Diferenta intre ecumenic si ecumenist

Ceea ce este cu adevărat frumos este în egală măsură și bun – spune înțelepciunea duhovnicească. Frumusețea și bunătatea lui Dumnezeu ne descoperă deplin adevărul Său veșnic și neschimbat. Acest adevăr revelat de Dumnezeu, din iubire pentru toți oamenii, se numește Ortodoxie.

Ortodoxia este modalitatea corectă de cunoaștere și de trăire a omului cu Dumnezeu.

Omul a fost creat – și este în continuare -, de Dumnezeu, ortodox. Părintele Rafail Noica spune că Ortodoxia este firea omului. Adam a fos ortodox, la fel Set, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacob, Iosif, Moise, Ilie și toți prooroci, care au fost precursorii Cuvântului sau Adevărului întrupat, Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, în care s-a arătat plinătatea dumnezeirii și în același timp plinătatea umanului.

Hristos a fost ortodoxul deplin, desăvârșit, iar Biserica, Trupul Lui, este întemeiată pe Persoana și Jerfa Lui, precum și pe învățătura Lui, care are credibilitate absolută, datorită Învierii Lui. Prin Duhul Sfânt, jertfa și lucrarea lui Hristos de mântuire a oamenilor s-a răspândit pe tot pământul și continuă și astăzi, până la sfârșitul acestei lumi. Biserica este prin firea ei misionară și are menirea de a răspândi lucrarea și cuvântul lui Hristos, până la convertirea ultimului om trăitor pe acest pământ.

Ortodoxia este prin firea ei ecumenică (are deschidere iubitoare în a-i cuprinde pe toți credincioșii și oamenii din lume), iar oamenii sunt prin firea lor ortodocși. Ei trebuie doar să conștientizeze dacă au, dacă trăiesc și practică dreapta credință, dacă au o dreaptă cunoaștere și o dreaptă relație cu adevăratul Dumnezeu Treimic și cu Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

A fi ortodox ecumenic nu înseamnă însă, a fi ecumenist sincretist.

Ecumenismul ortodox este de la Dumnezeu, se face în numele lui Dumnezeu și servește interesul (adică împlinește expres poruncile) lui Dumnezeu. El înseamnă cunoașterea, practicare, trăirea și mărturisirea senină, a dogmelor revelate de Dumnezeu în Biserică, Continue reading

Posted in Mari duhovnici | Leave a comment

Cultura si luminare

In afara sfintilor nu exista invatatori si pedagogi adevarati, nici o cultura adevarata fara sfintenie. Numai sfantul este adevaratul pedagog si invatator; numai sfintenia este adevarata lumina. Cultura adevarata, luminarea adevarata, nu sunt nimic altceva decat iradierea sfinteniei. Numai sfintii sunt cu adevarat luminati. Sfintenia traieste si respira prin lumina, iradiaza si actioneaza in lumina. Sfintind, sfintenia in acelasi timp lumineaza si invata. Exista o anume identitate intre sfintenie si luminare. In realitate, cultura inseamna luminare, luminare prin sfintenia in Duhul Sfant, Care este purtatorul si creatorul sfinteniei si al luminii si al cunostintei. Si, intrucat sunt sfintiti si luminati de Duhul Sfant, sfintii sunt si adevarati invatatori si pedagogi.
Sfintenia este unire dupa har cu Dumnezeu, adica unire cu Logosul cel vesnic, cu sensul vietii si al existentei; tocmai in aceasta consta plinatatea si desavarsirea personalitatii si existentei omenesti.
O astfel de sfintenie harismatica este sufletul culturii. Fiindca, daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii, mai este, oare, nevoie de ea? Mai bine sa fii tigru in mijlocul junglei sau leu in pustie decat un om lipsit de cultura sfinteniei.
Cultura fara sfintenie, “luminarea” fara sfintirea in Duhul Sfant, acestea le-a inventat Europa in idolatria ei umanista. N-are importanta daca aceasta idololatrie se manifesta in cultul papei sau in cultul Bibliei, in cultul mecanicii, sau in cultul modei. Adevarata cultura, ortodoxa si evanghelica, lumineaza pe om cu lumina dumnezeiasca si-l conduce (“lumineaza”) spre tot ceea ce este nemuritor si vesnic, dumnezeiesc si sfant. Ea alunga tot pacatul si biruie orice moarte si, de aceea, ea il curateste pe om, il sfinteste, il face nemuritor, vesnic, nestricacios.

Continue reading

Posted in Omilii | Leave a comment

Unde se poate vdea Hristos?

Nimic nu e mai înrudit cu lucrarea sfântă a Tainelor lui Hristos decât mucenicii, căci numai ei seamănă cu Hristos și la trup și la suflet și la felul morții și întru toate… Așa că, dacă Hristos într-adevăr Se poate vedea și pipăi undeva în lumea aceasta, în carne și oase, apoi aceasta se poate în sfintele moaște. (…) Aceste moaște sunt Biserica cea adevărată.

Sfantul Nicolae Cabasila – “Despre viata in Hristos”

Sursa: ziarul Lumina

Posted in Predici | Leave a comment

Interviu Doina si Aldea Teodorovici

Luna octombrie este una plina de sarbatorile sfintilor, a acelor oameni care si-au ocarmuit viata avand ochii la Dumnezeu…

Vom aminti mai jos de doi oameni cu o INIMA mare, de ROMAN – Doina si Aldea Teodorovici. Dupa cum veti asculta in interviu s-au iubit nespus, atat de mult ca Domnul a randuit pentru ei sa ii cheme la El impreuna, in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992…

Dumnezeu sa ii ierte si sa ii randuiasca cu Sfintii Sai!

Posted in Taina Cununiei | Leave a comment

De ce este numit Dumnezeu Atottiitorul?

 
Atotțiitor se zice pentru că este scaun atotțiitor, susținând și cuprinzând toate, fixând, întemeind și circumscriind și făcând totul neclintit în Sine și aducând la existență din Sine, ca dintr-o rădăcină atotțiitoare, toate și întorcând la Sine, ca într-un sân atotțiitor și ținându-le adunate in Sine ca într-un Scaun atotcuprinzător pe toate, printr-o susținere care le asigură pe toate și e mai presus de ele, nelăsându-le să cadă din ea și să se piardă ca scoase dintr-o casă atotcuprinzătoare. I se zice obârșie atotțiitoare și ca cea care le ține pe toate și le stăpânește, străbătându-le fără să le amestece și le impune tuturor jugurile primite de bună voie și durerile dulci ale dragostei dumnezeiești și atotțiitoare, ale bunătății ei neslăbite.

Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, p. 170

Sursa: www.doxologia.ro

 

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Biserica si cei din afara ei

Biserica se mai numeste si ogorul Domnului (I Cor., 3, 9), casa Domnului (Efes., 2, 19-22), mireasa lui Hristos (II Cor., 11, 2; Apoc., 21, 2, 9; 22, 17 s.a.), adunarea cuviosilor (Ps., 149, 1) sau a oamenilor drepti (Ps., 110, 1), adunarea celor intai nascuti (Evr., 12, 23), turma lui Hristos (Ioan, 10, 16), sfesnic de aur (Apoc., 1, 20; 2, 1), cetatea lui Dumnezeu (Ps., 86, 2; Apoc., 3, 12), cetatea Dumnezeului celui viu (Apoc., 21, 2; 22, 19), stalp si temelie a adevarului (I Tim., 3, 15), sfatul sfintilor (Ps., 88, 6), trupul lui Hristos (Efes., 1, 22-23; Col., 1, 24), zidire dumnezeiasca (I Cor., 3, 9), biserica Slavei (Efes., 5, 27), mireasa Mielului (Apoc., 19, 7; 21, 9), casa Dumnezeului lui Iacov (Is., 2, 2-3), casa lui Hristos (Evr., 3, 6), Ierusalimul cel Nou (Apoc., 3, 12; 21, 2), casa lui Dumnezeu (I Tim., 3, 15; Evr., 10, 21).

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa/despre-biserica-79900.html

Cu cei de altă religie, dacă nu ne provoacă la discuții despre credința noastră cea dreaptă, trebuie să ne purtăm față de ei cu dragoste și milă și să-i ajutăm la nevoile lor, după pilda dată nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu samarineanul cel milostiv. Iar dacă voiesc a ne ataca credința noastră cea sfântă sau Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, atunci „trebuie să o apărăm cu toată puterea până la

moarte”. Fiindcă se cade pe aproapele a-l iubi cu hotar, ca pe noi înșine; iar pe Dumnezeu, fără de margine. Nu cumva, socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcați de cei străini de dreapta credință în Hristos, Continue reading

Posted in Catehism, Citate, Mari duhovnici | Leave a comment

Copiii parintilor…sau parintii copiilor (Imparatii mustelor)

Aproape orice întâlnire cu un copil crescut după ultima moda se transformă, invariabil, într-un prilej de reflecții deprimante. Nu este nevoie de o interacțiune prea complexă, este suficient să privești de la o distanță sanitară obiceiurile și manierele. Magazinul sau restaurantul sunt locurile ideale pentru a observa schimbarea de generații, dar cine vrea să facă un studiu mai aprofundat poate lua în calcul vizitele la domiciliu sau parcurile.

Primul lucru pe care îl observi este mulțimea de jucării din jurul copilului. Zeci, dacă nu chiar sute de obiecte colorate cât mai strident îi populează universul idilic. Nu se joacă, bineînțeles, cu toate, dar este bine să le aibă în preajmă și este bine ca nu cumva să se plictisească. Iar în cazul în care dă semne de agitație, să se poată interveni rapid cu încă o jucărie din impresionantul arsenal de distracții.

Din acest motiv (și din rațiuni de comoditate plus supraveghere) funcționează și televizorul la parametri maximi. Se preferă desenele animate cât mai tembele cu putință, iar copilul rămâne hipnotizat cu orele în fața ecranului. România ocupă locul fruntaș în întrecerea globală de îndobitocire a celor mici: aproximativ trei ore pe zi stă la televizor fiecare copil. Spre comparație, pe timpuri, grație avantajelor oferite de programul scurt al televiziunii naționale, iroseam mai puțin de o oră pe săptămână. Alte vremuri, altă lume. Acum, dacă luăm în calcul și timpul pierdut pe tabletă, telefon sau calculator, ajungem, fără îndoială, la încă vreo câteva ore bune de retardare progresivă. Dar, în mentalitatea curentă, e bine să fie conectat, să învețe că lumea se schimbă și să țină pasul cu schimbarea, ca nu cumva să rămână în urmă și să râdă ceilalți copii de el (despre influența dezastruoasă a televizorului și internetului vorbește admirabil profesul Virgiliu Gheorghe).

Tot jucăriile au constituit prilejul unei crize teribile Crăciunul trecut. Păpușa Elsa a dispărut din magazine spre disperarea părinților, terifiați de gândul că nu vor putea să le ofere odraslelor singurul lucru care contează în această lume. Din câte am priceput, Continue reading

Posted in Pilde | Leave a comment

“Lărgiți și voi inimile voastre” (2 Cor. 6,13)

Zaheu, urmând Calea Domnului, L-a aflat pe Domnul ca însoțitor, ca oaspete în casa Sa, și inima lui s-a lărgit, cuprinzându-i pe toți oamenii. Astfel și noi, când ne îndreptăm pe Calea Domnului și învățăm să ne „pogorâm”, devenim părtași harului Său; acest har lărgește inima și atunci ne aflăm adevărata noastră menire: noi toți suntem meniți să fim după chipul Noului Adam – Hristos – și să purtăm în inima noastră întreaga omenire.

Așadar, tot cel ce purcede pe Calea Domnului primește, prin puterea Crucii și a învierii Sale, harul lărgirii inimii care îl face să devină universal. De aceea Sfântul Pavel îi îndeamnă pe corinteni: „Fraților, lărgiți și voi inimile voastre” (2 Cor. 6,13).

Arhim. Zaharia (Zaharou)Lărgiți și voi inimile voastre!, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 254

Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/harul-lui-dumnezeu-largeste-inimile-noastre

Posted in Predici | Leave a comment

Protest masiv al părinților polonezi împotriva introducerii educației sexuale în școli: „Educație pentru familie”, nu pentru depravare!

D3S_1387

După ce, în ultima duminică din iulie, mii de părinți polonezi au ieșit în stradă să protesteze împotriva introducerii educației sexuale explicite ca materie școlară, guvernul bate în retragere cu privire la acest plan.

Mișcarea a fost organizată de 26 de asociații poloneze pro-familie, Continue reading

Posted in Evenimente | Leave a comment

Ce-l face pe om ortodox

Ceea ce-l face pe om ortodox nu este stăruința sa față de latura exterioară a Predaniei, ci experierea aspectului ei lăuntric, adică metoda ascetică- curățirea, luminarea și îndumnezeirea. Această metodă, aceste trepte ale vieții duhovnicești sunt temelia dogmelor, temelia artei bisericești,dar și cauza care dă naștere obiceiurilor și datinilor poporului nostru, căci aceasta este teologia de care erau pătrunși străbunii noștri înainte de a fi fost occidentalizați. Din această pricină trebuie să avem râvnă pentru păstrarea aspectului lăuntric al Predaniei, metoda evlaviei ortodoxe prin care suntem vindecați,și atunci vom fi adevărați râvnitori ai obiceiurilor părintești. Căci, în afara  metodei de vindecare, chiar având  bunăvoință, suntem în primejdie de a ne face vrăjmașii și potrivnicii predaniei Ortodoxe.

– Care este invățătura proprie Sfîntului Grigorie Palama despre cunoașterea lui Dumnezeu?

– Dacă tot am deschis subiectul, nu îl putem închide brusc. Sfîntul Grigorie învață că vederea lui Dumnezeu nu are loc în afară, ci lăuntric. Omul ajunge la vederea Luminii celei necreate prin îndumnezeire, nu doar prin vedere din afară.

Omul vede lumina necreată prin simțirea mintală lăuntrică, ce a fost deja curățită. El o vede chiar și cu simțurile sale trupești, care însă au fost preschimbate, astfel încît să fie în stare a primi vederea dumnezeiască.

Deci omul îl vede pe Dumnezeu prin îndumnezeire. Fiecare prooroc ajunge la îndumnezeire, Continue reading

Posted in Catehism | Leave a comment