestea homosexualii mai sunt predispusi si la tot felul de cancere.              

 Cancerul anal este o forma extreme de rara de cancer, insa cu o incidenta de 38,8 mai mare la homosexuali decat la heterosexuali, riscul dublandu-se in cazul homosexualilor HIV-seropozitivi. Cel mai probabil, aceasta forma de cancer este mult favorizata de sexul anal ce produce rani la nivelul anusului.

 Sarcomul Kaposi un cancer de piele asociat cu SIDA si se crede ca este favorizat in special de inhalantul recreational pe baza de nitriti folosit pentru relaxarea sfincterului anal, acesta fiind doar unul dintre factorii favorizanti, deoarece se stie ca acest tip de cancer apare pe fondul scaderii dramatice a imunitatii, care este o consecinta a practicilor homosexuale.

 Cancerul limfatic- Limfomul Hodgkin- O alta forma de cancer comuna printre homosexuali cu o incidenta uriasa la cei infectati cu HIV.

 In cocluzie multitudinea de boli pe care homosexualii le contacteaza duc inevitabil la o durata de viata mica comparativ cu cea a heterosexualilor. Institutul de Cercetari pentru Familie a analizat anunturile mortuare publicate in ziarul homosexual Washington Blade intre anii 1986 si 1991, iar concluziile au fost urmatoarele: Durata medie de viata a homosexualilor ce au murit de SIDA a fost de 39 de ani sia celor ce au murit de alte cauze 43 ani, iar durata medie de viata a lesbienelor a fost de 45 de ani comparative cu cea a femeilor heterosexuale care este de 75 de ani.

 In concluzie studiul a demonstrat ca un homosexual traieste in medie 41 de ani, iar durata de viata a persoanelor din populatia generala fiind de 73 de ani, aratand ca stilul de viata homosexual duce la scaderea in medie cu 32 de ani din durata de viata estimate a unei persoane. Toate aceste rezultate de mai sus obtinute in SUA si Danemarca sunt confirmate si de studii facute in Marea Britanie, Suedia, Norvegia, tari unde, totusi, asistenta medicala si medicalizarea ating cele mai inalte standard din lume:

scan0003.jpg

 

 Principalele cauze ale mortii premature a homosexualilor sunt violenta si  bolile cu transmitere sexuala , iar aceste constatari arata ca, in medie, cei care adopta comportamentul homosexual ajung sa traiasca la fel de putin precum cei din perioada marilor razboaie sau a celor mai grozave epidemii.

 Cu toate acestea homosexualii fac presiuni enorme pentru legalizarea casatoriilor si chiar infierea de copii desi de cand e lumea, familia a fost constituita ca o consecinta a unirii dintre un barbat si o femeie, loc in care s-au nascut si crescut copiii si credem ca niciodata de-a lungul timpului nu s-a indoit nimeni de faptul ca un copil se naste prin unirea trupeasca dintre un barbat si o femeie si ca acest rod al dragostei lor va fi crescut impreuna de mama si de tatal care i-au dat viata. Orice copil fie el baietel sau fetita pentru a se dezvolta normal are nevoie de mama si tata pentru ca altceva este mama si altceva tata pentru el. Aceste lucruri nu sunt insa relevante pentru cei care ne conduc destinele astazi si care printr-o singura afirmatie, pot contesta intreaga experienta a omenirii de pana acum, intreaga ordine si morala a umanitatii. Si totusi desi in ultimile decenii rata divortului a crescut mult, familia formata din barbat si femeie este cu cateva zeci de procente mai stabila in timp decat cuplurile de homosexualii, durata parteneriatelor stabile fiind in medie de 1,5 ani. Chiar in statisticile publicate de Gay/Lesbian Consumer Online Census( 2003,2004) se observa o flagranta diferenta intre durata de existent a unei familii naturale si cea a cuplurilor sau uniunilor materiale de lesbiane sau gay.               Monogamia homosexualilor este doar un basm, iar acest lucru este recunoscut chiar de Martin Dannecken, sexolog, el insusi homosexual declarat. Homosexualii care traiesc in cuplu intretin relatii sexual in medie cu 8 parteneri pe an existand chiar acorduri explicite sau implicite intre membri cuplului considerand ca deschiderea sexuala nu conduce in mod necesar la chestiunea fidelitatii emotionale, iar cei ce nu traiesc in cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an, iar heterosexuali 77% dintre barbatii  americani  si 88% dintre femeile americane nu au avut niciodata o relatie sexuala in afara casatoriei conform unui studiu publicat in Journal of Sex Research. Casatoria intre homosexuali este mai nou promovata ca o solutie pentru cresterea stabilitatii cuplului, deci si o reducere a cazurilor de imbolnavire si implicit o crestere a sansei de supravietuire a homosexualilor. Studiile insa demonstreaza contrariul, in mod paradoxal homosexualii si lesbienele ce traiesc in cuplu isi cresc riscul contractarii de boli care le pun viata in pericol, spre deosebire de cei care nu traiesc in cuplu si care au relatii ocazionale,  tocmai din cauza felului in care vad ei “monogamia”,si anume prin relatiile sexuale in care se angajeaza in afara cuplului.

  Deci cum ar putea un cuplu homosexual sa-si asume cresterea unor copii in conditiile in care durata medie a relatiei lor este de 1,5 ani? In jumatate din familiile naturale, parintii raman impreuna peste 20 de ani, deci pana cand copiii se maturizeaza, iar dupa datele cele mai optimiste, doar cel mult 5% din pseudofamiliile homosexuale raman impreuna timp de peste 20 de ani. Presupunand cazul ideal in care cuplurile de acelasi sex nu s-ar desparti, totusi datorita sperantei de viata foarte scazute a membrilor acestora, este foarte probabil ca parintii sa moara la scurt timp dupa adorptarea copilului. Cazul primilor homosexuali carora li s-a permis, in 1990, sa adopte copiii este foarte sugestiv, Tardiff a murit in 1992, la 44 de ani, iar partenerul lui, Yoder, cateva luni mai tarziu, lasandu-l orfan pe baiatul pe care il adoptasera la numai 8 ani.  

 Si totusi pot homosexualii sa fie parinti buni? Cred ca multi s-ar putea intreba cum pot ajunge acestia buni parinti, atata timp cat ei insisi nu pot sa conceapa un copil. Sunt voci ale celor ce sustin adoptia de copii de catre cuplurile homosexuali care afirma ca acestia ar putea fi parinti cel putin la fel de buni ca cei naturali, daca nu chiar mai buni.  Sociologul Mark Regnerus a realizat cel mai amplu studiu pe tema adultilor care au fost crescuti in cupluri de homosexuali  si a produs cea mai puternica reactie in mediile academice din America si in afara lor,in primul rand pentru rigurozitatea demersului stiintific, care nu a putut fi contestat in ciuda acuzatiilor de abateri stiintifice, sociologul fiind puternic atacat atata in plan personal cat si profesional facandu-se presiuni pentru a fi concediat de la Universitatea din Texas Austin, unde acesta este profesor ascociat. Iata cateva din rezultatele obtinute prin studiu:

          Statutul economic– 69% din adultii crescuti de cupluri formate din mame lesbiene si 57% din adultii crescuti de cupluri formate din tati gay au relatat ca familiile lor au beneficiat de o forma de asistenta sociala intr-un moment din viata lor.

          Victimizare sexuala din partea parintilor si a ingrijitorilor– 23% din adultii crescuti in cupluri de lesbiene sau gay au raspuns pozitiv cand au fost intrebati daca parintii sau adultii ce i-au ingrijit i-au pipait sexual sau i-a fortat sa se pipaie singuri sau i-a fortat sa aiba relatii sexuale prin comparatie cu doar 2% din adultii proveniti din familiii cu parinti naturali care suferisera un astfel de abuz sexual

          Viol– 31% din adultii crescuti de mame lesbiene si 25% din cei crescuti de gay au fost fortati la un moment dat in viata sa aiba o relatie sexuala, desi nu doreau  aceasta, comparativ cu 8% in cazul celor crescuti de parintii lor naturali

          Aptitudini si achizitii educationale– Atat adultii crescuti de lesbiene cat si cei crescuti de gay se realizeaza mai prost din punct de vedere educational spre deosebire de cei crescuti in familiii naturale, chiar si decat cei crescuti doar de unul dintre parinti.

          Abuzul de substante- Adultii crescuti de mame lesbiene si de tati gay raportau un consum mult mai mare de alcool si droguri decat cei din familiii naturale

          Criminalitate– adultii care au avut parinti de acelasi sex au fost mult mai des arestati

          Parteneri sexuali– adultii crescuti de cuplurile formate din personae de acelasi sex au avut mult mai multi parteneri sexuali.

 Concluziile la care a ajuns Regnerus arata ca acei copiii care isi petrec intreaga copilarie cu mama si tatal lor  se dovedesc mai capabili sa reuseasca in viata ca adulti intr-o multime de domenii.

 Insa cea mai mare problema pe care o ridica adoptia de copiii de catre gay este faptul ca acei copii ce traiesc in acel mediu, pe principiul modelului, au toate sansele sa adopte acelasi stil de viata. De aceea adoptia de copii de catre cuplurile homosexual, poate fi considerate o adevarat pepiniera de viitori homosexuali si lesbiene. Si studii arata ca majoritatea homosexualilor ce au adoptat copiii isi doresc ca acestia sa urmeze acelasi stil de viata, ajungand chiar sa-i fereasca de contactul cu copii de sex opus, punandu-I in contact doar cu homosexuali sau bisexuali prieteni de-ai lor. Intr-un studiu realizat pe o durata de 14 ani, Golombok si Tasker au constatat ca 67% din fetele lesbienelor, si 57% din baietii homosexualilor  doreau acelasi stil de viata ca a parintilor, in conditiile in care numai 13% din fetele si respective 20% din baietii crescuti de mame singure isi puneau aceasta problema.

 Cazul Thomas Lobel este cat se poate de socant. Astfel ca in toamna lui 2011, unul din cele mai renumite canale tv, de renume mondiala, CNN, facea cunoscut un caz considerat de ei exemplar pentru o noua abordarea identitatii de gen. Este vorba de un baietel de numai 11 ani, care  a fost infiat si crescut de un cuplu de lesbiene, si care se crede fetita. Pe langa toate astea in respectivul talk-show a fost laudata idea “ingeniaosa” a celor doua de a-I administra baietelului la numai 8 ani hormoni feminini pentru a-I impulsiona trasaturile specific feminine si blocarea celor masculine, negandindu-se nimeni la efectele pe care acesti hormoni vor afecta fizic si psihic acest copilas, si daca va traii prea mult avand in vedere trauma chimica la care a fost suspus de la o varsta asa de frageda. Ateii si activistii homosexuali protesteaza cu orice ocazie impotriva educatiei crestine a copiilor din   primele clase de scoala, lansand lozinca “ lasati-I sa se maturizeze si atunci sa aleaga singuri ce credinta vor si ce viata vor”. Insa micutul Thomas, avand in vedere modelele cu care a crescut care desi au putina feminitate si doar putina masculinitate, nefiind nici femei pe de-antregul, dar nici barbati, si in plus tratamentul hormonal ce-i va schima intreg metabolismul, si chiar creierul care va ramane nedezvoltat corespunzator, iar corpul sau nu va avea nici caracteristicile barbatesti, dar nici pe cele femeisti ce vina are? Lui de ce i s-a luat acest drept, de a decide la maturitate ce credinta sa aleaga si mai ales ce sex?             

 O alta problema pe care o ridica adoptia de copii de catre personae de acelasi sex, este  riscul crescut de molestare sexuala si incest a copilului. Pentru ca astfel de oameni necontribuind cu nimic la conceptia copilului si nelegand o legatura psihologica stransa ca aceea dintre mama si copilul din pantece, si mai ales avand in vedere faptul ca pentru astfel de persoane actul sexual constituie unul dintre centrele obsesionale ale existentei de zi cu zi nu exista logic un risc mai mare decat la un parinte natural de a abuza sexual copilul? Paul Cameron, facand o analiza a stirilor publicate de 50 de mari agenti de presa intre 1980 si 2003 a descoperit ca, din 169 de parinti adoptivi care molestasera 351 de copii adoptati, 88% erau barbati, iar dintre acestia 53% homosexuali declarati. Tinand cont de de faptul ca barbatii gay reprezinta 2% din populatia de gen masculine, inseamna ca probabilitatea ca un tata adoptiv gay sa-si abuzeze sexual copilul infiat este de 26 de ori mai mare decat in cazul tatilor heterosexuali. Este evident ca violul este violent la orice varsta, iar din punct de vedere emotional este devastator. O alta problema este cum am mai zis cea a duratei  medii acuplurilor homosexual de numai 1,5 ani, aceasta durata atat de scurta abia daca le ajunge celor doi pentru acomodare, pentru formarea unor obiceiuri comune, deci ce sa mai spunem de un copil care nici nu ar apuca sa se acomodeze cu cei doi. Daca pana acum copiii  erau o consecinta a dorintei parintilor de a-i naste sau simple accidente provocate de ineficienta mijloacelor contraceptive, acum ei devin niste produse ale tehnicilor reproductive, iar prin legalizarea casatoriei intre personae de acelasi sex, copilul nu mai intra fiziologic vorbind in orizontul relatiei sexual nici macra ca posibilitatea latenta. Mai ales ca intr-un cuplu de homosexuali, unde dorinta nu este dublata si de legatura de sange si cu atat mai putin de purtarea pruncului in pantece, este foarte probabil ca activitatea” recreationala” de a creste un copil sa nu mai prezinte interes la un moment dat, mai ales cand survin greutatile, si astfel copiii vor deveni proprietatea exclusiva a statului si sunt voci care afirma ca un copil trebuie sa apartina statului si nu parintilor care i-au dat viata. Si totusi exista nenumarate marturii ale copiilor de homosexuali care vorbesc despre trauma prin care au trecut. Am extras un singur exemplu din multe altele. Dawn Stefanowicz, o femeie din Canada care a fost crescuta de un cuplu de homosexuali si care povesteste pe site-ul ei ca in copilarie a fost martora schimburilor de parteneri intre cuplurile de homosexuali, a fost dusa la plaje nudiste, feminitatea ei nu a fost afirmata, iar stilul de viata in care a crescut a ranit-o foarte mult. In prezent, Stefanowicz se ofera sa consilieze persoanele care au trecut prin aceeasi experienta traumatizanta si le cere tuturor guvernelor sa sprijine casatoria dintre un barbat si o femeie, familia naturala si drepturile acesteia. Ea este un caz fericit totusi care a reusit in urma traumelor sa nu urmeze stilul de viata homosexual.

 Multi au impresia ca homosexualii abia asteapta momentul liberalizarii casatoriilor intre ei, lucrurile insa nu stau asa. Conform studiilor se pare ca ei insisi inteleg mai devreme sau mai tarziu ca relatiile lor sunt cu totul straine de o autentica viata de familie. Intr-un studiu facut in 1997, a reiesit ca din 5000 de gay si lesbiene intrebati daca s-ar vedea casatoriti cu o alta persoana doar 40% dintre lesbiene si 25% dintre homosexuali au raspuns pozitiv. In Suedia desi au adoptat legea uniunii civile pentru cuplurile de homosexuali inca din 1995, , pana in anul 2004 in Suedia doar 2% din homosexuali si lesbiene si-au inregistrat oficial relatia, iar in Olanda desi legea parteneriatului civil a fost introdusa in 1998, , acordand cuplurilor de homosexuali statut egal cu familistii, pana in 2002 numai 2,8 din homosexuali si lesbiene se casatorisera.

 De ce homosexualii nu doresc sau nu pot sa-si asume legiferarea relatiei lor, in conditiile in care aceasta le este oferita impreuna cu anumite avantaje sociale, finaciare si mai ales psihologic? Raspusnul il aflam in incapacitatea lor de a creea o punte interioara, psihologica si biologica pe termen lung, intre membrii cuplului de aceea fidelitatea in cazul lor este aproape imposibila. Deci relatia lor de cuplu este o amagire, la fel ca si legalizarea acesteia.

 Si totusi de ce homosexualii cer dreptul sa se casatoreasca, daca in general nu doresc asta? Raspunsul ni-l dau chiar activistii lor. De exemplu Signorile un cunoscut activist homosexual spune urmatoarele: “Sa luptam pentru casatoria intre persoanele de acelasi sex si beneficiile ei si apoi o data acordate, sa redefinim complet institutia casatoriei, pentru a cere dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii, ci mai curand pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica”. Iar recunoscuta lesbiana Masha Gessen a spus ca de fapt transformarea inseamna  distrugerea din temelii a familiei.

 De ce vor acesti oameni sa distruga cea mai veche institutie din istoria omenirii? Sa fie oare o razbunare a homosexualilor care au fost lipsiti de o viata normal de familie sau sunt unelte in mana altor forte ce fac politica mondiala si care decid asupra destinului lumii?

  Cert este ca consecintele casatoriei intre homosexuali nu sunt deloc benefice pentru omenire. Taota lumea percepe familia ca fiind urmarea casatoriei dintre un barbat si o femeie care se iubesc, se hotarasc sa intemeieze o familie, sa nasca si sa creasca impreuna copii, este un legamant care presupune dragoste, fidelitate, castitate, asumare, stabilitate, protective, responsabilitate, atasament. Daca insa acest nume, atat de scump omului dintoteauna, este atribuit cuplului de homosexuali va urma o alterare, o alienare progresiva a sensului oroginar, traditional, real, firesc al notiunii de familie. Mai precis se doreste o redefinire a casatoriei si dispariatia monogamiei prin manipularea limbajului, prin mecanisme de inginerie lingvistca, prin inlocuirea unor cuvinte cu altele, cautate atent pentru reprezenta in mod pozitiv anumite realitati sexual, pentru a induce conotatii pozitive sau cel mult neutre. De exemplu din perspective promiscuitatii dorite de homosexuali, menit sa atraga disolutia familiei si a morale traditionale au reinventat un nou tip de familie numita monogamish, care aminteste de monogamie, termen inrudit semantic cu cel de monogamie, dar care inseamna cu totul altceva, dupa cum am descris mai inainte privind monogamia la homosexuali. Homosexualii o data primiti in institutia casatoriei, vor rescrie regulile familiei naturale, cu alte cuvinte vor induce in mentalul colectiv ca lebertinajul sexual caracteristic cuplurilor homosexuael ar fi singura solutie pentru a salva ceea mai poate fi salvat si anume” monogamia emotiuonala”. Astfel ca nici nu s-a adoptat peste tot legislatia care sa permita dreptul homosexualilor de  a se casatori, ca au si aparut pareri de genul celei ale americanei Timaree Schmit care au inceput deja sa sustina ca acestia ar fi constransi de morala actual a casatoriei. Astfel cresterea nivelului de permisivitate sexuala in urma revolutiei sexuale, hipersexualizarea tot mai accentual a mesajului mediatic si inmultirea divorturilor devin argument pentru introducerea notiunii de monogamish ca solutie salvatoare pentru criza prin care trece familia astazi. Si multi dintre barbatii heterosexuali vor fi tentati sa preia exemplul, dupa modelul fratilor lor homosexuali si vor refuza sa se casatoreasca daca femeia va veni cu o asteptare privind exclusivitatea sexuala.

 Si tot asa in viitor ne vom astepta, la modul cel mai concret si la legalizarea poligamiei, ducand si mai mult  la destramarea programatica a familiei, sau chiar la desfiintarea conceptului de familie. In conditiile in care sunt nenumarate cazuri in care copiii sunt crescuti doar de unul din parinti sau de bunici, sunt adepti ai poligamiei care sustin ca 3 sau mai multi parinti ar oferi o atentie mai sporita copiilor, avand sansa ca oricand unul dintre ei sa petreaca timp cu copilul.

 Impactul legiferarii casatoriei intre homosexuali este puternic si imediat si in ceea ce priveste scaderea fertilitatii si al natalitatii, fenomen constatat inca din 2007 cand de exemplu din cele 5 state care legiferasera casatoriile intre persoane de acelasi sex, patru se situau printre ultimile opt din cele 50 de state americane in ce priveste rata nasterilor, masurata in raport cu populatia totala. Si la nivel international, din cele 10 state care permit casatoriile intre homosexuali, sase se situeaza printre ultimile 60 din 223 de tari la rata nasterii si fertilitatii.               Cauza scaderii natalitatii si fertilitatii este evident preferinta pentru practicile sexuale si excentricitatea  ce coplesesc  oricare alt obiectiv de viata ce are un puternic efect de atenuare a dorintei oamenilor de a naste si creste copii, adica o deteriorare majora a scopului casatoriei asa cum a fost dintotdeauna vazuta.

 Un alt pericol privind legalizarea casatoriei intre homosexuali este relatia de proportionalitate directa intre gradul de acceptare a homosexualitatii de catre o societate si prezenta fenomenului in aceea societate si cultura, dar si mai grava este educarea noilor generatii  inca din primii ani de viata, potrivit standardelor de gandire ale ideologiei de gen ce lasa deschisa poarta dezvoltarii comportamentului homosexual, toate acestea ducand la raspandirea fenomenului homosexualitatii in societatea actuala. Comportamentul homosexual este complet absent in 5 dintre cele 39 de societati unde aceasta nu exista ca si concept.

 Recunoscandu-se homosexualilor casatoria si dreptul de a infia copii, nu cumva ne va influenta major si viata reigioasa? Este foarte posibil, pentru ca atunci cand nelegiuirea este legiferata, legea morala care o incrmineaza, ori dispare, ori isi neaga valorile, dand impresia de toleranta, ceea ce este acelasi lucru cu a disparea.  Sunt cunoscute cazurile de revolta impotriva oranduirii religioase ale homosexualilor. De exemplu  homosexualii au atacat catedrala “Adormirea Maicii Domnului” din Los Angeles, profanand-o cu printuri de culoarea sangelui, fotografii pornografice cu perversiuni sexualel si postere ale organizatiilor gay, si pancarte cu lozinic de genul “ Maria trebuia sa faca avort” sau “ Hristos a fost homosexual” iar in Brazilia, legea “ antihomofobie” promovata de guvernul de stanga va trimite preotii la inchisoare intre doi si cinci ani daca spun sau fac ceva care raneste sentimentele unui homosexual sau au fost desfiintate abuziv centre de caritate a anumitor culte pentru ca s-au opus adoptarii de copiii de catre cuplurile de homosexuali. Intituirea si la noi a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii(CNCD) indica clar directia in care se indreapta tarile europene. Acest nou “ jandarm ideologic” va aplica si la noi sanctiuni aspre, de la contraventie pana la inchisoare, pentru orice manifestare contrara deplinei recunoasteri a drepturilor homosexualilor. In acest context va dati seama ce presiuni se vor face asupra Bisericii Ortodoxe de a oficia cununii intre persoane de acelasi sex si de a-si da acordul privind adoptia de copii de catre acestia, probabil va fi un motiv suficient pentru a o lipsi de drepturi, de a o persecute si prigoni. Ce putem face? Sa nu ne fie frica, caci pe frica si intimidare se intemeiaza ofensiva noiii ordini “morale” a lumii si sa luptam pentru a ne apara drepturile pentru care inaintasii nostril eroi si martiri au luptat.

 Din pacate aranjamentele politice prin fraude intelectuale falsifica adevarul stiintific. Desi studiile arata ca homosexualitatea este o boala psihica dobandita in urma unor traume traite in copilarie sau adolescenta si nu inascuta. Pana in anul 1973  homosexualitatea era tratata ca o tulburare mental, prima in cele inscrise in sectiunea 302, dedicate devierilor sexuale din Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, insa incepand cu acest an DSM cel mai important ghid de diagnosticare si tratare a bolilor mentale pentru America si multe alte tari din lume, printre care si Romania a eliminate homosexualitatea din randul tulburarilor mentale. Medicul si psihiatrul American Charles W. Socarides se intreaba cum  s-au putut ignora efectiv sute de studii, cercetari si rapoarte de psihiatrie si psihanaliza, dar si de grupuri de psihiatri, psihologi si specialisti in educatie realizate in cele mai importante institutii de sanatate mentala din America pe o perioada de 70 de ani? Au fost discreditati si  exclusi cei mai importanti cercetatori si terapeuti ai homosexualitatii care ofereau o sanasa prin terapii, a acestora de a reveni la normalitate. Psihiatri implicati de-a lungul anilor in cercetari si tratarea homosexualitatii au ramas socati cand au vazut ca hotararea nu s-a luat printr-o analiza a datelor stiintifice existente, ci pur si simplu prin supunearea la vot, in conditiile in care lobby-ul politic pro-homosexual isi asigurase majoritatea. Insa consecinta cea ma grava este ca facand aceste lucruri, Institutiile pentru sanatate mental, impiedica cu buna stiinta revenirea homosexualilor la normalitate.

 In concluzie cred ca Institutiile pentru  antidiscriminare se transforma in precursoare a aunei adevarate dictaturi, aparand drepturile unora si ignorandu-le si incalcandu-le  pe ale altora.

Rezumat realizat de Irina Elisabeta M.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.