– Ascultarea fa?? de duhovnic este uneori împotriva legilor firii. Care este primul pas spre ascultare?
– Ascultarea întotdeauna este împotriva obiceiurilor firii, pentru c? noi am mo?tenit firea celui care s-a împotrivit la început lui Dumnezeu. Ca s? nu mai spunem c? avem de acum o conlucrare de cîteva mii de ani cu duhurile neascult?rii. A?a c?, ?tiind aceasta, s? c?lc?m voia noastr?. De la început – dac? avem aceast? putere ?i aceast? dragoste – s? c?ut?m gîndul care se ridic? împotriva poruncii ?i s?-1 înfrunt?m.
– Care este deosebirea dintre ascultarea pe care o fac monahii ?i ascultarea mirenilor de duhovnic?
Monahii î?i pot permite o ascultare absolut?. Monahul nu are nici o îndatorire fa?? de al?i oameni, ci doar fa?? de duhovnicul s?u ?i de ob?tea sa. El î?i poate permite aceast? nebunie în Duhul Sfînt: s? aib? ascultare absolut?. Mireanul tr?ie?te în alte condi?ii. Sfera, societatea în care tr?ie?te el este plin? de imprevizibil. El nu ?tie unde va merge mîine ?i dac? va merge, cine va fi acolo, cine va veni la el în ospe?ie ?i a?a mai departe. El nu poate avea un program clar, iar de multe ori nu poate îndeplini anumite porunci ale duhovnicului s?u. ?i atunci trebuie s?-i spun? dinainte: „P?rinte, nu pot face asta pentru c?…” Sau nu spun de la bun început c? nu pot, c? totu?i aceasta nu ne folose?te la nimic, dar îi spun: „P?rinte, acolo unde merg eu este a?a ?i a?a”. Pentru c? p?rintele nu este Prorocul Ilie sau unul din proroci ca s? ?tie chiar toate lucrurile din via?a ta. Deja aceea, ca oameni, ne sprijinim unii pe al?ii. Spune-i p?rintelui, a?a ?i a?a, din cauza asta am avut o astfel de ispit?.
Dar ascultarea, repet înainte de a fi o îndeplinire a unei porunci, executarea unui fapt, este o stare prin care noi ajungem la smerenie. Mireanul trebuie s? î?i taie voia înaintea aproapelui s?u, c?utînd s? aduc? bucurie ?i s? odihneasc? pe cel care i-o cere, în m?sura în care nu calc? poruncile lui Hristos. A?a c?, s? tindem spre aceast? stare, cînd voin?a noastr? o punem întotdeauna dup? voin?a celuilalt, adic? nu caut ale mele, ci ale aproapelui, cum zice ?i Apostolul Pavel. „Mergem cu tramvaiul la teatru sau mergem pe jos?” Eu vreau s? merg cu tramvaiul, dar cel?lalt îmi spune c? de mult n-a mai ie?it la o plimbare ?i ar vrea s? mergem pe jos. Tu renun?i îndat? la dorin?a ta ?i mergi pe jos, pentru c? el vrea a?a, chiar dac? tu ai vrut foarte mult s? mergi cu tramvaiul. Aceasta este ascultarea pe care o face mireanul. Asta e ascultare, asta e dragoste!
– Sîntem de foarte multe ori pu?i în situa?ia de a lua decizii. Cum putem cunoa?te atunci voia lui Dumnezeu? Acum sînt în situa?ia de a m? împotrivi semenilor mei, pentru c? m? îndeamn? spre p?cate, deci duc o via?? mai mult de împotrivire. Cum a? putea s? sporesc în aceste condi?ii?
în a?a fel ar trebui s? tr?im nevoin?a noastr? noi, cre?tinii, încît ceilal?i s? nu prea ?tie ce nevoin?? avem. Iosif a tr?it în a?a fel în casa lui Faraon, încît a cî?tigat dragostea ?i respectul acestuia, s-a c?s?torit cu fiica mai-marelui preo?ilor Egiptului, care, desigur, era un preot idolatru, un preot care aducea jertf? demonilor. ?i cu atîta în?elepciune s-a purtat dreptul Iosif incit nici de Dumnezei Cel Viu nu s-a dep?rtat ?i nici pe ceilal?i nu i-a sfidat prin evlavia sa, nu i-a smintitr nu i–a ridicat împotriva sa. Lot a putut fi drept în Sodoma, între homosexuali ?i p?c?to?i de tot felul. De ce? Pentru c? nu i-a judecat. De aceea el a fost Lot.
A?a c? via?a sfînt? nu vede în ceilal?i sminteal?. Pentru c? e smerit?, pentru c? nu judec?. ?i, dac? avem aceast? stare, biruim toate. ?i nu mai avem împotrivire.
Pe lîng? nevoin?ele noastre necesare, nevoin?ele trupe?ti, s? avem întotdeauna, în primul rînd, aceast? lucrare a inimii, prin care ne socotim pe noi mai jos decît ceilal?i oameni, prin care s? le d?m tuturor o ?ans? de mîntuire ?i de leg?tur? cu Dumnezeu, indiferent de viata pe care o duc, ?i s? ne vedem de ale noastre. Pentru c? spune Apostolul Pavel: Ce ne va desp?r?i pe noi de dragostea lui Hristos? Nici frigul, nici focul, nici în?l?imea, nici adîncul, nici sabia, nici o idee m?car nu poate s? ne despart? pe noi de dragostea lui Hristos! Cu atît mai mult cei care intr? în via?a noastr?, de care pîn? la urm? nu putem sc?pa, pentru c? asta este realitatea, nu trebuie s? ne preocupe prea mult.
Tr?im aici, sau în alt? parte, mergem la un anume serviciu ?i avem acolo anumi?i colegi ?i un anume patron. Nu c?ut?m al?ii acum, pentru c? nici al?ii nu sînt mai buni. Ci c?ut?m sa rezolvam problema în?untrul nostru, avînd în minte pe dreptul Iosif, pe Lot, pe Avram si pe sfin?ii care s-au sfiintit în adun?ri, în imperii p?gîne, fiind demnitari, fiind slugi ale unor st?pîni necredincio?i ?i r?i. A?a ?i noi, s? c?ut?m în noi aceast? lucrare sfin?itoare care ne elibereaz? de grija pentru to?i ceilal?i.
Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.