O poveste…inmurata

Parintele Paisie Aghioritul ii sfatuia pe cei ce il vizitau sa-si reaminteasca deseori anii lor nevinovati din copilarie, cand inima lor nu se stricase si nu devenise inca rea…
Pleaca ursul la padure
Sa culeaga fragi si mure,
Dar nu ia la intamplare
Orice mura-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari si frumoase,
Dulci la gust si aromate,
Proaspete si parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuiate.
Ar mai tot manca, “plapandul”,
Dar i-a cam pierit avantul,
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.
*
Sade ursul sub umbrar,
Mormaind sub cerul clar:
-Doamne, tare-s multumit
Ca si astazi am postit!
din “Poezii cu iz de Filocalii
This entry was posted in Poezii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *