Drag? Dumnezeu,
Pe mine m? cheam? Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui ?i casei (cred c? s-au pr?jit chiar ?i pe?ti?orii ro?ii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ?i-o trimit, fiindc? pân? acum n-am avut timp din pricina ?colii.
S? ?tii de la început c? mie nu-mi place s? scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i decât zâmb?real?, ploconeal?, împopo?oneal? etc. Minciun? frumoas?. Ceva pentru oameni mari, adic?.
Dovada? Uit?-te numai la începutul scrisorii mele: „Pe mine m? cheam? Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui ?i casei (cred c? s-au pr?jit chiar ?i pe?ti?orii ro?ii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ?i-o trimit fiindc? pân? acum n-am avut timp din cauza ?colii“, când a? fi putut la fel de bine s? spun: „Mi se zice Cap de Ou, am zece ani, dar ar?t ca unul de ?apte, tr?iesc la spital pentru c? am cancer ?i dac? n-am vorbit niciodat? cu tine este fiindc? nici m?car nu cred c? exi?ti“.
Dar dac? ?i-a? fi scris a?a, nu numai c? d?dea nasol, dar nici n-ai fi catadixit s? te mai ocupi de mine. Or, vezi tu, tare-a? avea nevoie s? te ocupi.
Ba chiar a? zice c? mi-ar prinde al naibii de bine dac? ?i-ai g?si timp s?-mi faci ?i mie vreo dou?, trei servicii.
Uite, s?-?i explic.
Spitalul e un loc grozav de simpatic unde sunt o mul?ime de oameni mari întotdeauna plini de voie bun? ?i care vorbesc în gura mare, cu mormane de juc?rii ?i multe tanti roz care nu a?teapt? decât s? se joace cu copiii, ?i unde prieteni ca Bacon, Einstein sau Pop Corn î?i sunt în orice clip? la îndemân?. Ce mai, spitalul e nemaipomenit cu condi?ia s? fii un bolnav care le face pl?cere celor din jur.
Or, eu nu le mai fac pl?cere. De când cu grefa de m?duv? v?d eu bine c? nu mai fac pl?cere nim?nui. Diminea?a când m? examineaz?, doctorul Düsseldorf pare s? n-aib? nici cea mai mic? tragere de inim?, se vede c?-i decep?ionat. Se uit? la mine f?r? s? zic? o vorb?, de parc? i-a? fi gre?it cu ceva. Or, trebuie s? ?tii, drag? Dumnezeu, c? eu mi-am dat toat? silin?a la opera?ie; am fost cât se poate de cuminte, i-am l?sat s? m? adoarm?, mi-am luat toate doctoriile ?i nici m?car n-am ?ipat când m-a durut. Sunt zile când mai-mai i-a? zice de la obraz c? la urma urmei poate el, doctorul Düsseldorf, cu sprâncenele alea negre ale lui, e de vin? c? n-a reu?it opera?ia. Dar, când m? uit la mutra lui am?rât?, parc? nu-mi mai vine ?i toate oc?rile mi se opresc în gât. Ba chiar cu cât doctorul Düsseldorf tace, privindu-m? cu ochii lui de câine b?tut, cu atât m? simt mai vinovat. Îmi dau seama c? nu sunt un bolnav cum trebuie, ci unul din ?ia care-i împiedic? pe oameni s? cread? c? medicina e o chestie formidabil?.
?i s? ?tii c? gândurile unui doctor sunt contagioase. Acum tot etajul m? prive?te cu aceia?i ochi – infirmierele, reziden?ii, femeile de serviciu. Au un aer trist când m? v?d c? sunt vesel, iar când spun o glum? se silesc s? râd?. Pe bune, nici de râs nu mai râdem ca alt?dat?.
Numai Tanti Roz a r?mas aceea?i. E prea b?trân?, zic eu, ca s? se mai schimbe. ?i e prea Tanti Roz pentru a?a ceva. Cred c? n-are rost s? ?i-o prezint pe Tanti Roz, drag? Dumnezeu, e o prieten? de-a ta, de vreme ce ea mi-a zis s?-?i scriu. Singura problem? ar fi c? numai eu îi zic a?a, Tanti Roz. Dar f? ?i tu un efort ca s? în?elegi despre cine este vorba: dintre toate doamnele în halat roz care vin la spital s? se ocupe de copiii bolnavi, ea e cea mai b?trân?.
Câ?i ani ai, Tanti Roz?
E?ti în stare s? re?ii un num?r format din treisprezece cifre, Oscar?
Parc? eu nu ?tiu c? glume?ti, Tanti Roz!
Deloc. Dar nu trebuie cu nici un pre? s? mi se afle vârsta aici, altfel or s? m? trimit? acas? ?i nu ne mai vedem niciodat?.
Cum asta?
Am intrat aici, la voi, ilicit, Oscar, da’ s? nu m? spui la nimeni! Exist? o vârst? limit? s? fii tanti roz, iar eu am dep??it-o cu vârf ?i îndesat!
E?ti adic? expirat??
?sta-i cuvântul!
Ca iaurtul?
Sttt!
?tiu s?-mi ?in gura, nu te teme!
G?sesc c? are mare curaj s?-mi m?rturiseasc? acest secret. Nu-i vorb? c? nici eu nu-s turn?tor. ?tiu s? p?strez un secret, de?i, la drept vorbind, m? mir? c? ?ia nu ?i-au dat seama cât e de b?trân? când i-au v?zut ridurile ca ni?te raze de soare pe care le are în jurul ochilor.
Alt?dat? am aflat un alt secret de-al ei ?i cred c?, dac? ?i-l spun, o s? fie floare la ureche s?-?i dai seama despre cine e vorba, drag? Dumnezeu.
Într-o zi, pe când ne plimbam amândoi prin curtea spitalului, Tanti Roz a c?lcat într-un rahat de câine.
C?catu’ naibii!
Da’ ce vorbe urâte spui, Tanti Roz!
Tu ?ine-?i fleanca, b?ie?ic?, ?i mai scute?te-m?! Vorbesc cum am chef.
Vai, Tanti Roz!
Gata! Mi?c? ni?el din cracii ?ia, c? suntem la plimbare, nu ne târâm ca melcii!
Pu?in dup? aia, ne-am a?ezat pe o banc? s? mânc?m bomboane, iar eu nu m-am putut ab?ine s-o întreb:
Cum se face, Tanti Roz, c? vorbe?ti a?a de urât?
Deforma?ie profesional?, Oscar, b?iete. Cu meseria mea, dac? m-a? fi dedat la un vocabular mai sub?ire, o încurcam.
Da’ ce meserie aveai?
Dac?-?i spun, n-ai s? m? crezi…
Te cred. Pe onoarea mea.
Lupt?toare de wresting.
Nu te cred!
Î?i jur. M? porecliser? Teroarea din Languedoc.
Din ziua aceea, când m? vede mai întunecat ?i e sigur? c? nu-i nimeni prin preajm? care s? ne aud?, Tanti Roz îmi poveste?te câte unul din faimoasele ei meciuri: Teroarea din Languedoc contra M?cel?resei din Limousin, lupta ei timp de dou?zeci de ani împotriva lui Sinclair Diabolica – o olonadez? care avea o pereche de obuze în loc de sâni – ?i mai ales cupa mondial? pe care a câ?tigat-o înfruntând-o pe Ulla-Ulla, zis? ?i C??eaua de la Büchenwald, pe care nimeni îaninte nu reu?ise s-o înving?, nici m?car Coapse de Fier, idolul lui Tanti Roz pe vremea când era înc? o tân?r? lupt?toare de wrestling. Visez adeseori la luptele astea ale ei, închipuindu-mi-o pe ring a?a cum e ea acum, o b?trânic? în halat roz, cl?tinându-se ni?el pe picioare, c?rând pumni la moac? vreunei zmeoaice de-alea în maiou. ?i parc?-a? fi eu în locul ei. Ceea ce m? face s? m? simt mai puternic. E a?a, ca un fel de r?zbunare.
Astea fiind zise, dac? dup? toate am?nuntele pe care ?i le-am în?irat aici înc? n-ai reu?it s?-?i dai seama cine e Tanti Roz, cred, drag? Dumnezeu, c? n-ar mai fi cazul s? r?mâi pe post de Dumnezeu, ci ai face mai bine s? ie?i la pensie. Sper c? sunt suficient de clar?
Dar s? m? întorc la ale mele.
Pe scurt, grefa mea a produs mult? decep?ie pe-aici. Chimioterapia pe care mi-o f?cuser? înainte de asemenea, dar nu chiar a?a de mare; pe atunci exista înc? speran?a în gref?. Am impresia c? acum doctorii nici nu prea mai ?tiu ce s? propun?, ?i-e ?i mil? de ei. Doctorul Düsseldorf, pe care mama îl g?se?te foarte frumos, de?i, dup? mine, sprâncenele alea ale lui sunt prea groase, are o mutr? întristat? de Mo? Cr?ciun r?mas f?r? daruri în tolb?.
La spital atmosfera e tot mai urât?. Chiar vorbeam cu un amic, mai zilele trecute, unu’ Bacon. De fapt îl cheam? Yves nu Bacon, da’ noi îi zicem Bacon fiindc? i se potrive?te mai bine pentru c? e tot o arsur? din cap pân?-n picioare, ca o ?unc? pr?jit?.
?tii, Bacon, am impresia c? nu prea m? mai plac doctorii ??tia, ai zice c?-i deprim? cazul meu.
Ce tot îndrugi, Cap de Ou? Doctorii-s inepuizabili. Lor le zumz?ie capul de opera?iile pe care ar mai vrea s? ?i le fac?. Mie mi-au propus deja vreo ?ase.
Poate c?-i inspiri.
Poate.
Ce nu în?eleg este de ce nu-mi spun cinstit c? am s? mor?
De cum am zis asta, Bacon a f?cut ca toat? lumea din spital: a surzit pe loc. Într-un spital, drag? Dumnezeu, de îndat? ce pronun?i cuvântul „moarte“, nimeni nu te mai aude. Po?i fi sigur c? în jurul t?u se va produce un gol de aer ?i to?i au s? se ia la întrecere care mai de care s? schimbe vorba. Am testat asta pe toat? lumea.
Azi-diminea?? am vrut s? ?tiu dac? ?i Tanti Roz devine tare de urechi dac?-i vorbesc de moarte.
Am impresia, Tanti Roz, c? nimeni de-aici nu se încumet? s?-mi spun? c? am s? mor.
Se uit? lung la mine. O s? fac? ?i ea precum ceilal?i? Te rog din suflet, Teroarea din Languedoc, nu te fle?c?i, p?streaz?-?i auzul.
P?i ce rost ar avea, Oscar, s? ?i se spun? de vreme ce o ?tii?
Uf, ea m?car m-a auzit!
?tii, Tanti Roz, am impresia c? oamenii au n?scocit un alt fel de spital decât cel care exist? de-adev?ratelea. Unu’ în care te faci c? vii ca s? te vindeci, când tu de fapt intri acolo ca s? mori.
Ai dreptate, Oscar. ?i cred c? se face aceea?i gre?eal? ?i în ceea ce prive?te via?a. Uit?m c? este fragil?, ginga??, efemer?. Ne comport?m cu to?ii de parc?-am fi nemuritori.
Opera?ia mea n-a reu?it, nu-i a?a, Tanti Roz?
Tanti Roz n-a r?spuns. Era felul ei de-a spune da. Când a fost sigur? c-am în?eles pe deplin, s-a apropiat de mine ?i mi-a spus, implorându-m?:
Bineîn?eles, n-ai vorbit cu mine, nu ?i-am spus nimic! Juri, da?
Jur.
Am t?cut amândoi, iar eu am rumegat în minte aceste noi gânduri.
Ce-ar fi s?-i scrii tu lui Dumnezeu, Oscar?
Tocmai dumneata s?-mi spui una ca asta, Tanti Roz, z?u a?a?!
Cum adic?, tocmai eu?
Credeam c? e?ti singura persoan? care nu minte.
P?i nu te mint deloc, Oscar.
Atunci de ce-mi vorbe?ti de Dumnezeu? M-au aiurit ai mei cu Mo? Cr?ciun, gata, ajunge!
Afl? de la mine, Oscar, c? nu exist? nici o leg?tur? între Dumnezeu ?i Mo? Cr?ciun.
Ba da. E una ?i-aceea?i cacealma. Sp?lare de creier ?i fraiereal? cât cuprinde!
Ascult? Oscar, po?i tu s?-?i închipui, fie ?i numai o secund?, c? eu, o fost? lupt?toare de wrestling, cu o sut? ?aizeci de turnee câ?tigate la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu, Teroarea din Languedoc, a? putea s? cred în Mo? Cr?ciun?
Nu.
Afl? atunci, b?iete, c? de?i nu cred în Mo? Cr?ciun, cred în Dumnezeu. Î?i jur, na!
Astfel pus? problema, fire?te, se schimb? totul.
Fie. Dar de ce zici c? ar trebui s?-i scriu lui Dumnezeu?
Ca s? te sim?i mai pu?in singur.
P?i cum s? m? simt mai pu?in singur cu cineva care nici m?car nu exist??
F?-l tu s? existe.
Se aplec? spre mine.
De fiecare dat? când ai s? crezi în el, o s? existe un pic mai mult. ?i dac? te ?ii tare, afl? de la mine, o s? existe chiar de-adev?ratelea. ?i asta o s?-?i fac? bine.
?i despre ce-ai vrea s?-i scriu?
Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nim?nui, care devin ap?s?toare, prind r?d?cin?, te împov?reaz?, te imobilizeaz?; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizeaz? m?cinându-te pe din?untru. Dac? nu vorbe?ti ?i doar le ?ii în tine, ai s? te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi ?i r?u mirositoare, Oscar, b?iatule.
O.K.
?i apoi, lui Dumnezeu po?i s?-i ceri zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe zi! Unul singur.
Nu-i mare lucru de capul lui Dumnezeu ?sta al dumitale, Tanti Roz. Aladin putea s? cear? trei lucruri de la lampa fermecat?.
Vorbe?ti tâmpenii, Oscar. Nu-i mai bine un lucru pe zi decât trei într-o via?? întreag??
O.K. ?i zici c? pot s?-i cer orice? Juc?rii, bomboane, o ma?in?…
Nu, Oscar. Dumnezeu nu-i ca Mo? Cr?ciun. Lui nu po?i s?-i ceri decât lucruri de-ale spiritului.
De exemplu?
De exemplu s?-?i dea curaj, r?bdare, s?-?i deschid? mintea.
Mda, pricep…
?i po?i, de asemenea, s?-i ceri unele lucruri pentru ceilal?i.
La regimul de o dorin?? pe zi doar n-ai vrea dumneata, Tanti Roz, s?-l mai împart acuma ?i cu al?ii?
Iat?, acum ?tii cum stau lucrurile.
În aceast? prim? scrisoare am încercat, drag? Dumnezeu, s?-?i descriu un pic via?a mea aici, la spital, unde to?i m? privesc ca pe un obstacol în calea dezvolt?rii medicinei, ?i a? vrea de asemenea s? te întreb dac? am s? m? vindec sau nu. N-ai decât s? tai varianta inutil?.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Nu-?i ?tiu adresa, ce fac?
Drag? Dumnezeu,
Bravo! Da’ ?tiu c? e?ti tare! Nici m?car n-am apucat s?-?i trimit scrisoarea, c? mi-ai ?i dat r?spunsul. Cum ai f?cut?
Jucam ?ah azi-diminea?? în sala de recrea?ie cu Einstein, când Pop Corn a dat fuga s? m? anun?e:
?i-au veni p?rin?ii, Cap de Ou.
P?rin?ii mei? Cum asta? Ei nu vin decât duminica…
Le-am recunoscut ma?ina, un Jeep ro?u cu capot? alb?.
Imposibil.
Am dat din umeri ?i m-am întors la partida cu Einstein. Dar cum eram preocupat, Einstein îmi lua întruna câte o pies?, ceea ce m-a enervat ?i mai r?u. Noi îi zicem Einstein, dar nu pentru c? ar fi mai inteligent ca al?ii, ci doar pentru c? are un cap de dou? ori mai mare. Se zice c-ar avea ap? în?untru. P?cat de el, dac? ar fi avut creier în loc de toat? ap?raia aia, Einstein ar fi putut face lucruri m?re?e în via??.
V?zând c? oricum pierdeam partida, m-am sculat ?i m-am dus în camera lui Pop Corn care d? spre parking. Avusese dreptate, p?rin?ii mei veniser? s? m? vad?.
Trebuie s? ?tii, drag? Dumnezeu, c? acum p?rin?ii mei ?i cu mine locuim departe unii de al?ii. Pe când locuiam ?i eu cu ei nu-mi d?deam seama, dar de când nu mai locuiesc cu ei, g?sesc c? stau tare departe. De aceea nu pot veni s? m? vad? decât o dat? pe s?pt?mân?, duminica, deoarece duminica ei nu lucreaz?, ?i nici eu.
Vezi c-aveam dreptate? A zis Pop Corn. Ce-mi dai c? te-am anun?at?
Am ciocolat? cu alune dac? vrei.
Jeleuri cu c?p?uni nu mai ai?
Nu.
Fie, cu alune, atunci.
Bineîn?eles, nu avem voie s?-i d?m de mâncare lui Pop Corn, care tocmai de-aia e la spital, ca s? sl?beasc?. Nou?zeci ?i opt de kile la cei nou? ani ai lui, un metru ?i zece în?l?ime pe un metru ?i zece l??ime! Singura hain? în care încape este un tricou polo american. Doar c? ?i la ?sta dungile au intrat în tangaj, de parc?-ar avea r?u de mare. Ca s? spun drept, cum nici eu ?i nici unul dintre prietenii no?tri nu credem c? Pop Corn ar putea fi altfel decât gras ?i cum ne e mil? s?-l vedem întruna h?mesit, îi d?m toate resturile de la mas?. Sincer, ce-i o buc??ic? de ciocolat? fa?? de tot mormanul ?la de gr?sime? Pân? ?i infirmierele au încetat s?-l mai chinuie cu supozitoarele prescrise de doctori.
M-am dus la mine în camer? s?-mi a?tept p?rin?ii. La început n-am observat cum se scurgeau minutele c? eram pu?in obosit, unde alergasem. Dup? o vreme îns? mi-am dat seama c? ar fi avut timp s? ajung? la mine de zece ori.
Am ghicit de îndat? unde z?boveau atât. ?i m-am strecurat pe culoar. Am pândit s? nu m? vad? nimeni, am coborât sc?rile ?i, mergând tiptil prin semiîntuneric, am ajuns la cabinetul doctorului Düsseldorf.
Nu m? în?elasem, acolo erau! Le auzeam vocile de partea cealalt? a u?ii. Cum coborârea sc?rii îmi cam t?iase r?suflarea, mi-au trebuit câteva secunde pân? când inima mea a prins iar s? bat? normal ?i pot spune c? din clipa aceea toate au luat-o razna. Am auzit ceea ce n-ar fi trebuit s? aud. Mama plângea în hohote, iar doctorul Düsseldorf repeta întruna: „Am f?cut tot ce se putea face, v? rog s? m? crede?i, am încercat totul“, la care tata r?spundea cu glas sugrumat: „Nu ne îndoim, domnule doctor, nu ne îndoim“.
R?m?sesem cu urechea lipit? de u?a aceea de fier. Nici nu ?tiu, la drept vorbind, care era mai rece, eu sau metalul.
Doctorul Düsseldorf a zis:
Dori?i s?-l vede?i, s?-l îmbr??i?a?i?
N-am curaj, domnule doctor, a r?spuns mama.
Nu trebuie s? ne vad? în starea asta, a întregit tata.
?i atunci am în?eles eu c? p?rin?ii mei erau ni?te la?i. Ba, mai r?u, ni?te la?i care m? luau ?i pe mine drept un la?.
Zgomotul scaunelor mi-a dat s? în?eleg c? se ridicaser? ?i aveau s? ias? din birou. M-am n?pustit ?i eu pe prima u?? care mi-a ie?it în cale.
A?a se face c? am nimerit în debaraua cu m?turi unde mi-am petrecut toat? diminea?a deoarece, lucru pe care tu poate nu-l ?tii, drag? Dumnezeu, debaralele cu m?turi se deschid de-afar?, dar nu ?i din?untru, de parc? oamenii s-ar teme ca nu cumva m?turile, g?le?ile ?i cârpele de ?ters pe jos s?-?i ia t?lp??i?a peste noapte.
De altfel, nu m? deranja nicidecum s? stau acolo în întuneric, dar fiind c? tot n-aveam chef s? v?d pe nimeni ?i c? picioarele ?i bra?ele nu-mi mai r?spundeau oricum la comenzi, ca urmare a ?ocului provocat de ceea ce auzisem.
Pe la prânz am sim?it o mare agita?ie la etajul de deasupra. Pa?i, alerg?tur? de colo-colo. Pe urm? numele meu a început s? r?sune pretutindeni:
Oscar! Oscar!
M? bucuram s?-i aud strigându-m? ?i eu s? nu r?spund. A? fi vrut ca p?mântul întreg s? fie îngrijorat din pricina mea.
Cred c? am a?ipit o vreme, dup? care m-am pomenit nas în nas cu galo?ii lui madam N’da, femeia de serviciu. Când a deschis u?a, am înlemnit amândoi de fric?, iar în clipa urm?toare ne-am pus ?i unul ?i altul pe urlat, ea fiindc? nu se a?teptase s? dea peste mine acolo, eu fiindc? nu-mi aminteam c? era a?a de neagr?. ?i nici c? putea s? ?ipe a?a de tare.
A urmat o înv?lm??eal? de nedescris. To?i s-au n?pustit asupra mea, doctorul Düsseldorf, sora-?ef?, infirmierele de gard?, precum ?i toate femeile de serviciu din sec?ie. Crezusem la început c? au s? m? ia cu to?ii la refec, dar v?zând c? mai curând se sim?eau cu musca pe c?ciul?, mi-am dat seama c? e momentul s? profit de situa?ie.
– O vreau pe Tanti Roz, s? vin? Tanti Roz.
– Dar unde ai fost, drag? Oscar? Cum te sim?i?
– S? vin? Tanti Roz.
Cum de ai nimerit în debaraua aceea? Te-a închis cineva acolo? Ai auzit vreun zgomot în?untru?
S? vin? Tanti Roz!
Bea pu?in? ap?!
Nu vreau. S? vin? Tanti Roz.
Ia o înghi?itur? de…
Nu vreau. S? vin? Tanti Roz.
Eram de granit. O falez? de granit. O dal? de beton. Nu era nimic de f?cut cu mine. Nici m?car nu mai ascultam ce spuneau. O voiam pe Tanti Roz.
Doctorul Düsseldorf era stânjenit cum nu se poate în fa?a colegilor s?i de faptul c? n-avea nici cea mai mic? autoritate asupra mea. A trebuit într-un final s? cereze.
S? mearg? cineva s-o cheme!
Auzind asta, am consim?it în cele din urm? s? m? odihnesc ni?el ?i m-am dus în camea mea unde am dormit bu?tean.
Când m-am de?teptat, Tanti Roz era lâng? mine. Îmi zâmbea.
Bravo, Oscar, frumoas? trebu?oar? ai mai f?cut! Le-ai dat o stra?nic? palm? moral?. Dar rezultatul e c? au s? m? gelozeasc? pe mine de azi înainte.
Pu?in ne pas? de gelozia lor!
De ce spui asta, Oscar? Sunt cu to?ii ni?te oameni de treab?. Chiar foarte de treab?.
M? doare-n cot!
?i-acum, zi-mi ?i mie, care-i problema?
Doctorul Düsseldorf le-a zis p?rin?ilor mei c? am s? mor, iar ei au fugit f?r? s? m? vad?. Îi ur?sc!
?i m-am apucat s?-i povestesc totul, în am?nunt, ca ?ie acum, drag? Dumnezeu.
Mda, a morm?it Tanti Roz, asta-mi aduce aminte de turneul de la Béthune când am înfruntat-o pe Sarah Trosc Pleosc, una care-?i ungea corpul cu untdelemn, de-i ziceau anghila ringului, o adev?rat? acrobat? care-?i sc?pa din mâini ori de câte ori încercai o priz?. Nu accepta s? lupte decât la Béthune unde lua în fiecare an cupa ora?ului. Problema e c? ?i mie îmi trebuia cupa aia!
?i ce-ai f?cut, Tanti Roz?
I-am pus pe ni?te prieteni s? arunce cu f?in? peste ea când a intrat pe ring. Uleiul cu f?ina au transformat-o într-un ?ni?el pané. A?a c? în doi timpi ?i trei mi?c?ri mi ?i-am trimis-o la saltea pe Trosc Pleosc asta de nu s-a v?zut! Dup? care nimeni nu i-a mai zis anghila, ci ?al?ul pané.
Nu prea v?d ce leg?tur? am eu cu povestea asta, Tanti Roz.
Eu v?d foarte bine. ?i anume c? exist? o solu?ie în orice împrejurare, Oscar, un sac cu f?in? se g?se?te întotdeauna pe undeva. Ar trebui s?-i scrii lui Dumnezeu. El e mai puternic ca mine.
Chiar ?i la wrestling?
Chiar ?i. Dumnezeu reu?e?te întotdeauna. Încearc?, drag? Oscar. Ia zi, ce ?i-a f?cut ?ie cel mai r?u?
Îi ur?sc pe p?rin?ii mei.
Ur??te-i atunci tare. Da’ tare de tot.
Tocmai dumneata m? îndemni s? fac asta, Tanti Roz?
Da. Ur??te-i tare. O bucat? de vreme ai s? tot rozi la osul ?sta. ?i, dup? ce-ai s?-l ispr?ve?ti, ai s?-?i dai seama c? nu merit?. Poveste?te-i toate astea lui Dumnezeu în scrisoarea ta ?i cere-i s?-?i fac? o vizit?.
El se ?i deplaseaz??
În felul s?u. Nu prea des. Ba chiar foarte rar.
De ce? E bolnav?
Din oftatul ei am în?eles c? Tanti Roz nu ?inea s?-mi dezv?luie c? ?i tu, drag? Dumnezeu, e?ti mai curând paradit cu s?n?tatea.
P?rin?ii t?i nu ?i-au povestit niciodat? despre Dumnezeu, Oscar?
Ce s? mai vorbim de p?rin?ii mei, Tanti Roz? Sunt ni?te dobitoci.
S? zicem. Dar despre Dumnezeu nu ?i-au povestit chiar niciodat??
Ba da. O singur? dat?, când mi-au spus c? ei nu cred în el. Ei nu cred decât în Mo? Cr?ciun.
Nu se poate! Chiar a?a dobitoci sunt, Oscar, b?iete?
Nici nu po?i s?-?i închipui! În ziua când m-am întors de la ?coal? ?i le-am spus c? ajunge cu tâmpeniile, c? ?tiam, ca to?i colegii mei, c? Mo? Cr?ciun nu exist?, ai fi jurat c-au picat din lun?. Cum eram furios nevoie mare c? din cauza lor toat? suflarea ?colii râsese de mine, n-au g?sit nimic mai bun de zis decât s?-mi jure c? ei crezuser? sincer c? Mo? Cr?ciun exist? ?i c? erau decep?iona?i, cât se poate de decep?iona?i, s? afle c? nu-i a?a! Doi tâmpi?i, Tanti Roz, dac?-?i spun eu!
Carevas?zic?, ei nu cred în Dumnezeu?
Nu.
?i asta nu ?i-a dat de gândit?
P?i dac?-mi pierd timpul cu ce cred to?i tâmpi?ii, când s? mai g?sesc vreme s? aflu ce gândesc oamenii de?tep?i?
Ai ?i tu dreptate. Totu?i, odat? ce zici c? p?rin?ii t?i sunt ni?te tâmpi?i…
?i înc? ce tâmpi?i, Tanti Roz!
Deci dac? ei, care sunt ni?te tâmpi?i, nu cred, de ce tu, care e?ti un b?iat de?tept, n-ai crede în el, cerându-i s?-?i fac? o vizit??
Fie. Da’ parc? ziceai c? st? la pat?
Nu. Spuneam c? are un fel special de a-i vizita pe oameni. El îi viziteaz? în gând. În spirit.
Chestia asta cu spiritul m-a dat gata. Mi s-a p?rut tare de tot.
Tanti Roz a ad?ugat:
Ai s? vezi, vizita lui are s?-?i fac? bine.
O.K. Am s? vorbesc cu el. Dar pân? una, alta, singurele vizite care-mi fac bine sunt ale dumitale, Tanti Roz.
Mi-a zâmbit ?i, cu timiditate aproape, s-a aplecat s? m? s?rute pe obraz. Dar n-a îndr?znit s? mearg? pân? la cap?t. Îmi cer?ea parc? încuviin?area.
Hai, s?rut?-m?, Tanti Roz. N-am s? spun la nimeni. Nu ?in s?-?i stric reputa?ia de lupt?toare la wrestling.
Buzele ei mi-au atins obrazul ?i asta mi-a f?cut pl?cere, c? era a?a ca o c?ldur? cu ni?te mici în?ep?turi ?i miros de pudr? ?i de s?pun.
Când mai vii, Tanti Roz?
Nu am voie decât de dou? ori pe s?pt?mân?.
Imposibil. Cum o s? a?tept eu trei zile?
A?a vrea regulamentul.
Cine a f?cut regulamentul ?sta?
Doctorul Düsseldorf.
Când m? vede, doctorul Düsseldorf face pe el, Tanti Roz. Du-te ?i cere-i permisiunea s? vii mai des. Nu glumesc, s? ?tii.
M-a privit cu o anumit? ezitare.
– Da, nu glumesc. Dac? nu vii s? m? vezi în fiecare zi, nici eu nu-i mai scriu lui Dumnezeu.
– Fie, voi încerca, Oscar.
Tanti Roz a ie?it din camer?, iar eu m-am pus pe plâns.
Nu-mi d?dusem seama pân? atunci cât? nevoie aveam de ajutor. Nu-mi d?dusem seama pân? atunci c? eram într-adev?r bolnav. Gândul c? n-aveam s-o mai v?d pe Tanti Roz m-a f?cut s? în?eleg totul ?i lacrimile au început s?-mi ard? obrajii.
Norocul meu c? am avut timpul s?-mi vin în fire înaninte s? se întoarc?.
Gata, s-a f?cut! Timp de dou?sprezece zile am voie s? vin în fiecare zi.
La mine ?i numai la mine?
La tine ?i numai la tine, Oscar, b?iatule, dou?sprezece zile.
Ce m-o fi apucat nu pricep, dar lacrimile m-au podidit iar ?i m-am zguduit de plâns. M?car c? ?tiam perfect c? b?ie?ii n-au voie s? plâng? ?i cu atât mai pu?in eu care, cu c?p??âna mea de ou, nu ar?t nici a b?iat, nici a fat?, ci mai curând a mar?ian. Dar ce s? fac? Mi-era peste putin?? s? m? opresc.
Dou?sprezece zile, tanti Roz? Chiar a?a de prost stau?
?i pe ea o cam îmboldea plânsul. St?tea în cump?n?. Era nostim s? vezi cum fosta lupt?toare de wrestling o împiedica pe fosta feti?? s? dea drumul lacrimilor, ?i asta mi-a mai alungat ni?el gândurile.
În ce dat? suntem noi azi, Oscar?
Cum adic? în ce dat?, nu vezi calendarul de pe perete? Suntem în 19 decembrie.
Prin p?r?ile noastre, Oscar, exist? o legend? care spune c? în ultimele dou?sprezece zile ale anului po?i ghici ce timp va fi în cele dou?sprezece luni ale anului ce vine. Nu trebuie decât s? observi zi de zi vremea pentru a putea stabili tabloul în miniatur? al lunii respective. 19 decembrie reprezint? deci luna ianuarie, 20 decembrie februarie, ?i a?a mai departe pân? la 31 care reprezint? luna decembrie a anului viitor.
Adev?rat?
A?a spune legenda. Legenda celor dou?sprezece zile magice. Ce-ar fi s? ne juc?m ?i noi de-a cele dou?sprezece luni magice? Adic? tu, c? eu cu jocurile… Ar trebui deci ca, începând de azi, s? observi fiecare zi în parte ?i s?-?i spui c? valoreaz? zece ani.
Zece ani?
Întocmai. O zi egal zece ani.
Ar însemna c? peste dou?sprezece zile s? am o sut? treizeci de ani!
Chiar a?a! Ar fi stra?nic, nu?
Tanti Roz m-a s?rutat – începe s?-i plac?, v?d eu bine – ?i a plecat.
A?a c?, drag? Dumnezeu, iat? c? azi m-am n?scut ?i eu, lucru de care nu mi-am dat prea bine seama decât pe la vremea prânzului când împlinisem cinci ani; con?tiin?a mi s-a dezvoltat, dar nu pot spune c? asta ar fi cine ?tie ce veste bun?; ast?-sear? am deci zece ani, ceea ce înseamn? c? am atins vârsta ra?iunii. ?i, fiindc? veni vorba, a? avea o rug?minte: când ai câte ceva s?-mi spui, ca azi la prânz, poate încerci s-o faci cu ceva mai pu?in? brutalitate, da? Mersi.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. ?i a? mai vrea s? te rog o chestie. ?tiu c? n-am dreptul decât la o dorin?? pe zi, dar cererea de mai sus nu era de fapt o cerere, ci mai degrab? un sfat.
S? ?tii c-a? fi de acord s?-mi faci o vizit?. În spirit, vreau s? spun. Mi se pare o chestie tare de tot ?i mi-ar pl?cea s? m? vizitezi. Primesc musafiri de la opt diminea?a pân? seara la nou?. În restul timpului dorm. Uneori a?ipesc ni?el chiar ?i-n timpul zilei, din pricina tratamentului. Dac? se întâmpl? s? pici într-un astfel de moment, treze?te-m? f?r? nici o grij?. Ar fi o prostie s? nu ne întâlnim din pricina unei clipe de somn în plus.
Drag? Dumnezeu,
Azi mi-am tr?it adolescen?a ?i trebuie s?-?i spun c? n-a mers deloc ca pe roate. Ce t?r??enie ?i adolescen?a asta! Am avut o groaz? de nepl?ceri cu prietenii, cu p?rin?ii ?i asta numai din pricina fetelor. ?in s?-?i spun c? nu-mi pare r?u deloc când m? gândesc c? ast?-sear? am dou?zeci de ani, fiindc? asta înseamn? c-am trecut de ce era mai greu. Pubertatea, mersi! O dat?, hai treac? de la mine, dar a doua oar?, nici s? n-aud!
În primul rând î?i atrag aten?ia, drag? Dumnezeu, c? n-ai venit. Abia de-am putut închide un ochi toat? noaptea cu problemele astea de pubertate, a?a c? n-ar fi fost chip s? te scap. ?i, a?a cum ?i-am mai spus, chiar dac? dorm, m? scuturi ni?el ?i m? trezesc.
Tanti Roz venise deja când m-am de?teptat azi-diminea??. Pe când îmi luam micul dejun, mi-a istorisit cum s-a luptat ea cu Sfârc Regal, o lupt?toare de wrestling din Belgia care înghi?ea trei kile de carne crud? pe zi stropite cu un butoia? de bere. Se spunea c? ceea ce avea mai de temut Sfârc Regal era mirosul gurii, din pricina fermenta?iei de bere ?i carne, astfel încât î?i culca adversarele la p?mânt numai suflându-le în fa??. Ca s-o înving?, Tanti Roz a fost silit? s? n?scoceasc? o nou? tactic?: ?i-a pus o glug? îmbibat? cu ap? de lavand? ?i ?i-a luat numele de C?l?ul din Carpentras. Wrestling-ul, spune ea, te oblig? s? ai mu?chi ?i la creier.
Pe cine iube?ti tu, Oscar?
Aici la spital?
Da.
Pe Bacon, pe Einstein ?i pe Pop Corn.
Dintre fete, te întreb?
Întrebare care mi-a închis pliscul. Nu aveam deloc chef s?-i r?spund. Numai c? Tanti Roz a?tepta, ?i în fa?a unei campioane interna?ionale de wrestling nu-?i prea vine s-o faci mult? vreme pe nebunul.
Pe Peggy Blue.
Peggy Blue e fata albastr?. Cea din penultima camer? de pe culoar. Zâmbe?te întruna, dar de vorbit aproape c? nu vorbe?te deloc. Ai zice c?-i o zân? care a poposit în spital s? se odihneasc? o clip?. Sufer? de o boal? complicat?, de-aia îi ?i zice boala albastr?, o chestie cu sângele care, în loc s? mearg? la pl?mâni, se duce nu ?tiu unde, f?când ca pielea s? devin? alb?struie. Peggy a?teapt? opera?ia care o va face s? devin? roz. Eu zic c?-i p?cat, îi st? a?a de bine albastr?. E atâta lumin? ?i t?cere în preajma ei, încât, atunci când te apropii de ea, e ca ?i cum ai p?trunde într-o capel?.
I-ai spus-o?
Cum s?-i spun, a?a deodat?, „Peggy Blue, îmi placi“?
Foarte bine. De ce s? nu-i spui?
M? întreb dac? ?tie m?car c? exist.
Cu atât mai mult.
?i, pe urm?, te-ai uitat vreodat? la mutra mea, Tanti Roz? Ar trebui s? aib? o înclina?ie c?tre extratere?tri, ceea ce n-a? prea crede.
Eu g?sesc c? e?ti un b?iat frumos, Oscar.
Dup? care, Tanti Roz a pus cap?t conversa?iei. E al naibii de pl?cut s-auzi astfel de vorbe, te ia cu un soi de tremurici, de nici nu mai ?tii ce s? r?spunzi.
N-a? vrea s? plac numai datorit? fizicului, Tanti Roz.
Ia zi, ce sim?i tu pentru ea?
A? vrea s-o ap?r de fantome.
Ce fel de fantome? Ave?i fantome pe-aici?
Da. În fiecare noapte. Vin ?i ne trezesc, nu ?tiu de ce. Ne ciupesc ?i doare. ?i, cum nici m?car nu le vezi, ?i-e ?i mai fric?. Pe urm? e a?a de greu s? adormi la loc…
?i ?i se întâmpl? adesea s? vin? la tine fantomele astea?
Nu. Eu dorm adânc. Dar o aud adesea pe Peggy Blue ?ipând în somn. A? dori a?a de mult s-o pot ap?ra.
Spune-i-o.
Da’ nici m?car asta n-a? putea s? fac, regulamentul ne interzice s? ie?im noaptea din camer?.
Ce ?tiu ele, fantomele, de regulament? Habar n-au. N-ai decât s? fii ?i tu ni?el ?mecher, când or s? te aud? spunându-i lui Peggy Blue c? la noapte ai s? stai de veghe ca s-o aperi, fantomele n-au s? mai îndr?zneasc? s? se arate.
Hm, da…
Câ?i ani ai tu, Oscar?
Nu ?tiu. Cât e ceasul?
Zece. Carevas?zic?, mergi pe cincisprezece ani. Nu crezi oare c-ar fi timpul s? ai curajul propriilor tale sentimente?
La zece jum?tate m-am hot?rât ?i m-am dus pân? la u?a camerei sale care era deschis?.
Salut, Peggy, i-am zis, eu sunt Oscar.
Era întins? pe pat, s? juri c? era Alb?-ca-Z?pada când a?teapt? s? vin? prin?ul ?i pro?tii ?ia de pitici cred c?-i moart?, Alb?-ca-Z?pada din fotografiile în care z?pada pare albastr?, într-atâta-i de alb?.
S-a întors spre mine, iar eu m-am întrebat dac? m? ia drept prin?ul sau drept unul dintre pitici. Eu a? fi bifat „pitic“, din pricina c?p??ânii mele, dar ea n-a zis nimic, ?i tocmai asta-i grozav cu Peggy c? nu spune niciodat? nimic ?i c? totul r?mâne misterios.
– Am venit s?-?i spun c? la noapte, ?i în toate nop?ile de azi înainte, am s? stau de paz? în fa?a camerei tale, dac? vrei ?i tu, ca s? te ap?r de fantome.
Ea s-a uitat la mine, a clipit, eram parc? într-un film dat cu încetinitorul, aerul devenise ?i mai aerian, t?cerea ?i mai t?cut?, aveam impresia c? mergeam prin ap? ?i c? totul se schimba când te apropiai de patul acela al ei pe care c?dea o lumin? venit? parc? de niciunde.
Hei, ia-o încet, Cap de Ou, te anun? c? eu sunt paznicul lui Peggy!
Pop Corn era în pragul u?ii sau mai degrab? îl umplea. M-au trecut fiorii. Un lucru era cert, dac? st?tea el de paz?, siguran?a era maxim?, nici o fantom? n-ar mai fi putut r?zbate pân? la Peggy, neavând pe unde trece.
Dup? care îi arunc o ochead? ucig?toare lui Peggy.
Nu-i a?a, Peggy, c? tu ?i cu mine suntem prieteni vechi?
Peggy s-a mul?umit s? ridice ochii-n tavan. Pop Corn a luat asta drept o confirmare ?i m-a tras afar? pe culoar.
Dac? vrei o fat?, n-ai decât s-o iei pe Sandrine, Peggy e deja luat?.
Cu ce drept?
Cu dreptul c? eu am venit aici înaintea ta. Dac? nu-?i convine, nu r?mâne decât s? ne batem.
Îmi convine.
Eram cam obosit, a?a c? m-am dus s? m? odihnesc ni?el în sala de jocuri. Unde tocmai venise ?i Sandrine. Sandrine are leucemie ca ?i mine, numai c? ei pare s?-i reu?easc? tratamentul. I se spune Chinezoaica, din pricina perucii negre ?i lucioase cu fire sârmoase ?i cu breton care o face s? semene cu o chinezoaic?. Se uit? lung la mine ?i sparse între din?i un balona? de gum? de mestecat.
Po?i s? m? s?ru?i dac? vrei.
Ce vorbe?ti? Guma nu-?i ajunge?
P?i nici n-ai fi în stare, zero barat! Pun mâna-n foc c? pân? acum înc? n-ai s?rutat nici o fat?!
Hai c? m? faci s? râd! Afl? c? la cin?pe ani am s?rutat deja o mul?ime de fete, fii lini?tit?!
Z?u, ai tu cin?pe ani?
Eu m? uit la ceas.
Împlini?i.
De când visez eu s? m? s?rute unul mare, de cin?pe ani.
Cred ?i eu, e tentant! îi zic, dându-mi aere.
?i numai ce-o v?d c?-mi trage o mutr? ce n-ai v?zut, ?uguindu-?i buzele de parc? ar fi fost o ventuz? lipit? de-un geam, de unde nu pot decât s? trag concluzia c? a?teapt? s-o s?rut.
Când m? întorc, to?i prietenii sunt în spatele meu, pândindu-mi mi?c?rile. N-am cum s? dau înapoi. E momentul s? ar?t c? sunt b?rbat. Acum ori niciodat?.
M? apropii de Sandrine ?i o s?rut. Ea î?i încol?ce?te bra?ele în jurul meu, n-am cum s? m? desprind, gura ei e umed? ?i deodat? m? pomenesc c?-mi trece mie guma pe care-o mesteca. Luat pe nea?teptate, o înghit pe loc. Eram cuprins de furie.
?i în aceea?i clip? simt o mân? care m? bate pe umeri. De unde ?i vorba c? o nenorocire nu vine niciodat? singur?: p?rin?ii mei! Uitasem c? era duminic?.
Nu ne-o prezin?i ?i nou? pe prietena ta, Oscar?
Nu e prietena mea.
Ce dac?? Prezint?-ne-o.
Sandrine. P?rin?ii mei, Sandrine.
M? bucur s? v? cunosc, zice Chinezoaica, pe un ton dulce.
A? fistrâns-o de gât.
Vrei s? vin? ?i Sandrine cu noi în camera ta?
Nu vreau. Sandrine are treab?.
Ajun?i la mine în camer?, mi-am dat seama c?-s cam obosit, a?a c? am dormit pu?in. De altfel n-aveam nici un chef s? vorbesc cu ei…
Dup? ce m-am trezit am v?zut cadourile pe care, bineîn?eles, mi le aduseser?. De când sunt în spital p?rin?ii mei stau prost la capitolul conversa?ie, a?a c?-mi aduc tot felul de jocuri ale c?ror instruc?iuni explicative le citim dup?-amiaza întreag? încercând s? în?elegem cum se joac?. Tata e deosebit de dibaci la instruc?iunile astea; chiar dac? sunt în japonez? ori în turc? el nu se descurajeaz? niciodat?, înver?unându-se s? le deslu?easc? schema. Ce mai, dac?-i vorba s?-?i strice o dup?-amiaz? de duminic?, nimeni nu-i mai priceput ca tata.
Azi mi-a adus un CD player. Cu asta mi-a închis pliscul, n-am putut s?-i repro?ez nimic, de?i tare a? fi avut poft?.
N-a?i venit ieri?
Ieri? Cum s? fi venit ieri? ?tii bine c? nu putem veni decât duminica. Dar de ce întrebi?
Cineva v-a v?zut ma?ina în parcare.
Ca ?i cum n-ar exista pe lume decât un jeep ro?u. Ma?inile seam?n? între ele.
Mda, nu ca p?rin?ii. P?cat.
Cu vorba asta i-am ?intuit locului. Eu mi-am luat tacticos CD player-ul ?i am pus de dou? ori la rând Sp?rg?torul de nuci pe care l-am ascultat în fa?a lor de la un cap?t la altul. Dou? ore în care n-au apucat s? scoat? ?i ei un cuvin?el. ?i bine le-am f?cut.
Î?i place a?a de mult?
Mda. Dar acum mi-e somn.
Au în?eles c? trebuie s? plece. Dar nu se îndurau. Nu reu?eau deloc s? se desprind? din camera mea. Era clar c? ar fi vrut s?-mi zic? o mul?ime de chestii ?i nu ?tiau cum. M? bucuram îns? s? v?d cum sufer? ?i ei la rândul lor.
Dup? care mama s-a repezit ?i m-a strâns tare-tare la piept spunându-mi printre hohote:
Te iubesc, Oscar, dragule, te iubesc a?a de mult!
Voiam s?-i scap din bra?e, dar în ultima clip? m-am l?sat totu?i s?rutat, asta îmi amintea de mângâierile bune ?i simple de dinainte, când vocea mamei nu era angoasat? când îmi spunea c? m? iube?te.
Probabil c? apoi am adormit pu?in.
Tanti Roz e campioana de?tept?rilor. De câte ori deschid ochii, ea tocmai intr? pe u??. ?i are întotdeauna un zâmbet pentru mine.
Ei, cum a fost cu p?rin?ii?
Zero barat, ca de obicei. Mi-au oferit Sp?rg?torul de nuci.
Nu, z?u? Ce curios, aveam ?i eu oprieten? cu numele ?sta. O campioan? pe cinste. Sf?rma gâtul adversarelor strângându-l între pulpe. ?i cu Peggy Blue cum st?m, te-ai dus s-o vezi?
Nu-mi mai vorbi de Peggy Blue, e logodit? cu gr?sanul ?la de Pop Corn.
A?a ?i-a spus ea?
El.
Blufa, nu te-ai prins?
Nu cred. Chiar sunt convins c?-l place mai mult pe el decât pe mine. E mai solid, mai de n?dejde.
Când î?i spun eu c? blufeaz?! Uite, eu care ar?tam ca un ?oricel pe ring am b?tut lupt?toare cât o balen? sau un hipopotam de mari. Pe Plum Pudding, de exemplu, o irlandez?, una sut? cincizeci kile, în slip, pe stomacul gol, înainte de Guinness-ul de diminea??, bicep?ii cât halca de ?unc?, iar pulpa groas? de nu-i puteai face înconjurul. Nu tu talie, nu nimic s? ai de unde-o apuca. Impatabil?, ce mai!
?i cum ai f?cut?
Tot ce nu face priz? se rostogole?te. Pentru început am pus-o pe fug?, ca s-o obosesc, dup? care am r?sturnat-o. Au trebuit s? vin? cu macaraua ca s-o ridice de pe jos. Tu, Oscar, ai osatura u?uric? ?i cu carne nu te prea lauzi, dar s? ?tii de la mine c? nu pl?cem numai ca bifteck ?i os, calit??ile suflete?ti conteaz? ?i ele. ?i calit??i suflete?ti tu ai cu carul, b?iete.
Eu, Tanti Roz?
Ia s? te duci tu la Peggy Blue ?i s?-i spui tot ce ai pe suflet.
Sunt un pic obosit ?i…
Obosit? Ce vârst? ai tu la ora asta, b?iete? Optsprezece ani? P?i cum s? fii obosit la optsprezece ani?
Are ea un fel de a vorbi, Tanti Roz, care parc? î?i reîncarc? bateriile.
Când s-a l?sat noaptea, zgomotele r?sunau parc? mai adânc în întuneric, iar linoleumul de pe culoar str?lucea în razele lunii.
Am intrat la Peggy ?i i-am întins CD player-ul meu.
Uite, ascult? Valsul fulgilor de nea. E nespus de frumos. A?a de frumos, încât eu când îl ascult m? gândesc la tine.
Peggy a ascultat Valsul fulgilor de nea. L-a ascultat zâmbind întruna, ca ?i cum valsul ar fi fost un prieten vechi care i-ar fi ?optit la ureche tot felul de lucruri nostime.
Apoi, dându-mi înapoi aparatul mi-a spus:
Frumos.
Era primul cuvânt pe care-l rostea. Grozav, nu?
?i a? vrea s?-?i mai spun ceva, Peggy Blue, s? nu te operezi. E?ti frumoas? a?a, albastr?.
Asta i-a f?cut pl?cere, am v?zut imediat. Nu de asta i-o spusesem, dar m-am bucurat c? i-a f?cut pl?cere.
Pe tine te-a? vrea, Oscar, ca s? m? aperi de fantome.
Conteaz? pe mine, Peggy.
Eram nespus de mândru. Carevas?zic?, eu eram înving?torul!
S?rut?-m?.
Hot?rât lucru, chestia cu s?rutul e nelipsit? la fete, a?a, ca un fel de nevoie. Numai c? s-o s?ru?i pe Peggy era cu totul altceva decât pe vicioasa aia de Chinezoaic?. Mi-a întins obrazul ?i pot spune c? ?i eu am sim?it un fel de c?ldur? când l-am s?rutat.
Noapte bun?, Peggy.
Noapte bun?, Oscar.
Iat? deci cum a trecut ziua de azi, drag? Dumnezeu. Acum în?eleg eu de ce adolescen?ei i se mai zice ?i „vârsta ingrat?“. Chiar c? nu-i u?or. Noroc c? pe la dou?zeci de ani toate se aranjeaz?. A?a c?, uite, î?i adresez ?i eu dorin?a mea pe ziua de azi: a? vrea ca Peggy ?i cu mine s? ne c?s?torim. Nu sunt foarte sigur dac? asta ?ine de spirit, c?s?toria adic?, ?i dac? e de domeniul t?u. Cu alte cuvinte, nu ?tiu dac? tu po?i s? împline?ti genul ?sta de dorin??, tip agen?ie matrimonial?, sau dac? e cazul s? m? adresez în alt? parte. Te-a? ruga s?-mi dai r?spunsul cât mai iute cu putin??, ca s? ?tiu ce s? fac. N-a? vrea s? te zoresc, dar nu uita c? timpul meu e limitat. Deci: c?s?torie Oscar-Peggy Blue. Da sau nu. Nu-?i ascund c? m-ar aranja grozav ca în domeniul de care te ocupi s? figureze ?i articolul „c?s?torie“.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Care e, la urma urmei, adresa ta? C? tot nu mi-ai spus.
Drag? Dumnezeu,
Gata, m-am c?s?torit. Suntem în 21 decembrie, merg pe treizeci de ani ?i sunt însurat. În ceea ce prive?te copiii, Peggy ?i cu mine am hot?rât s? l?s?m asta pentru mai târziu. De fapt, cred c? nu e înc? preg?tit?.
Lucrurile s-au întâmplat ast?-noapte. S? vezi…
Cam pe la unu noaptea, o aud pe Peggy Blue scâncind. Am s?rit imediat din pat. Fantomele! Veniser? iar s-o chinuie, iar eu, care-i promisesem s-o ap?r de ele, dormeam. Ce mai, avea s?-?i dea seama c? nu eram decât un neispr?vit, cu siguran?? nici n-o s? mai vrea s?-mi vorbeasc? ?i, pe bun? dreptate, asta ?i meritam!
Am ie?it pe culoar ?i m-am îndreptat în direc?ia de unde veneau ?ipetele. Ajuns la camera lui Peggy, am v?zut-o a?ezat? pe pat, complet surprins? c? m? vede. ?i eu trebuie s? fi f?cut o mutr? mirat? având-o în fa?a ochilor pe Peggy care m? privea, cu gura închis?, pe când ?ipetele continuau s?-mi sparg? urechile.
Am mai f?cut câ?iva pa?i pân? la camera urm?toare ?i deodat? am în?eles c? Bacon urla a?a, din pricina arsurilor. Ceea ce mi-a provocat mustr?ri de con?tiin??, gândindu-m? cum am dat eu foc casei, cinelui, pisicii, cum am pr?jit pe?ti?orii ro?ii din borcan – adic? i-am fiert, mai bine zis – ?i cât au trebuit s? sufere ?i c? mai bine c? au pierit, decât s? fi r?mas în via?? ?i s? fie teroriza?i la nesfâr?it de amintirea fl?c?rilor ?i de arsuri ca s?rmanul Bacon, în pofida tuturor grefelor ?i a pomezilor de tot felul.
Bacon s-a ghemuit ?i a încetat s? mai geam?. Eu m-am întors la Peggy Blue.
A?adar nu tu erai, Peggy? Eram convins c? tu ?ipai noaptea.
Iar eu credeam c? tu.
Eram complet ului?i de ce se întâmpla cu noi. De toate câte ni le m?rturiseam. În realitate, ne gândeam de mult unul la cel?lalt.
Din albastr? cum era, Peggy Blue a devenit ?i mai albastr?, ceea ce la ea e ca ?i cum ar ro?i de jen?.
?i-acum ce-ai s? faci, Oscar?
Dar tu, Peggy?
E nemaipomenit cât ne asem?n?m, acelea?i idei, acelea?i întreb?ri.
– N-ai vrea s? dormi cu mine?
Orice s-ar spune, fetele sunt grozave. P?i mie, ca s? spun o asemenea fraz?, mi-ar fi trebuit ore, s?pt?mâni, luni de zile, spre a o învârti în minte, spre a o preg?ti. Pe când Peggy i-a dat drumul simplu, ca ?i cum ar fi fost lucrul cel mai firesc.
O.K.
?i m-am urcat în pat lâng? ea. A trebuit s? ne cam strângem ni?el, c? era îngust, dar a fost o noapte nemaipomenit?. Peggy Blue miroase a alune ?i pielea ei e fin? ?i catifelat?, ca a mea pe partea interioar? a bra?elor, numai c? la ea a?a e pe tot corpul. Am dormit îndelung, am visat, ne-am ?inut strâns în bra?e, ne-am povestit fiecare via?a.
Bineîn?eles c? diminea?a, când doamna Gommette, sora-?ef?, a dat peste noi, s-a încins o operet? de toat? splendoarea. Ea a început s? urle, infirmiera de noapte a început s? urle ?i ea, au urlat a?a o bucat? de vreme una la alta, apoi au urlat la Peggy, pe urm? la mine, u?ile au început s? se trânteasc?, îi luau de martori pe to?i spunând despre noi c? suntem ni?te „mici neferici?i“, pe când noi eram cum nu se poate mai ferici?i, în cele din urm? noroc c-a picat Tanti Roz care, în doi timpi ?i trei mi?c?ri, a oprit concertul.
Ia s? l?sa?i copiii în pace, auzi?i? De ce sunte?i voi puse aici, ca s? mul?umi?i pacien?ii sau regulamentul? Fac ceva pe el de regulament, a?a s? ?ti?i! ?i-acum gura! S? nu v? mai aud! Duce?i-v? ?i v? certa?i în alt? parte, nu sunte?i la vestiar aici!
F?r? replic?! Nu-?i mergea cu Tanti Roz. M-a dus înapoi în camera mea ?i am dormit un pic. Când m-am trezit, am putut s? discut?m despre toate.
Carevas?zic?, e serioas? treaba între tine ?i Peggy, Oscar?
Beton armat, Tanti Roz. Sunt superfericit. Azi-noapte ne-am ?i c?s?torit.
Cum adic? v-a?i c?s?torit?
Adic? am f?cut tot ce fac un b?rbat ?i o femeie când sunt c?s?tori?i.
I-auzi, dom’le!
P?i cum? Am – cât e ceasul? – dou?zeci ?i ceva de ani, de-acum în?eleg s?-mi duc via?a cum cred eu, nu?
Vezi bine.
?i închipuie-?i c? toate chestiile alea care m? cam scârbeau înainte, când eram mai tân?r, ?tii, s?rut?rile, mângâierile ?i a?a mai departe, acum mi-au p?rut foarte pl?cute. Cum se schimb? omul, nu?
Bravo, Oscar, m? bucur. Îmi place cum cre?ti.
O singur? chestie n-am f?cut, s?rutul ?la cu limba, lui Peggy i-a fost fric? s? nu se aleag? cu vreun copil. Dumneata ce crezi?
Cred c? bine a f?cut Peggy.
Da? Po?i s? faci copii dac? te s?ru?i pe gur?? Ar însemna deci s? am vreunul cu Chinezoaica?
Calmeaz?-te, Oscar, ?ansele sunt mici. Chiar foarte mici.
Tanti Roz p?rea sigur? de ce spune ?i asta m-a lini?tit într-adev?r, fiindc?, ?ie pot s?-?i m?rturisesc, drag? Dumnezeu, ?ie ?i numai ?ie, c? Peggy ?i cu mine ne-am s?rutat ?i cu limba, o dat?, de dou?, ba poate chiar de mai multe ori.
Am dormit ni?el. Apoi am luat masa împreun? cu Tanti Roz, dup? care am început s? m? simt mai bine.
E de groaz? ce obosit puteam s? fiu azi-diminea??.
E normal, Oscar, între dou?zeci ?i dou?zeci ?i cinci de ani ie?i seara, umbli pe la tot soiul de petreceri, duci o via?? împr??tiat?, nici prin minte nu-?i trece s? te menajezi. ?i vine o vreme când toate astea se pl?tesc. Ce-ai zice dac? i-am face o vizit? lui Dumnezeu?
A, i-ai aflat adresa?
Cred c?-l vom g?si la capel?.
Tanti Roz m-a încoto?m?nit de parc? plecam la Polul Nord, m-a luat în bra?e ?i ne-am dus la capel?, care se afl? în parcul spitalului, de cealalt? parte a peluzelor acoperite de ghea??, m? rog, ce s?-?i mai explic toate astea c? doar le ?tii, e la tine acas?.
Am avut un ?oc dând cu ochii de statuia ta, adic? v?zând în ce hal erai, vreau s? spun, ?intuit pe crucea aia, pe jum?tate gol, slab, cu corpul tot numai o ran? ?i cu capul însângerat sub coroana de spini abia mai ?inându-se pe gât. Parc? ai fi fost eu. Asta m-a revoltat de-a binelea. Eu, dac-a? fi Dumnezeu, n-a? permite s? fiu tratat astfel.
S? fim serio?i, Tanti Roz, n-ai s?-mi spui c? dumneata, o lupt?toare de wrestling, o mare campioan?, crezi în a?a ceva!
?i de ce nu, Oscar? ?ie ?i-ar inspira mai mult? încredere un Dumnezeu culturist, cu mu?chi lucra?i, sculpturali, cu pielea dat? cu ulei, frez? într-o parte ?i slip ultima mod??
P?i…
Ia gânde?te-te, Oscar, de cine te-ai sim?i tu mai apropiat ca om, de un dumnezeu nesim?itor sau de unul care sufer??
Bineîn?eles c? de cel care sufer?. Numai c? eu în locul lui, dac? a? fi Dumnezeu, dac? a? dispune ca el de toate puterile, a? fi f?cut în a?a fel ca s? nu suf?r.
Nimeni nu poate tr?i f?r? suferin??, Oscar. Nici Dumnezeu ?i nici tu. Nici p?rin?ii t?i ?i nici eu.
Bine. S? zicem. Dar de ce e neap?rat? nevoie s? suferim?
Exist? suferin?? ?i suferin??. Uit?-te mai bine la chipul S?u. Prive?te-L cu aten?ie. G?se?ti c? are aerul cuiva care sufer??
Nu. E chiar curios. Ai zice c? nici m?car nu simte durerea.
Întocmai. ?i asta pentru c? exist? dou? feluri de suferin?? – cea fizic? ?i cea moral?. Suferin?a fizic? o înduri. Pe cea moral? ?i-o alegi.
Nu în?eleg.
Dac? ?i se bat în talp? dou? cuie, n-ai încotro, te doare, deci suferi. Adic? înduri. În schimb, ideea mor?ii nu înseamn? neap?rat durere. Mai întâi fiindc? nimeni nu ?tie ce-i moartea. Depinde de tine, de în?elesul pe care i-l dai.
Ai cunoscut pe cineva, Tanti Roz, care s? se fi bucurat c? trebuie s? moar??
Da. Mama mea. Pe patul de moarte era numai zâmbet, abia a?tepta s? vad? ce mai urma s? se întâmple.
N-aveam ce s? mai argumentez. Cum eram curios s? aflu ?i urmarea, am l?sat s? treac? un timp, reflectând la cele ce mi-a spus.
Numai c? vezi tu, Oscar, majoritatea oamenilor sunt complet lipsi?i de curiozitate. Ei se aga?? cu înver?unare de ceea ce au ca p?duchele de urechea chelului. S-o lu?m de exemplu pe Plum Pudding, rivala mea irlandez?, una sut? cincizeci kile, diminea?a pe inima goal?, în slip, înainte de Guinness. Îmi spunea mereu: „Scuze, moartea nu-i de mine, regret, n-am semnat nimic“. Se în?ela îns?. I-a spus ei cineva c? via?a este etern?? Nimeni, niciodat?. Ea era aceea care se înc?p??âna s? cread? asta. Care se revolta, turba la ideea c? ar putea s? se sfâr?easc?. În cele din urm? a f?cut o depresie, a sl?bit, s-a l?sat de meserie, abia de mai tr?gea treizeci ?i cinci de kile la cântar, ar?ta ca un schelet de pe?te care în cele din urm? s-a f?cut f?râme. Cu alte cuvinte, a murit ?i ea ca toat? lumea, numai c? gândul mor?ii i-a otr?vit via?a.
O tâmpit?, Plum Pudding asta, Tanti Roz.
Tâmpit? ca un pate de ficat, Oscar. Numai c?, vezi tu, pateul de gâsc? e foarte r?spândit, foarte curent, ca s? zic a?a.
Am încuviin?at din cap fiindc? asta era ?i p?rerea mea.
Oamenii se tem de moarte deoarece necunoscutul îi sperie. Dar la urma urmei ce-i necunoscutul? Eu ?i-a? propune, Oscar, s? nu te temi, ci s? ai încredere. Uit?-te la chipul lui Dumnezeu pe cruce: îndur? durerea fizic?, dar moral nu încearc? nici o suferin?? pentru c? are încredere. ?i-atunci pân? ?i cuiele îl dor mai pu?in. În sinea lui î?i spune întruna: m? doare, dar asta nu înseamn? c? o s? fie r?u. Vezi, în asta const? de fapt beneficiul credin?ei. Am vrut s? te fac s?-l în?elegi, Oscar.
O.K., Tanti Roz, o s? încerc s?-mi p?strez încrederea când are s?-mi fie fric?.
M-a s?rutat. Iar eu mi-am zis c? în cele din urm? era bine în biserica aceea goal?, cu tine, drag? Dumnezeu, care aveai un chip atât de împ?cat.
Dup? aceea ne-am întors ?i am dormit îndelung. Mi-e din ce în ce mai somn. E ca o foame. Când m-am trezit, i-am spus lui Tanti Roz:
?tii, de fapt nu de necunoscut m? tem, ci de faptul c? voi pierde toate câte le cunosc.
?i eu la fel, Oscar. Ce-ai zice s-o chem?m pe Peggy Blue s? ia ceaiul cu noi?
Peggy Blue a luat ceaiul cu noi. Se în?elege foarte bine cu Tanti Roz, am râs ca spar?ii când ne-a povestit cum s-a luptat ea cu Surorile ?â?nitoare, trei surori care se d?deau drept una singur?. Dup? fiecare rund?, ?â?nitoarea care-?i epuizase adversara, obligând-o s? alerge f?r? întrerupere dup? ea, o zbughea afar? din ring pretextând c? se duce s? fac? pipi, se precipita la toalet? unde o a?tepta sora ei care intra proasp?t? ?i relaxat? în runda a doua. ?i a?a mai departe. Toat? lumea era convins? c? ?â?nitoarea era una singur? ?i c? era o lupt?toare infatigabil?. Tanti Roz îns?, dibuind t?r??enia, le-a încuiat pe cele dou? înlocuitoare în toalet?, a aruncat cheia pe fereastr? ?i i-a venit de hac surorii cu care se afla în ring. Wrestling-ul e un sport deosebit de ingenios, dup? p?rerea mea.
Dup? asta, Tanti Roz a plecat.
Infirmierele ne supravegheaz? pe Peggy Blue ?i pe mine de parc? am fi un pachet de dinamit? gata s? explodeze. Ce dracu’, c? doar nu mai sunt un copil, am ?i eu treizeci de ani!
Peggy Blue mi-a jurat c? la noapte are s? vin? ea la mine de îndat? ce va putea; i-am jurat c? de data asta n-o s-o s?rut cu limba.
Pe bune, e u?or s? faci copiii, dar trebuie s? mai ai ?i timpul necesar ca s?-i cre?ti!
A?a, drag? Dumnezeu. Nu prea ?tiu ce s?-?i cer în încheiere, c?ci azi am avut o zi bun?. A, ba da! F? ca mâine opera?ia lui Peggy Blue s? decurg? bine. Nu ca a mea, ?tii tu ce vreau s? zic.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
P.S. Opera?iile nefiind de-ale spiritului, poate c? nu le ai în magazin. Dar f? m?car ca Peggy Blue s? accepte rezultatul, oricare ar fi el. Contez pe tine!
Drag? Dumnezeu,
Peggy Blue a fost operat? ast?zi. Zece ani îngrozitori pentru mine. Nu-i deloc u?oar? vârsta de treizeci de ani! Pare s? fie vârsta grijilor ?i a responsabilit??ilor.
Noaptea trecut?, Peggy Blue n-a putut s? vin? la mine din pricin? c? doamna Ducru, infirmiera de noapte, a r?mas în camera ei ca s-o preg?teasc? pentru anestezie. Targa a transportat-o în sala de opera?ie cam pe la opt. Mi s-a strâns inima s-o v?d în c?ruciorul ?la, mic? ?i sl?bu??, de-abia se ghicea printre cear?afuri.
Tanti Roz mi-a ?inut mâna într-a ei, ca s? nu m? enervez a?teptând.
Cum se face, Tanti Roz, c? Dumnezeul ?sta al dumitale îng?duie s? existe pe lume fiin?e ca Peggy ?i ca mine?
Noroc c? exista?i, Oscar, b?iatule, lumea n-ar fi la fel de frumoas? f?r? voi.
Nu. Nu m? în?elegi. De ce las? el s? existe boal? ?i bolnavi? Din dou? una: ori e r?u, ori nu prea e cine ?tie ce de capul lui.
Oscar, boala este un fapt, ca ?i moartea, nu o pedeaps?.
Se vede c? dumneata nu e?ti bolnav?!
De unde ?tii tu c? nu sunt, b?iete?
Asta mi-a închis pliscul. Nu m? gândisem vreodat? c? Tanti Roz, care-i întotdeauna s?ritoare ?i atent? cu cei din jur, ar putea avea ?i ea problemele ei.
N-ai de ce s?-mi ascunzi ceva, Tanti Roz, mie po?i s?-mi spui totul. Am treizeci ?i doi de ani, sau pe-aproape, cancer ?i o so?ie pe masa de opera?ie, vezi a?adar c? via?a n-are secrete pentru mine.
Cât te iubesc, Oscar!
?i eu pe tine, Tanti Roz. Spune-mi ce probleme ai, poate c? te-a? putea ajuta. La nevoie, a? putea chiar s? te înfiez.
S? m? înfiezi, tu pe mine?
P?i nu l-am înfiat ?i pe Bernard când mi-a zis c? era am?rât?
Bernard?
Da, ursul meu. ?la din dulap. Acolo sus, pe etajer?. E ursul meu de când eram mic, uite, nu i-a mai r?mas decât un ochi, bot n-are, nas n-are, ?i-a pierdut jum?tate din umplutur? ?i tot corpul îi e plin de cicatrici. Seam?n? ni?el cu tine, Tanti Roz. L-am adoptat în seara când dobitocii ?ia de p?rin?i ai mei mi-au adus un urs nou. Auzi, s? accept adic? un urs nou-nou?! N-au decât s? accepte ei un fr??ior nou-nou? dac? le convine, n-au decât! A?a c? l-am înfiat pe Bernard. O s?-i las mo?tenire tot ce am. Dac? vrei, te înfiez ?i pe tine, Tanti Roz.
Sigur c? vreau, Oscar. Cred chiar c? asta o s?-mi fac? bine.
Atunci, bate palma, Tanti Roz.
Dup? asta ne-am dus s? perg?tim camera lui Peggy, i-am dus flori, ciocolat?, s? le g?seasc? acolo când s-o întoarce.
Pe urm? am dormit. Nu ?tiu ce-o fi cu somnul ?sta pe mine în ultima vreme.
Pe la sfâr?itul dup?-amiezii, Tanti Roz m-a trezit ca s?-mi spun? c? Peggy Blue s-a întors în camera ei ?i c? opera?ia reu?ise.
Ne-am dus împreun? s-o vedem. P?rin?ii ei erau deja acolo. Nu ?tiu care din ele, Peggy Blue sau Tanti Roz, le-o fi vorbit despre mine, dar p?reau s? ?tie cine sunt, m-au tratat cu mult respect, mi-au oferit un scaun între ei doi ?i astfel am putut s?-mi veghez so?ia al?turi de socrii mei.
Eram bucuros fiindc? Peggy r?m?sese tot alb?struie. Doctorul Düsseldorf a trecut s-o vad?, ?i-a frecat sprâncenele ?i a zis c? în orele urm?toare va ap?rea schimbarea. M-am uitat la mama lui Peggy care nu-i albastr?, ?i mi-am spus c? la urma urmei so?ia mea, Peggy, n-are decât s? aib? culoarea pe care-o pofte?te, eu am s-o iubesc la fel.
Peggy a deschis ochii, ne-a surâs p?rin?ilor ei ?i mie ?i a adormit iar.
P?rin?ii se lini?tiser? de-acum ?i trebuiau s? plece.
?i-o încredin??m pe fiica noastr?, mi-au zis. ?tim c? putem conta pe tine.
Am ?inut s? mai r?mânem, Tanti Roz ?i cu mine, pân? când Peggy a deschis înc? o dat? ochii ?i apoi eu m-am întors la mine în camer? ca s? m? odihnesc.
Îmi dau seama încheind aceast? scrisoare c? am avut o zi bun? ast?zi. O zi de familie. Am înfiat-o pe Tanti Roz, m-am în?eles bine cu socrii ?i mi-am reg?sit so?ia bine s?n?toas?, chiar dac? pe la orele unsprezece ar urma s? devin? roz.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Nici o dorin?? pe ziua de azi. Mai r?sufli ?i tu ni?el.
Drag? Dumnezeu,
Azi am împlinit patruzeci ?i apoi cincizeci de ani ?i n-am f?cut decât tâmpenii.
?i le spun la iu?eal? c? nici nu merit? s? le spun altfel. Peggy Blue e bine, dar Chinezoaica, trimis? de Pop Corn care are oftic? pe mine, a venit s?-i dea raportul c? am s?rutat-o pe gur?.
Drept care Peggy Blue mi-a zis c? între mine ?i ea totul s-a sfâr?it. Am protestat, i-am explicat c? povestea cu Chinezoaica era o gre?eal? de tinere?e, s?vâr?it? cu mult înainte de a o cunoa?te pe ea, ?i c? doar n-avea de gând s? m? oblige toat? via?a s?-mi r?scump?r p?catele.
Dar ea s-a ?inut tare. Ba chiar s-a împrietenit cu Chinezoaica, numai ca s? m? fac? pe mine s? turbez, ?i le-am auzit râzând împreun?.
Dac?-am v?zut a?a, când Brigitte, trizomica – una care se ?ine scai de to?i, cum ?i e ?i normal, trizomicii ??tia fiind foarte afectuo?i –, a venit la mine în camer? s?-mi dea bun? ziua, am l?sat-o s? m? s?rute pe unde-a avut poft?. Ceea ce a ?i f?cut nemaiînc?pându-?i în piele de mul?umire. Ai fi zis c?-i un câine care se gudur? pe lâng? st?pân. Problema e c? Einstein se afla pe culoar. ?i o fi având el ap?-n creieri, dar coji de salam pe ochi n-are. A?a c? a v?zut tot ?i-a dat fuga s? le povesteasc? lui Peggy ?i Chinezoaicei. Tot etajul nu-mi mai spune altfel decât fustangiul. ?i când te gânde?ti c? eu nici n-am pus piciorul afar? din camer?!
Nu ?tiu ce m-a apucat cu Brigitte asta, Tanti Roz…
Demonul amiezii, ce vrei, Oscar. A?a sunt b?rba?ii între patruzeci ?i cinci ?i cincizeci de ani, simt nevoia s? se pun? la încercare, s? verifice dac? mai sunt în stare s? plac? ?i altor femei decât celei pe care o iubesc.
S? zicem c?-s normal, dar asta nu înseamn? c? nu sunt un dobitoc.
Da, e?ti complet normal.
Da, da’ ce fac eu acum?
Pe care din ele o iube?ti?
Pe Peggy. ?i numai pe ea.
Atunci spune-i-o. Primul cuplu e întotdeauna fragil, supus oscila?iilor, dar dac? e cel pe care ?i l-ai dorit, trebuie s? te ba?i pentru el.
Mâine e Cr?ciunul, drag? Dumnezeu. Aniversarea ta, uite, n-am f?cut niciodat? leg?tura. Te rog, f? tu cumva s? m? împac cu Peggy fiindc?, nu ?tiu dac? e din pricina ei sau nu, da’ tare-s trist ast?-sear? ?i nu-mi mai arde de nimic.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Acum c? suntem prieteni, ce-ai vrea s?-?i ofer de ziua ta?
Drag? Dumnezeu,
Azi-diminea?? la orele opt i-am spus lui Peggy Blue c-o iubesc, c? numai pe ea o iubesc ?i c? n-a? putea concepe via?a f?r? ea. Ea a început s? plâng? m?rturisindu-mi c? i-am luat o piatr? de pe inim? deoarece ?i ea m? iube?te pe mine ?i numai pe mine ?i c? niciodat? nu va mai g?si un altul, mai cu seam? acum c? a devenit roz.
Ne-am pus amândoi pe plâns când a zis ea asta, dar era un plâns foarte pl?cut. Trebuie s? spun c? via?a în cuplu mi se pare deosebit de agreabil?. Mai ales dup? cincizeci de ani când ai trecut prin tot felul de încerc?ri.
Pe la zece mi-am dat deodat? seama c?, fiind Cr?ciunul, n-am s? pot s? m?nânc cu Peggy deoarece toat? familia ei – fra?i, unchi, nepo?i, veri – avea s?-i invadeze în curând camera, iar eu voi fi la rândul meu obligat s?-i suport pe p?rin?ii mei. Ce puteau oare s?-mi mai ofere? Un puzzle de zece mii de piese? C?r?i în kurd?? O cutie cu instruc?iuni de folosire? Propriul meu portret de pe vremea când eram s?n?tos? Cu doi cretini ca ??tia, inteligen?i ca lada de gunoi, era clar c? m? pândeau primejdii la orizont; pentru o mie ?i una de temeri n-aveam decât o singur? certitudine, ?i anume c? urma s? petrec un Cr?ciun de tot rahatul.
M-am hot?rât fulger?tor ?i am ?i început s?-mi preg?tesc evadarea. Un mic troc: toate juc?riile i le dau lui Einstein, plapuma mea din fulgi de gâsc? lui Bacon, bomboanele lui Pop Corn. O mic? observa?ie: Tanti Roz se oprea întotdeauna în vestiar înainte s? plece. O mic? prevedere: p?rin?ii mei nu aveau s? soseasc? înainte de orele dou?sprezece. Totul a mers ca pe roate: la unsprezece ?i jum?tate Tanti Roz m-a s?rutat urându-mi s? petrec un Cr?ciun frumos în compania p?rin?ilor mei, dup? care a disp?rut la etajul unde se afl? vestiarele. Am fluierat semnalul convenit. Pop Corn, Einstein ?i Bacon m-au îmbr?cat una dou? ?i m-au purtat pe sus pân? la h?r?baia lui Tanti Roz, o ma?in? care dateaz? dinaintea epocii automobilului. Pop Corn, care î?i deschide cât ai clipi orice broasc? fiindc? a avut norocul s? creasc? într-un cartier defavorizat, a for?at portiera din spate ?i m-au aruncat pe jos între cele dou? banchete. Dup? care s-au întors ca ni?te sfin?i?ori în camerele lor, vorba aceea, „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase“.
Tanti Roz a venit dup? o bun? bucat? de vreme, s-a urcat în ma?in?, a dat ?pri?uri de vreo zece, cin?pe ori înainte s? porneasc? motorul ?i în sfâr?it am demarat în tromb?. Sunt geniale ma?inile astea de dinaintea erei automobilului, c? zdr?ng?nesc de-ai zice c? zbori ?i de scuturat, e?ti scuturat în ele ca la bâlci.
Sunt convins c? Tanti Roz a înv??at s? ?ofeze cu vreun amic cascador; n-are treab? nici cu stopurile, nici cu trotuarele, nici cu giratoriile, astfel încât uneori ma?ina se ridic? de la sol. Ce mai, un t?r?boi num?ru’ unu în carling?, claxonul aproape c? nu s-a oprit, iar cât prive?te vocabularul, ocazie mai prielnic? s? ?i-l îmbog??e?ti pe-al t?u nici c? se putea: i-a b??c?lit cum i-a venit la gur? pe du?manii care îndr?zneau s?-i taie calea, împro?cându-i cu cele mai teribile insulte, ceea ce m-a f?cut s? constat înc? o dat? ce formidabil? ?coal? a vie?ii poate fi wrestling-ul ?sta.
Prev?zusem ca, o dat? ajun?i, s? m? ar?t zicându-i: „Cucu, Tanti Roz“, dar cursa cu obstacole s-a lungit a?a de r?u, încât am adormit pe drum.
Drept care, când m-am de?teptat, în jurul meu era întuneric, frig, lini?te, iar eu m? aflam singur, culcat pe ceva umed. Pentru prima oar? m-am gândit c? poate am f?cut o tr?snaie mai mare ca mine.
Am ie?it din ma?in?. Începuse s? ning?. Nimic de-a face cu Valsul fungilor de nea din Sp?rg?torul de nuci. Cl?n??neam de-mi s?reau din?ii din gur?.
Am v?zut o cas? impozant? cu luminile aprinse. Am luat-o într-acolo. Dar de-abia mai mergeam. Ca s? ajung pân? la sonerie a trebuit s? execut un asemenea salt, încât în clipa urm?toare m-am pr?v?lit pe pre?ul din fa?a u?ii.
Acolo m-a g?sit Tanti Roz.
Dar… dar… a bâiguit ea.
Apoi s-a aplecat asupr?-mi murmurând:
Dragul mamei drag!
Ceea ce m-a f?cut s?-mi zic în sinea mea c? poate nu f?cusem chiar o tr?snaie.
M-a dus în bra?e pân? în salon unde f?cuse un pom de Cr?ciun pân?-n tavan care sclipea de lumini. Eram uluit s? v?d ce frumos e la Tanti Roz acas?. Dup? ce m-a pus s? m? înc?lzesc la gura focului, am b?ut amândoi câte o cea?c? mare de ciocolat?. Nu m? îndoiam c? voia s? se asigure c? mi-am revenit, înainte s? m? ia la refec. A?a c? o cam t?r?g?nam ?i eu cu venitul în fire, ceea ce de altfel nici nu-mi cerea cine ?tie ce efort deoarece chiar c? m? sim?eam epuizat.
– La spital toat? lumea te caut?, Oscar. E stare de alert?. P?rin?ii t?i, s?rmanii, sunt dispera?i. Au anun?at poli?ia.
Nici nu m? mir?. Sunt destul de pro?ti ca s?-?i închipuie c-am s?-i iubesc mai mult când, prin grija lor, mi se vor pune c?tu?ele…
Ce le repro?ezi tu de fapt, Oscar?
Le e fric? de mine, Tanti Roz. N-au curajul s?-mi vorbeasc?. ?i cu cât le e lor mai fric?, cu atât am ?i eu impresia c? sunt un mosntru. De ce par atât de teroriza?i? Ar?t chiar a?a de groaznic? Am început s? put? Sau s? devin idiot ?i nu-mi dau eu seama?
Nu de tine le e fric?, Oscar. Ci de boal?.
Boala face parte din mine. De ce trebuie s? se poarte altfel numai fiindc? sunt bolnav? Nu ?tiu s? iubeasc? decât un Oscar s?n?tos?
Ei te iubesc oricum, Oscar. Mi-au spus-o.
Tu vorbe?ti cu ei?
Da. Sunt gelo?i c? ne în?elegem a?a de bine amândoi. Nu, de fapt nu gelo?i, tri?ti. Tri?ti c? nu reu?esc ?i ei.
Am dat din umeri, dar mânia îmi cam trecuse de-acum. Tanti Roz mi-a mai dat o cea?c? de ciocolat?.
?tii, Oscar, într-o zi ai s? mori. Dar p?rin?ii t?i vor muri ?i ei.
Eram nespus de mirat s? aud asta. Nu-mi trecuse niciodat? prin minte.
Vor muri, da. Singuri. Purtând în suflet teribila remu?care de a nu fi ?tiut s? se apropie de singurul lor copil, Oscar, lumina vie?ii lor.
Nu mai vorbi a?a, Tanti Roz, m? cuprinde am?r?ciunea când te aud.
Dar la am?r?ciunea lor nu te gânde?ti? Tu ai priceput din vreme c? ai s? mori pentru c? e?ti un b?iat deosebit de iste?, Oscar. Numai c? ceea ce ?i-a sc?pat din vedere e faptul c? toat? lumea moare. P?rin?ii t?i de asemenea, într-o zi. ?i eu la fel.
Da, numai c? eu, înaintea tuturor.
Tu înaintea tuturor. Dar oare asta î?i d? toate drepturile? Chiar ?i pe acela de a nu te gândi la ceilal?i?
Gata, am în?eles. Cheam?-i, Tanti Roz!
Asta a fost, drag? Dumnezeu, urmarea ?i-o scurtez, c? mi-a obosit mâna. Tanti Roz i-a anun?at pe cei de la spital, care i-au în?tiin?at la rândul lor pe p?rin?ii mei, care au venit la Tanti Roz, unde am petrecut Cr?ciunul cu to?ii.
Când au venit, le-am spus:
Ierta?i-m?, uitasem c? ?i voi ve?i muri într-o zi.
Nu ?tiu ce-o fi deblocat în ei fraza asta, dar i-am reg?sit a?a cum fuseser? înainte ?i am petrecut o sear? de Cr?ciun pe cinste.
La desert Tanti Roz a vrut s? vad? slujba de la miezul nop?ii la televizor ?i o înregistrare a unui meci de wrestling. Zice c? în fiecare an î?i rezerv? o partid? la care se uit? înainte de slujb? fiindc?-i înt?re?te mu?chii de la picioare ?i fiindc? e o veche obi?nuin?? ?i fiindc? asta-i face ei pl?cere. A?a c? ne-am uitat cu to?ii. Ceva formidabil. Era Mefista contra Ioanei d’Arc! În costum de baie ?i cizme cu carâmb înalt. Ce zdrahoance, cum zicea tata care devenise ro?u la fa?? ?i p?rea c? dintr-odat? ador? wrestling-ul. Ce de pumni au putut s?-?i ard? la mutr? una alteia, e de neînchipuit! Cred c? eu a? fi dat ortul popii de o sut? de ori s? fi participat la genul ?sta de competi?ie. Chestie de antrenament, Oscar, b?iete, a zis Tanti Roz, cu cât încasezi mai mul?i pumni, cu-atât po?i încasa mai mul?i. Totul e s?-?i p?strezi n?dejdea. Pân? la urm? înving?toare a ie?it Ioana d’Arc, de?i la început nu s-ar fi zis. Asta cred c? ?i-a f?cut pl?cere.
Apropo, la mul?i ani, drag? Dumnezeu. Tanti Roz, care tocmai m-a culcat în patul fiului ei veterinar de elefan?i în Congo, mi-a sugerat c? împ?carea cu p?rin?ii e cel mai frumos cadou pe care a? fi putut s? ?i-l fac de ziua ta. Dup? mine, sincer, un asemenea cadou e la limita de jos a cadourilor, da’ dac? a?a zice Tanti Roz care e o veche prieten? de-a ta…
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. A, era s? uit dorin?a: f? ca p?rin?ii mei s? fie întotdeauna ca ast?-sear?. ?i eu la fel. Am avut un Cr?ciun prima-ntâi, mai ales cu Mefista ?i Ioana d’Arc. Nu-mi purta pic? pentru slujb?, m-a furat somnul.
Drag? Dumnezeu,
Am ?aizeci de ani ?i pl?tesc nota pentru abuzurile de ieri-sear?. Azi nu prea mai sunt în form?.
Mi-a f?cut pl?cere s? m? întorc acas?, la spital. La b?trâne?e nu-?i mai prea arde s? c?l?tore?ti, oricum eu, unul, n-am chef s? umblu creanga.
Ceea ce nu ?i-am spus este c? ieri, la Tanti Roz, am v?zut statuia lui Peggy Blue. Î?i jur. Întocmai aceea?i, numai c? din ghips: acela?i chip blând, toat? în albastru, la haine ?i trup. Tanti Roz pretinde c?-i Fecioara Maria, mama ta, dac? am în?eles bine, o madon? adic?, mo?tenit? la ei în cas? din genera?ie în genera?ie. A acceptat s? mi-o d?ruiasc? mie. Mi-am pus-o la c?p?tâi, pe noptier?. Oricum, tot la ea se va întoarce într-o bun? zi, de vreme ce am înfiat-o pe Tanti Roz.
Peggy Blue e mai bine. A venit s? m? viziteze în scaunul cu rotile. N-a g?sit deloc c? seam?n? cu statuia mea, dar am petrecut un moment minunat împreun?. Am ascultat Sp?rg?torul de nuci ?inându-ne de mân?, ca în vremurile bune.
Nu-?i povestesc mai multe, c? începe s?-mi fie tot mai greu s? ?in stiloul. Toat? lumea din spital e bolnav?, pân? ?i doctorul Düsseldorf, din pricina ciocolatei, a pateului de gâsc?, a castanelor glasate ?i a ?ampaniei pe care familiile le-au oferit în cantit??i masive personalului medical. M-a? bucura s?-mi faci o vizit?.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
Drag? Dumnezeu,
Azi am avut ?aptezeci, apoi optzeci de ani ?i m-am gândit la o mul?ime de lucruri.
Mai întâi s? ?tii c-am folosit cadoul de la Tanti Roz, nu-mi amintesc dac? ?i-am vorbit de el, o plant? din Sahara care-?i tr?ie?te toat? via?a într-o singur? zi. De cum pui s?mân?a-n p?mânt ?i-o strope?ti, încol?e?te, d? tulpini, îi apar frunzele ?i-apoi face o floare care produce semin?e, se scutur?, las? capu-n jos ?i, hop, pân? seara s-a terminat! G?sesc c?-i un cadou nemaipomenit ?i-?i mul?umesc c? l-ai n?scocit. Am udat-o azi-diminea?? eu, Tanti Roz ?i p?rin?ii mei – a, nu ?tiu dac? ?i-am spus, ei stau acum la Tanti Roz c?-i mai aproape –, a?a c? am putut s?-i urm?resc toat? existen?a. M-a emo?ionat. Bine, sigur, nu-i cine ?tie ce floare, e mai curând pl?pând?, iar la aspect nu prea bate ea recordul, s?r?cu?a, dar, de?i nu aduce cu vreun baobab, î?i face treaba ei de plant? ca una mare, f?r?-ntrerupere, într-o singur? zi, sub ochii t?i.
Peggy Blue ?i cu mine citim adesea din Dic?ionarul medical. E cartea ei preferat?. O pasioneaz? bolile ?i se întreab? întruna pe care dintre ele o s-o aib?, mai târziu, când se face mare. Eu nu m-am uitat decât dup? cuvintele care m? intereseaz?: „Via??“, „Moarte“, „Credin??“, „Dumnezeu“. ?i închipuie-?i, n-ai s? m? crezi poate, dar nu erau acolo! Fire?te, dac-ar fi s-o lu?m a?a, e o dovad? c? nici via?a, nici moartea, nici credin?a ?i nici tu nu sunte?i ni?te boli. Ceea ce e deja o veste bun?. De?i, dup? mine, într-o carte atât de serioas? ar trebui s? existe r?spunsurile la întreb?rile cele mai serioase ale existen?ei, nu?
Am impresia, Tanti Roz, c? în Dic?ionarul medical n-au b?gat decât chestii speciale, probleme pe care le pot întâmpina unii ?i al?ii. Dar lucrurile care ne privesc pe to?i, Via?a, Moartea, Credin?a, Dumnezeu au fost l?sate de-o parte.
Ar fi poate mai bine s? te ui?i în Dic?ionarul filozofic, Oscar. De?i, dup? p?rerea mea, chiar dac? vei g?si cuvintele care te intereseaz?, s-ar putea s? fii decep?ionat. Sunt propuse acolo r?spunsuri foarte diferite pentru fiecare no?iune.
Cum a?a?
Întreb?rile cele mai interesante r?mân ?i vor r?mâne întreb?ri. Ele între?in misterul. Fiece r?spuns trebuie precedat de „poate c?“. Doar întreb?rile neinteresante pot c?p?ta un r?spuns definitiv.
Vrei s? spui c? la „Via??“ nu exist? solu?ie?
Vreau s? spun c? la „Via??“ exist? mai multe solu?ii, prin urmare ea n-are solu?ie.
Dup? mine, Tanti Roz, singura solu?ie la via?? este s? tr?ie?ti.
Doctorul Düsseldorf a intrat s? ne vad?. Avea iar aerul lui de câine b?tut, înc? ?i mai expresiv din pricina sprâncenelor ?lora groase ?i negre.
V? piept?na?i sprâncenele, domnule doctor? l-am întrebat.
S-a uitat la to?i cei din jur, surprins, cu aerul c? îi întreab? pe Tanti Roz ?i pe p?rin?ii mei dac? au auzit ?i ei ce-a auzit el. În cele din urm? a r?spuns printr-un da sugrumat.
– Întrebam ?i eu, nu-i nevoie s? face?i mutra asta, domnule doctor. De altfel, dac? e s? fim sinceri, ?in s? v? spun c?, din partea mea, am fost cât se poate de corect în ce prive?te medicamentele, iar dumneavoastr? de asemenea în privin?a bolii. A?a c? termina?i odat? cu aerul ?sta de vinov??ie. Nu e vina dumneavoastr? dac? trebuie s? da?i ve?ti nepl?cute oamenilor anun?ându-i c? sufer? de tot felul de boli incurabile cu nume latine?ti. Destinde?i-v? ni?el, relaxa?i-v?, ce naiba, c? doar nu dumneavoastr? sunte?i Dumnezeu Tat?l. Nu sunte?i dumneavoastr? cel care comand? naturii. Dumneavoastr? nu sunte?i decât un reparator.
Nu mai fi?i a?a încordat, domnule doctor, ce naiba, nu v? mai da?i atâta importan??, altminteri nu ve?i putea continua mult? vreme meseria asta. Uita?i-v? numai un pic ce mutr? face?i!
Pe când m? asculta, doctorul Düsseldorf f?cuse o fa?? de-ai fi zis c? înghi?ise un ou. Apoi mi-a zâmbit cu un zâmbet adev?rat ?i m-a pupat.
Ai dreptate, Oscar. Î?i mul?umesc c? mi-ai spus toate astea.
N-ave?i pentru ce, domnule doctor. Pl?cerea e de partea mea. Reveni?i când dori?i.
Asta-i tot, drag? Dumnezeu. A?tept s?-mi faci o vizit?, nu uita. Vino. Nu ezita, chiar dac? e mult? lume în momentul respectiv. Mi-ar face într-adev?r pl?cere, s? ?tii.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
Drag? Dumnezeu,
Peggy Blue a plecat. S-a întors acas?, la p?rin?ii ei. Nu-s tâmpit s? nu-mi dau seama c? n-am s-o mai v?d niciodat?.
Nu-?i mai scriu, c? sunt prea trist. Peggy ?i cu mine am tr?it o via?? împreun?, ?i-acum m? pomenesc singur, chel, ramolit ?i obosit în patul ?sta de spital. Urât?-i b?trâne?ea!
Azi nu te iubesc.
Oscar
Drag? Dumnezeu,
Î?i mul?umesc c? ai venit. Ai ales la fix momentul, c? nu m? sim?eam bine deloc. Poate c? scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic…
Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte c? am nou?zeci de ani ?i-am întors capul spre fereastr? s? m? uit la z?pad?.
?i deodat? am în?eles c-ai s? vii. Era diminea??. Eram singur pe P?mânt. Era atât de devreme, încât pân? ?i p?s?rile dormeau, dar?mite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care tr?gea la aghioase, pe când tu te munceai s? aduci zorile. Nu p?rea s?-?i ias? din prima, dar te str?duiai. Cerul p?lise. Tu umpleai v?zduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secund?. ?i-n clipa aceea am în?eles care era diferen?a dintre noi ?i tine: tu e?ti un tip infatigabil! Pus pe munc? f?r? întrerupere. C?ruia nu-i este niciodat? lehamite. Ziu? vre?i, uite ziu?! Noapte? Uite noapte! ?i prim?var?! ?i iarn?! ?i uite-o pe Peggy Blue! ?i uite-l ?i pe Oscar! ?i pe Tanti Roz! Asta zic ?i eu s?n?tate de fier!
Mi-am dat imediat seama c? venise?i. ?i c?-mi dezv?luiai secretul, marele t?u secret: prive?te lumea în fiecare zi ca ?i cum ai vedea-o pentru întâia oar?.
Urmându-?i a?adar sfatul, m-am str?duit s?-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, p?s?rile, animalele. Sim?eam cum aerul îmi p?trunde în n?ri f?cându-m? s? respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frem?tam de o bucurie necuprins? ?i pur?. Aceea de a exista. O bucurie care m? fermeca.
Î?i mul?umesc, drag? Dumnezeu, c? ai f?cut asta pentru mine. Era ca ?i cum m-ai fi luat de mân? ?i m-ai fi dus în miezul tainei ca s? o cuprind cu mintea. Î?i mul?umesc.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. Dorin?a: Ai putea s? mai faci o dat? chestia asta ?i pentru p?rin?ii mei? Tanti Roz cred c-o ?tie deja. ?i pentru Peggy, de asemenea, dac? ai ni?el timp…
Drag? Dumnezeu,
Am azi o sut? de ani. Ca Tanti Roz. Dorm cam mult, dar m? simt bine.
Încerc s? le explic p?rin?ilor mei c? via?a e un dar bucluca?. La început ai tendin?a s?-l supraestimezi crezând c? via?a pe care ai primit-o este ve?nic?. Apoi, dimpotriv?, îl subestimezi, g?sind c?-i o porc?rie, scurt? de nu-n?elegi nimic din ea ?i pe care uneori ?i-ar veni s-o arunci de s? nu se vad?. Abia c?tre sfâr?it pricepi c? nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie s? încerci s?-l meri?i. La cei o sut? de ani ai mei pot spune c? ?tiu despre ce vorbesc. Cu cât îmb?trâne?ti mai mult, cu atâta se cade s? ai bunul gust de a aprecia via?a. Trebuie s? devii rafinat, artist. La dou?zeci de ani, orice cretin ?tie s? se bucure de via??, dar la o sut?, când nici m?car s? te mi?ti nu mai e?ti în stare, trebuie s? ?tii s?-?i pui inteligen?a la lucru.
Nu-mi dau seama dac? am reu?it s?-i conving pe deplin. F?-le tu o vizit?. Du tu pân? la cap?t ce-am început. Eu m? simt ni?el cam obosit.
Te pup. Pe mâine,
Oscar
Drag? Dumnezeu,
O sut? zece ani. E mult. Cred c-am început s? mor.
Oscar
Drag? Dumnezeu,
B?ie?elul a murit.
Voi r?mâne în continuare o doamn? roz, dar Tanti Roz n-am s? mai fiu niciodat?. Am fost numai pentru Oscar.
S-a sfâr?it azi-diminea??, pe când p?rin?ii lui ?i cu mine coborâser?m pentru o jum?tate de ceas s? bem o cafea. A plecat când nu eram noi de fa??. Cred c-a a?teptat cu bun? ?tiin?? momentul, ca s? ne menajeze. Ca s? ne fereasc? de ?ocul de a-l vedea stingându-se. Pân? în ultima clip? el a fost cel care a vegheat asupra noastr?, ?i nu invers.
Mi-e inima grea. Oscar s-a cuib?rit în ea ?i n-am cum s?-l alung. Va trebui pân? disear? s?-mi înghit lacrimile, nu vreau s?-mi compar durerea cu aceea, de neîndurat, a p?rin?ilor lui.
Î?i mul?umesc c? mi-ai îng?duit s?-l cunosc pe Oscar. Gra?ie lui am reu?it s? devin hazlie, n?stru?nic?, s? n?scocesc o mul?ime de pove?ti, ba chiar ?i s? m? pricep la wrestling. Gra?ie lui am râs ?i am cunoscut bucuria. Tot el m-a ajutat ?i s? cred în tine. Sunt plin? de iubire, Doamne, parc? m? arde pe din?untru, mi-a d?ruit atâta, încât s?-mi ajung? pentru to?ii anii de-acum încolo.
Pe curând,
Tanti Roz
P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care le-a mai tr?it, Oscar pusese la c?p?tâiul patului o pancart?.
Cred c? te-ar interesa s? ?tii ce scria pe ea: „Numai Dumnezeu are voie s? m? trezeasc?“.