?i ?tiind Iisus gîndurile lor, le-a zis: Pentru ce cugeta?i rele în inimile voastre? (Matei 9, 4)
Iubi?i credincio?i,
În multe locuri ale Sfintei ?i dumnezeie?tii Scripturi afl?m c? Dumnezeu Cel Atoate?tiutor ?tie gîndurile oamenilor ?i vede mai înainte toate cele ce vom face ?i vom gîndi noi. Acest lucru îl arat? ?i psalmistul care zice: Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii T?i (Psalm 138, 16). Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu arat? acela?i lucru, zicînd: Eu sînt cel ce cerc inimile ?i ispitesc r?runchii ca s? dau fiec?ruia dup? c?ile lui ?i dup? roadele ispr?vilor lui (Ieremia 11, 20; 17, 10; 20, 12). Proorocul David la fel zice: Cela ce cerci inimile ?i r?runchii, Dumnezeule (Psalm 7, 9).
A?adar, fra?ii mei, nu trebuie s? ne mir?m c? Dumnezeu ?tie gîndurile noastre, ci mai ales, s? ne temem de Dumnezeu, fiindc? El nu numai c? ?tie gîndurile noastre, ci ?i pedepse?te p?catele ce nu le vom m?rturisi la duhovnic ?i nu ne vom poc?i de ele, p?zindu-ne mintea de gîndurile rele.
În Legea Veche se oprea p?catul numai din lucrare, nu ?i din gînd. A?a, de exemplu, zice: S? nu furi, s? nu desfrînezi, s? nu ucizi… (Ie?ire 20, 13-15). Legea veche, avînd numai umbra lucrurilor viitoare (Evrei 10, 1; Romani 3, 20), avea nevoie de împlinirea ?i des?vîr?irea ei, deoarece, dup? m?rturia Sfintei Scripturi, Legea Veche nu a des?vîr?it nimic (Evrei 7, 19). De aceea a ?i venit în lume Domnul ?i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, nu ca s? strice Legea Veche, ci ca s? o plineasc? ?i s? o des?vîr?easc?, adic? s? scoat? p?catul din gînd, din r?d?cin? (Matei 5, 17; Romani 3, 31; 10, 4; Galateni 3, 24) Legea Darului nu opre?te p?catul numai din lucrare, ci ?i din gîndire. Legea Veche se aseam?n? cu o coas? care taie iarba pe deasupra p?mîntului, iar r?d?cinile r?mîn, iarba iar??i crescînd la loc. Legea Darului, Sfînta Evanghelie, scoate p?catul din r?d?cin?, adic? din gîndire, c?ci dup? înv???tura Sfin?ilor P?rin?i, gîndurile sînt r?d?cini ale faptelor (Sfîntul Nicodim Aghioritul. Paza celor cinci sim?iri, 1826, p. 230).
Mîntuitorul, ar?tînd des?vîr?irea Legii Noi fa?? de Legea Veche, zice: A?i auzit, c? s-a zis celor de demult: S? nu desfrînezi (Ie?ire 20, 14); Eu îns? v? spun c? oricine se uit? la femeie, spre a o pofti a ?i s?vîr?it adulter cu ea în inima sa (Matei 5, 27-28). În alt loc, Mîntuitorul ar?tînd greutatea p?catului cu gîndul, zice: Oricine se mînie pe fratele s?u vrednic va fi de osînd? (Matei 5, 22); ?i iar??i: Oricine ur??te pe fratele s?u, uciga? de oameni este (I Ioan 3, 15). Iat? dar c? ?i un singur gînd de ur? asupra fratelui nostru ne face uciga?i de oameni. De aceea Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adev?rat ?i ?tiutor al inimilor omene?ti ?i al gîndurilor min?ii, adeseori mustra pe farisei ?i pe c?rturari, v?zînd în mintea ?i inimile lor gînduri de ur?, de zavistie, de viclenie, de f???rnicie, de slav? de?art?, de mîndrie, de desfrînare ?i altele de acest fel.
Prin aceasta ne arat? c? El vede, judec? ?i osînde?te p?catele noastre, f?cute cu gîndul înaintea Lui, dac? nu le vom m?rturisi ?i nu ne vom poc?i de ele. Sfin?ii ?i dumnezeie?tii P?rin?i, avînd în vedere c? Dumnezeu pedepse?te p?catele cu gîndul, pururea î?i p?zeau mintea ?i inima de gîndurile p?tima?e ?i rele, aducîndu-?i aminte c? cuvîntul lui Dumnezeu este viu ?i lucr?tor ?i mai ascu?it decît orice sabie cu dou? t?i?uri ?i p?trunde pîn? la desp?r?itura sufletului ?i duhului, între încheieturi ?i m?duv?, ?i destoinic este s? judece sim?irile ?i cuget?rile inimii (Evrei 4, 12).
Sfîntul Efrem Sirul, avînd în vedere c? gîndurile vor fi pedepsite în ziua cea mare a judec??ii de apoi, zice: “Nu v? arunca?i în negrij?, fra?ii mei, pentru p?catele cu gîndul c? nu ar fi mari ?i nu ar avea osînd? de la Dumnezeu. Dac? p?catele cu gîndul nu ar fi mari, apoi ar fi socotit Dumnezeu desfrînare întru poft? de femeie ?i ucidere întru ur? de frate? Dac? p?catele cu gîndul nu ar fi osîndite, nu era nevoie ca dreptul Iov s? aduc? jertf? în toate zilele înaintea lui Dumnezeu, pentru p?catele f?cute cu gîndul ale feciorilor s?i” (Iov 1, 4-5). Dac? p?catele cu gîndul nu ar fi mari, nu ar fi zis marele apostol Pavel, c? în ziua judec??ii de apoi va descoperi Dumnezeu sfaturile inimilor ?i cele ascunse ale întunericului, pîrîndu-i pe dîn?ii gîndurilor lor, ?i dînd r?spuns în ceasul acela pentru ele (I Corinteni 4, 5; Romani 2, 15).
De unde se nasc gîndurile rele în mintea noastr?? La aceast? întrebare, însu?i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne r?spunde, zicînd: Cele ce ies din gur? pornesc din inim? ?i acelea spurc? pe om (Matei 15, 18). Alt? dat? iar??i zice: Din?untru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrîn?rile, ho?iile, uciderile, adulterul, l?comia, vicleniile, în?el?ciunea, neru?inarea, pizma, hula, trufia, u?ur?tatea. Toate aceste rele ies din?untru ?i spurc? pe om (Marcu 7, 21-23). Dar de cîte feluri sînt gîndurile rele? La aceast? întrebare spune Sfîntul Casian Romanul c? opt sînt gîndurile r?ut??ii. ?i care sînt aceste opt feluri de gînduri rele? Cel dintîi gînd al r?ut??ii este al l?comiei pîntecelui; al doilea, al desfrîn?rii ?i al poftei de desfrînare; al treilea, al iubirii de argint; al patrulea, al mîniei; al cincilea, al întrist?rii; al ?aselea, al trînd?viei; al ?aptelea, al slavei de?arte; al optulea, al mîndriei (Filocalia, vol. I, Sibiu, 1947, p, 97-123).
Prin ce fapt? bun? putem sc?pa de gîndurile rele? Atît monahii, cît ?i cre?tinii pot sc?pa de gîndurile rele prin dou? fapte bune, ?i anume: Prin paza min?ii de gînduri numit? ?i trezvia aten?iei prin sfînta rug?ciune ?i mai ales rug?ciunea inimii. Iar pentru a sc?pa de orice gînd r?u ?i de orice patim?, trebuie s? unim trezvia aten?iei, adic? gîndurile curate ale min?ii noastre cu sfînta rug?ciune. Aceste dou? fapte bune lucreaz? strîns unite una cu alta ?i se sus?in reciproc, dup? cum zice Sfîntul Isihie Sinaitul: “Aten?ia min?ii ?i rug?ciunea lui Iisus, se su?in una pe alta, pentru c? aten?ia suprem? se na?te din rug?ciunea neîncetat? iar rug?ciunea se na?te din paza min?ii ?i aten?ia supreme” (Filocalia, vol. IV. p. 42).
S? nu uit?m îns? c? atît aten?ia gîndurilor, cît ?i sfînta rug?ciune sînt alungate din mintea noastr? de p?catul uit?rii. Uitarea este primul p?cat din partea ra?ional? a sufletului, care alung? ?i stinge din mintea noastr? trezvia ?i rug?ciunea. Acest lucru îl adevere?te acela?i sfînt p?rinte, Isihie Sinaitul, care zice: “Blestemata uitare se opune aten?iei, ca apa, focului ?i în toat? vremea o r?zboie?te cu putere. Precum z?pada nu na?te fl?c?ri, sau apa foc, spinul smochine, a?a nu va fi liber? mintea omului de gînduri rele, de cuvinte rele ?i de fapte diavole?ti, dac? nu ?i-a cur??it mintea ?i inima cu trezvia aten?iei ?i cu rug?ciunea”.
?i iar??i zice: “Precum f?r? corabie nu putem trece marea, a?a f?r? paza min?ii de gîndurile rele ?i f?r? chemarea deas? a lui Iisus Hristos, nu este cu putin?? s? izgonim momeala gîndului celui r?u” (Ibidem, p. 48 ?i 76). C?ci singurul chip duhovnicesc de a alunga de la noi gîndurile rele ?i toate cursele vr?jma?ului diavol este de a repeta neîncetat în toat? vremea ?i în tot locul rug?ciunea lui Iisus: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-m? pe mine p?c?tosul (sau p?c?toasa)”.
Deci v? rog s? nu uita?i, cînd v? vin gînduri ?i pofte rele în minte sau în inim?, s? le izgoni?i de la voi cu aceast? sfînt? rug?ciune. De ve?i avea paza min?ii ?i rug?ciunea, s? ?ti?i c? va afla?i pe calea mîntuirii.
Acest lucru îl adevere?te ?i Sfîntul Pimen cel Mare care zice: “Omul ca s? se mîntuiasc?, nu are nevoie decît de minte treaz? ?i de rug?ciune” (Pateric, Rm. Vîlcea, 1930. cap. 135. p. 186).
Iubi?i credincio?i,
Am vorbit ast?zi despre p?catele pe care le facem cu gîndul în toat? ziua, în tot ceasul ?i în orice clip?, ca s? ne d?m seama c? ?i pentru aceste p?cate vom da r?spuns la judecat?. Apoi s? ?ti?i c? mul?i dintre cre?tini se p?zesc de p?cate mari, de moarte, dar se osîndesc pentru mul?imea p?catelor cu gîndul, care îi robesc pîn? la moarte, ?i ei nu le iau în seam?. Oare cei care de tineri cuget? la tot felul de p?cate trupe?ti ?i-?i ucid mintea, fecioria ?i sim?urile, hr?nindu-se cu ele, mai pot fi cosidera?i cura?i ?i neprih?ni?i în fa?a lui Hristos, chiar dac? n-au f?cut astfel de p?cate? Nu, nicidecum. Ei nu mai sînt cura?i înaintea Domnului de nu se vor poc?i de ele. ?i cî?i dintre asemenea cre?tini, mai ales tineri, nec?s?tori?i ?i v?duve, nu sînt st?pîni?i de aceste p?cate? Oare nu datorit? p?catelor cu mintea ?i imagina?ia ajung oamenii la p?catele cu fapta ?i la patim??
Mul?i al?ii sînt robi?i în minte de gîndul averii. Î?i fac planuri de tot felul, cuget? la averi, case, bani ?i nu au odihn? pîn? nu încearc? s?-?i realizeze visul. Dar visele se spulber?, averile se risipesc, iubitorii de argint îmb?trînesc ?i mor s?raci de toate ?i robi?i de patima aceasta nevindecat? între?inut? în minte ?i inim? prin gînduri ?i imagina?ii. Crede?i c?-i va fi u?or la judecat? unui asemenea om?
Al?ii sînt robi?i de p?rerea de sine ?i de gîndul c? ei sînt mai buni, mai credincio?i, mai cura?i, mai pl?cu?i lui Dumnezeu decît ceilal?i. Oare crede?i c? ne putem mîntui dac? sîntem robi?i de gîndul mîndriei ?i al slavei de?arte? Nu, nicidecum, dac? nu vom m?rturisi aceste cugete la duhovnic ?i dac? nu ne vom p?r?si de ele cît mai curînd posibil.
Al?ii judec? pe aproapele în inimile lor ?i îl osîndesc pentru faptele lui. Al?ii cuget? numai b?uturi ?i ospe?e, haine scumpe ?i cinste p?mînteasc?, iar dac? nu le dobîndesc se tulbur?, cîrtesc, sl?besc în credin?? ?i mor nemul?umi?i în suflet. Oare ace?tia nu tr?iesc în zadar? Vor avea ei r?spuns bun la înfrico?ata judecat?? Dar care dintre noi nu ne l?s?m prad? gîndurilor rele, f?r? s? ne d?m seama c? p?catele cu gîndul duc la cele cu fapta ?i c? pentru toate gîndurile ?i cuvintele de?arte vom da r?spuns înaintea lui Dumnezeu.
Pentru a v? da seama de urm?rile grele ale p?catelor cu gîndul, v? voi spune o istorioar? adev?rat? din cartea numit? Pateric.
Un sihastru oarecare ce tr?ia în pustie, avea un frate mirean într-un ora?. Dup? cîteva vreme a murit fratele acela ?i i-a r?mas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui s?u, a mers acolo, a luat pruncul ?i l-a dus în pustie, la chilia lui. Îl hr?nea cu finice ?i cu alte verde?uri din pustie, din care mînca ?i el. Copilul n-a v?zut nici un om, în afar? de b?trînul care-l hr?nea, de cînd l-a dus în pustie. Nici femei, nici sat n-a v?zut, nici pîine n-a mîncat, nici n-a ?tiut ce este ?i cum este via?a lumii acesteia. Totdeauna era în pustie cu b?trînul, postind, rugîndu-se ?i l?udînd pe Dumnezeu. A petrecut în aceast? nevoin?? optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul.
Dup? îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, s?-i descopere pentru acel copil în care ceat? de sfin?i este rînduit. Dup? mult? rug?ciune pe care a f?cut-o cu mare osîrdie, a adormit ?i a v?zut în vis un loc întunecat ?i plin de toat? scîrba, iar în mijloc era copilul z?cînd într-o sup?rare nespus?. Acestea v?zîndu-le, b?trînul s-a mirat ?i a început a se ruga c?tre Dumnezeu, zicînd: “Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toate necur??iile trupe?ti ?i lume?ti? Oare nu Te l?uda pe Tine în toate zilele ?i nop?ile, postea, priveghea ?i se ostenea ?i de nici un p?cat lumesc nu era atins? Dar acum ce este aceasta c? îl v?d pe el pedepsit în acel loc de întristare? Dar noi care sîntem n?scu?i, crescu?i ?i îmb?trîni?i în p?cate, ce n?dejde de mîntuire vom avea? O, amar ?i vai de mine!”
Aceasta ?i mai multe zicînd b?trînul cu plîngere ?i cu tînguire, a stat înaintea lui îngerul Domnului ?i i-a zis: “Ce plîngi a?a, b?trînule, ?i de ce te tînguie?ti pentru copil care cu adev?rat nu s-a atins de p?cate trupe?ti ?i lume?ti. L-ai înv??at a posti, a priveghea ?i a se ruga, dar copilul avea mîndrie mare ?i în?l?are în inima lui, socotindu-se pe sine, pentru cur??enia lui ?i via?a cea neatins? de lume, c? este un mare sfînt, mai mare decît cei din lume, ?i a murit în aceast? gîndire înalt? de sine. Deci s? ?tii c? nu este nedreptate la Dumnezeu, c?ci tot cel ce se înal?? pe sine cu gîndul s?u, necurat este înaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul”.
Aceasta zicîndu-i, îngerul s-a f?cut nev?zut. B?trînul ?i-a venit în fire ?i în con?tiin?? ?i a plîns neîncetat pentru moartea copilului pîn? la sfîr?itul vie?ii sale (Pateric, op. cit. p. 338-339).
Iubi?i credincio?i,
Am pus aceast? istorioar? s? ar?t cît de mare este înaintea lui Dumnezeu p?catul cu gîndul, dac? omul nu-l m?rturise?te ?i nu se poc?ie?te de el. A?i v?zut c? nimic nu i-a folosit acestui copil crescut cu atîta sfin?enie, nici fecioria, nici postul, nici privegherea, nici rug?ciunea, nici celelalte nevoin?e ?i osteneli ale lui dac? nu a avut smerenie. Pentru un gînd de mîndrie care-l st?pînea ?i-a pierdut sufletul pentru ve?nicie…
Deci s? st?m bine ?i s? lu?m aminte la p?catele noastre f?cute cu gîndul ?i s? nu ni se par? c? ele ar fi un r?u mic. Dup? înv???tura Sfin?ilor P?rin?i, r?ul cel mic nu este mic dac? aduce pagub? mare. Oare diavolul nu a c?zut din cer prin p?catul mîndriei cu gîndul, împreun? cu toat? mul?imea îngerilor de un gînd cu el?
Iat? ce zice dumnezeiasca Scriptur? în aceast? privin??: Tu ai zis în cugetul t?u: În cer m? voi ridica ?i deasupra stelelor Dumnezeului celui puternic voi a?eza scaunul meu. ?edea-voi pe muntele cel înalt, peste mun?ii cei înal?i, care sînt spre miaz?noapte. Sui-m?-voi deasupra norilor ?i asemenea Celui Preaînalt voi fi (Isaia 14, 13-14).
Iat? ?i pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Lucifer, pentru cugetul s?u plin de mîndrie: ?i acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adîncului! (Isaia 14, 15).
Vede?i cît de mari sînt urm?rile p?catelor cu gîndul? Cî?i dintre cre?tini, robi?i de cugetele rele ?i p?tima?e, nu cad în cele mai grele p?cate din care nu mai pot fi izb?vi?i? Cî?i nu poart? în inima ?i mintea lor gîndul de a se r?zbuna pe semenii lor, gîndul de a-?i p?r?si familia, de a fura ceva, de a s?vîr?i desfrînare cu cineva, de a intra în vreo sect? sau chiar de a-?i pune cap?t vie?ii? ?i dac? cel st?pînit de asemenea cugete rele nu-?i m?rturise?te gîndurile, dac? nu se roag? st?ruitor ?i nu urmeaz? sfatul duhovnicului s?u, ajunge s? s?vîr?easc? cu fapta cele ce le cugeta în mintea sa, spre ve?nica lui pierzare.
S?-L rug?m pe Preamilostivul Dumnezeu s? ne izb?veasc? de toate gîndurile pierz?toare de suflet ?i s? ne lumineze mintea, inima ?i voin?a, s? cuget?m numai la cele bune ?i s? facem cele bune, pentru a ne izb?vi de p?cate ?i de a tr?i în veci cu Hristos! Amin