Nu de mult am avut ocazia sa discut cu niste oameni rataciti de la dreapta credinta. Printre altele ei sustineau despre copiii mici ca nu pot fi botezati pentru ca, ziceau ei, copiii mici nu au credinta. Nu pot fi botezati spuneau ei, deoarece Mintuitorul a zis catre Apostoli cind i-a trimis la propovaduire: Cel ce va crede si se va boteza, se va mintui; iar cel ce nu va crede se va osindi (Marcu 16, 16).
Avind in vedere ca acesti oameni rataciti de la adevar pe multi ii inseala cu cuvintele lor gresite, m-am gindit ca in predica de azi sa arat ca nu numai credinta personala in Dumnezeu aduce mintuire si folos, ci si credinta celor din jur poate vindeca, ierta pacatele altora si poate chiar sfinti pe altii si invia din morti. Asa de exemplu vedem in Legea Veche, ca prin credinta lui Iosua a lui Navi, Dumnezeu a oprit apele Iordanului pina ce a trecut tot poporul si preotii cu sicriul Legii darului (Iosua Navi 3, 11-17; 4, 16-23). Si tot cu credinta sa a oprit soarele si luna din mersul lor pe cer pina ce a batut pe vrajmasii sai (Iosua Navi 10, 10-14). Tot asa prin credinta lui Ghedeon, cei trei sute de ostasi au biruit pe Madianiti (Judecatori 7, 16-25). Prin credinta unei vaduve sarace marele Prooroc Ilie a inviat pe fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credinta Sunamitencei, Elisei proorocul a inviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).
In Legea Noua, Mintuitorul nostru Iisus Hristos a facut multe si mari minuni prin credinta unora asupra altora. Asa vedem minunea pe care ne-o arata Sfinta Evanghelie de azi, cum Mintuitorul, prin credinta cea mare si tare a sutasului, a vindecat de la distanta pe sluga sa (Matei 8, 13). Alta data prin credinta neindoielnica a patru oameni ce purtau pe slabanogul din Capernaum, Hristos a vindecat si a iertat pacatele celui purtat de ei, poruncindu-i sa-si ia patul si sa mearga la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin credinta lui Iair, Mintuitorul a inviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credinta femeii Cananeence, Domnul a vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin credinta Martei si Mariei, surorile lui Lazar, Mintuitorul a inviat pe fratele lor mort de patru zile, caci ziceau cu credinta: Doamne, daca ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru (Ioan 11, 21). Iarasi, vedem ca pentru credinta tatalui sau, Mintuitorul a vindecat pe tinarul lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare si inviere din morti poate face cineva prin credinta altora, ci si sfintire, dupa marturia marelui Apostol Pavel care a zis: Se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa (I Corinteni 7, 14).
Asadar, fratii mei, daca cineva va spune ca pruncii nu se pot boteza deoarece nu au credinta, voi le spuneti ca ei cu adevarat nu au credinta, dar la botez se sfintesc prin credinta parintilor lor si a nasilor de la botez care marturisesc credinta in locul pruncului celui ce se boteaza. Nasii de la botez sint parintii spirituali ai pruncului care se naste la o viata noua in Duhul Sfint, asa cum parintii trupesti l-au nascut pe el trupeste. Totodata nasii sint si garanti in fata lui Dumnezeu si a Bisericii Sale ca fiul duhovnicesc va fi crescut in credinta ortodoxa si va fi un om credincios.
Daca cel ratacit de la adevar va zice ca nu stie copilul cind il botezi, si deci nu este voia lui libera a se boteza, la aceasta sa se raspunda ca botezul Legii Noi, adica botezul crestin prin apa si prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a inlocuit botezul Legii Vechi, adica taierea imprejur, despre care marturiseste Sfintul Apostol Pavel, zicind: In Hristos ati si fost taiati imprejur, cu taiere nefacuta de mina, prin dezbracarea de trupul pacatelor carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos, ingropati fiind cu El prin Botez (Coloseni 2, 11-12).
Dupa cum taierea imprejur in Legea Veche se facea la opt zile dupa nasterea pruncului si dupa cum Isaac s-a taiat imprejur dupa opt zile, nu cu voia, ci cu stirea lui, caci era numai de opt zile (Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3), asa si pruncul in Legea Harului nu stie cind a fost botezat. Dar prin marturia preotului care l-a botezat, a parintilor si a nasilor care marturisesc credinta in locul lui, se face valabila Taina Botezului, deoarece pe marturia a doi sau trei martori se va rezema tot cuvintul (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5, 19).
Cit despre vindecarea bolnavilor si pocainta multor pacatosi prin credinta si staruinta rudelor, este de ajuns sa ne gindim la atitea fapte minunate din zilele noastre. Citi crestini nu se roaga acasa si la biserica pentru cei dragi ai lor stapiniti de betie, desfriu si necredinta? Dumnezeu vazind lacrimile, rugaciunea si credinta lor, intoarce la credinta si pocainta pe sotii si fiii stapiniti de pacate. Aceleasi minuni se savirsesc si cu rudele care fac Sfintul Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de fata si cu darul lui Hristos li se usureaza durerea sau se vindeca deplin. Citi nu se roaga lui Dumnezeu pentru cei din calatorii, pentru cei din primejdie, pentru cei amenintati cu moartea si pentru cei din examen? Datorita credintei, rugaciunilor, Mintuitorul ajuta si salveaza pe cei din primejdie si implineste cererea credinciosilor nostri.
Dar si slujitorii Bisericii noastre se roaga la Sfintul Altar pentru vii si morti, pentru tot felul de necazuri, boli, seceta si neintelegeri de familie. Credinta lor si harul Duhului Sfint, pe multi bolnavi ii vindeca, pe cei certati ii impaca, ploile adapa pamintul lovit de seceta, cei robiti de patimi se intorc la pocainta si multe suflete ale celor raposati in pacate sint salvate din muncile iadului. Toate acestea sint adevarate minuni ale credintei slujitorilor si credinciosilor nostri, care, in numele dragostei crestine, se roaga lui Dumnezeu pentru fiii sufletesti ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul si mintuirea tuturor.
Sa va relatez un caz adevarat din zilele noastre, ca sa vedeti cum o femeie credincioasa, datorita credintei ei, si-a salvat copilul de la moarte si sotul de la necredinta si ucidere.
O femeie de curind casatorita a ramas insarcinata. Sotul ei insa nu voia nicidecum copilul. Femeia a cerut sfatul duhovnicului care i-a spus: “Chiar daca te va lasa sau te ameninta, sa nu ucizi copilul. Mai bine sacrifica-te si da-ti viata pentru copil si vei fi numarata in rindul mucenicelor, decit sa-l ucizi si sa fii chinuita in iad ucigas. Roaga-te cu credinta lui Dumnezeu pentru sotul tau si cred ca-l va imblinzi mila Lui”.
Rugindu-se mult cu post si lacrimi intr-o noapte femeia a adormit putin si a avut un vis infricosat. Se vedea ca mergea singura pe o vale de munte. Pe marginea drumului din dreapta a vazut copaci mari incinsi de foc si cite o femeie ce facuse avorturi legata de trunchiul lor, iar vulturi cu gheare si cioc de foc veneau si le mincat pieptul. In stinga drumului, iarasi, copaci aprinsi si femei ucigase de prunci legate cu funii de ei, iar serpi fiorosi le sugeau sinii.
Plingind de spaima, a vazut un tinar frumos venind spre ea si l-a intrebat: “Doamne, tu esti Mintuitorul Hristos?” Iar el i-a raspuns: “Nu sint Hristos, ci sint sluga Lui si ingerul tau pazitor, care pururea te pazesc in aceasta viata si am venit sa te scot de aici. Si l-a intrebat femeia: “care este pacatul acestor femei ce se chinuiesc asa de cumplit, legate de copacii incinsi de foc?” Iar ingerul i-a raspuns: “Aceste femei au ucis copiii lor in pintece si n-au vrut sa-i nasca dupa porunca lui Dumnezeu. De aceea asa se vor chinui in veci. Iata, aici aveai sa te chinui si tu, daca ascultai pe barbatul tau si-ti avortai copilul…”.
Desteptindu-se din somn cuprinsa de spaima, femeia a spus toate cele vazute sotului ei. Iar el, miscat de Duhul Sfint, i-a cerut iertare, fagaduind ca niciodata nu o va mai sili la acest pacat cumplit. Apoi a cerut sa fie dus si el la preot sa-si marturiseasca pacatele. Si asa credinta femeii a salvat si copilul si sotul de la pierzare.
Fragment din predica la duminica a IV a dupa Rusalii
Pr. Cleopa Ilie
Sursa: http://www.crestinortodox.ro