– fragmente din “Cartea Facerii, Crearea Lumii ?i Omul începuturilor” de Ieromonah Serafim Rose, Ed. Sophia, Bucure?ti, 2001 –
1 Vârsta p?mântului
STUDENT: Dup? cronologia biblic?, p?mântul are în acest moment 7520 ani vechime (pân? la data de 1 septembrie 2012 când va începe anul 7521); dar dup? evolu?ioni?ti, ?i chiar dup? istoria predat? în licee, p?mântul are miliarde de ani vechime. Cum explica?i acest lucru ?
P?rintele SERAFIM: Avem câteva c?r?i pe aceast? tem?, pe care vi le voi ar?ta. Exist? destui oameni care, în ultimii zece sau dou?zeci de ani, au început s? contraatace pe cei ce sunt extrem de siguri de aceast? teorie. Exist? un grup în San Diego numit Institutul de cercet?ri crea?ioniste ?i un altul în Michigan, numit Societatea pentru cercetarea crea?iei. Ei au dat la iveal? câteva c?r?i de ?tiin?? care examineaz? problema: pe ce temei fac oamenii aceste prezum?ii despre milioanele ?i miliardele de ani ? Se dovede?te c? teoria con?ine mult mai multe ipoteze decât fapte.
Exist? o carte scris? de un evolu?ionist, intitulat? Cum s-a alc?tuit scala timpului preistoric (The Growth of a Prehistoric Time Scale), în care autorul (William B.N. Berry) admite c? pentru a interpreta milioanele ?i miliardele de ani trebuie presupus c? fiin?ele fosilizate din nivelurile inferioare de roci sunt str?mo?ii evolutivi ai celor din nivelurile superioare. Dar se întâmpl? adeseori ca aceste straturi s? fie în ordine gre?it? dup? teoria evolu?ionist? straturile cu organisme mai primitive se afl? în partea de sus.
Prin urmare, este la fel ca în vremea lui Copernic, pe-atunci exista interpretarea ptolemeic? a mi?c?rii corpurilor cere?ti, potrivit c?reia soarele planetele ?i stelele se învârteau toate în jurul p?mântului. S-a pus întrebarea – de ce oare planetele nu corespund cu stelele? Unii antici ziceau c? aceasta se datoreaz? faptului c? se afl? în sfere diferite. Adic? stelele sunt mai îndep?rtate iar planetele mai apropiate; deci planetele par a se deplasa mai iute Dar atunci de ce uneori planetele merg înainte iar alteori înapoi? Pentru explicarea mi?c?rii lor astronomii ptolemeici trebuiau s? spun? c? ele se rotesc fiecare în jurul alteia, într-o mi?care foarte complex? de cicluri ?i epicicluri oscilând în jurul p?mântului. Unele merg înapoi, altele alc?tuiesc cifra opt.
Urm?rirea mi?c?rilor planetelor dup? modelul ptolemeic devenise atât de complicat?, încât lui Copernic i-a venit ideea c? poate toate acestea sunt gre?ite – poate c? p?mântul ?i planetele se mi?cau în jurul soarelui. A început s? fac? socoteli pornind de la aceast? idee, iar teoria lui s-a dovedit mult mai simpl?. Pân? la urm? am ajuns s? accept?m c? teoria lui era cea adev?rat?.
[Aten?ie ?i grij? sporit? la acest pasaj! Unora li s-a p?rut de aici c? P?rintele Serafim ar fi de accord cu modelul copernican! Nimic mai fals, el dor spune c? “am ajuns s? accept?m c? teoria lui era cea adev?rat?” ?i nu c? ea este cea adev?rat?! Dovad? pentru aceasta este acest citat, tot din „Cartea Facerii ?i omul începuturilor” din care se citeaz? aceste r?spunsuri: „În concep?ia scriptural-patristic?, p?mântul, ca s?la? al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, e centrul universului. Orice altceva – indiferent de explica?ia ?tiin?ific? a st?rii ?i mi?c?rii sale prezente, sau de imensitatea sa fizic? în compara?ie cu p?mântul – este un lucru secundar, ?i a fost f?cut întru folosul p?mântului, adic? al omului…. în textul insuflat al C?r?ii Facerii El ne-a l?sat doar o simpl? schi?? a celor s?vâr?ite, iar istorisirea lor nu este obligat? s? se conformeze cu specula?iile ?i presupunerile noastre omene?ti.” N. admin.]
Asemeni astronomilor ptolemeici, evolu?ioni?tii ce studiaz? straturile care con?in fosile descoper? adesea c? ele sunt cu susul în jos, în ordinea gre?it?, sau prea apropiate între ele conform ideilor evolu?ioniste. Ei numesc aceste lucruri “disconformit??i”, “paraconformit??i” sau “pseudo-conformit??i”. Ei trebuie s? g?seasc? justific?ri pentru faptul c? totul este în ordinea gre?it?. Dac? îi întrebi de unde ?tiu care e ordinea corect?, vor admite c? singurul motiv dup? care cunosc ordinea corect? este faptul c? ?tiu c? evolu?ia e adev?rat?. [Vezi W.B.N. Berry, Growth of a Prehistoric Time Scale, ed. cit., p. 42.] Vede?i, este ceva necurat la mijloc. Ar trebui s? dovedeasc? teoria, iar pentru a dovedi teoria trebuie s? porneasc? de la ea. Deci nu este ceva atât de concret pe cât se spune.
Crea?ioni?tii ?tiin?ifici, cum î?i spun ei în?i?i, au câteva c?r?i interesante despre dovezile vechimii p?mântului. [Principalele c?r?i la care f?cea referin?? P?rintele Serafim sunt Potopul din Cartea Facerii (1961) ?i Crea?ionismul ?tiin?ific (1974), ambele de Dr. Henry Morris] Depinde doar de felul dovezilor de care te serve?ti. Este ceva foarte ipotetic. Nu este nici pe departe la fel de clar precum Cartea Facerii.
2 Datarea cu Carbon 14
STUDENT: Ce ne pute?i spune despre sistemul de datare cu Carbon 14 ?
P?rintele SERAFIM: Datarea cu carbon se folose?te doar pentru substan?e organice. Perioada de înjum?t??ire al Carbonului 14 este de 5.700 de ani, deci e limpede c? aceast? metod? nu poate merge prea departe în urm?. Unii cred c? se poate ajunge cu ea pân? la 20.000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atât de multe presupuneri, încât nu poate fi precis?. Chiar ap?r?torii ei spun c? te po?i încrede în ea cam pân? la 3000 de ani în urm?, dar, dac? se merge mai departe, devine din ce în ce mai pu?in demn? de încredere. Sistemul se bazeaz? pe un întreg set de presupozi?ii.
[Robert Lee, redactor sef adjunct la revista Anthropologîcal Joumal of Canada, scrie despre incertitudinea dat?rii cu radiocarbon: “Problemele metodei de datare cu radiocarbon sunt incontestabil adânci ?i serioase. în ciuda celor 35 de ani de perfec?ionare tehnologic? ?i unei mai bune în?elegeri, principiile ce stau la baza metodei au fost puternic puse la îndoial?… Continuarea folosirii metodei depinde de un demers de tipul “îndrept?rii pe parcurs” permi?ând aici o contaminare, dincolo o frac?ionare ?i ajustare ori de câte ori este posibil. Astfel c? nu e de mirare c? cel pu?in jum?tate din dat?ri sunt respinse. E de mirare faptul c? cealalt? jum?tate ajunge s? fie acceptat?. […] Indiferent cât de “util?” este, totu?i metoda radiocarbonului nu este capabil? s? ofere rezultate precise ?i demne de încredere. Exist? mari discrepan?e, cronologia e neuniform? ?i relativ?, iar datele acceptate sunt de obicei datele selectate” (“Radiocarbon, Ages în Error”, în Anthropological Joumal of Canada, vol. 19, nr. 3, 1981, pp. 9; 29)]
Conform speciali?tilor, cel mai de încredere sistem de datare nu este radiocarbonul, ci datarea dup? inelele de cre?tere a copacilor [dendrocronologie]. Recent s-au putut testa o întreag? serie de lucruri, comparându-se datele sistemului radiocarbon cu datele oferite de cercurile copacilor, ?i s-a descoperit c? metoda dat?rii cu radiocarbon se ab?tea mult mai mult decât se credea. Calculele dup? inelele copacilor aveau tendin?a s? dea vârste mai mari cu câteva secole decât cele cu radiocarbon. Alte metode radiometrice se folosesc pentru a ob?ine vârste de milioane ?i miliarde de ani: metoda potasiu-argon etc. ?i aceste metode se bazeaz? pe tot felul de idei preconcepute; trebuie s? accep?i acele idei preconcepute înainte ca sistemul s? “func?ioneze”.
[Datarea cu radiocarbon de bazeaz? pe un alt set de presupuneri decât celelalte metode. Pentru o scurt? trecere în revist? a acelor presupuneri vezi Henry M. Morris, Scientific Creationism, op. cit., pp. 140-49; 162-67.]
Toate pornesc de la presupunerea c? nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor între un element ?i cel?lalt, ?i c? nici unul dintre elementele formale [componentele “fiice”] nu a fost prezent la început. Evolu?ioni?tii nu ?tiu aceste lucruri; ei presupun c? totul era uniform, de la zero pân? la ceea ce cunoa?tem acum. Dac? lucrul acesta e adev?rat, iar rata schimb?rii a fost uniform?, atunci putem calcula vârsta fosilelor oarecum precis; dar dac? nu e adev?rat, întregul sistem poate fi foarte departe de realitate. Au existat gre?eli notorii. Oamenii au f?cut teste radiometrice asupra unor roci care se formaser? de pu?in timp, ?i au ajuns la vârste de pân? la trei miliarde de ani.
3 Straturile geologice
STUDENT: Ce ne pute?i spune despre diferitele straturi, precum cele din Marele Canion, despre care se presupune c? s-au depus cu o anume periodicitate ?
P?rintele SERAFIM: Exista o vast? problematic? ?tiin?ific? legat? de straturi. Straturile nu au etichete care s? spun?: “Eu am cinci milioane de ani vechime; eu am zece milioane de ani vechime”. Exist? o carte excelent? pe aceast? tem?, Potopul din Cartea Facerii (The Genesis Flood) de Henry Morris, în care el interpreteaz? straturile în termenii unei singure catastrofe, adic? Potopul lui Noe. Prezentarea este ?tiin?ific?. O pute?i cerceta ?i pute?i vedea dac? are sau nu dreptate.
Cred c? ar trebui ca mai mul?i oameni s? priveasc? ambele fe?e ale medaliei ?i s? vad? care model are mai mult sens. În foarte multe privin?e modelul evolu?ionist are lipsuri în ceea ce prive?te straturile; de fapt, chiar evolu?ioni?tii în?i?i ?i-ar spune, probabil, acela?i lucru. Întrebarea este: oare cel?lalt model este mai corect ?
Când se ajunge la ceva de felul straturilor, este vorba, desigur, de o problem? ?tiin?ific?. Depunerea straturilor este, evident, un proces ?tiin?ific ce a avut loc în timp.
[Una dintre cele mai interesante cercet?ri în domeniu a fost f?cut? de geologul francez Guy Berthault, întâi la Institute de Mechanique des Fluides din Marsilia, iar apoi la laboratorul hidraulic de la Colorado University’s Engineering Research Center. “începand din 1985”, scrie Richard Milton, “Berthault a realizat o serie de experimente de laborator ce cuprindeau v?rsarea unor sedimente în ni?te recipiente mari cu ap? în mi?care, pentru a studia structura intern? a straturilor ?i felul cum are loc stratificarea… Berthault a descoperit c?… sedimentele se a?ezau la fund aproape imediat, dar particulele fine erau separate de particulele mai mari de curentul apei, dând impresia de straturi… Rezultatele au fost publicate de c?tre Academia Francez? de ?tiin?e în 1986 ?i 1988 ?i au fost prezentate la Congresul na?ional al sedimentologilor de la Brest în 1991… Lucr?rile de laborator nu au fost f?cute izolat, ci au fost suplimentate cu observa?ii pe teren ale unor dezastre naturale precum inunda?ia de la Bijou Creek, Colorado, din 1965, forma?iile sedimentare ce au urmat erup?iei de la Mount St. Helens din 1980, ca ?i forajele marine f?cute de vasul Glomar Challenger în 1975… Dup? Berthault, “Experimentele contrazic ideea lentei construiri a unui strat dup? altul. Scala temporal? se reduce de la sute de milioane de ani la una sau dou? catastrofe ce produc aproape instantaneu stratific?ri” [Berthault, Compte-Rendus Academie des Science II, 3 decembrie 1986, 16 februarie 1988]. Aceste cuvinte aparent inocente vestesc moartea ideii c? existen?a miilor de metri de sedimente este în sine o dovad? în favoarea unei vârste mari a p?mântului” (Milton, Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., pp. 77-78)]
Prin urmare, este altceva decât cele ?ase Zile ale Facerii – este vorba despre ceea ce a avut loc dup? cele ?ase Zile. Este un lucru supus dezbaterii stiin?ifice.
4 Originea corpurilor cere?ti (cosmogonia patristica)
P?rintele SERAFIM: Relatarea C?r?ii Facerii despre Ziua a Patra a Facerii este greu de adaptat ideilor obi?nuite despre univers, fiindc? Scriptura ?i Sfin?ii P?rin?i afirm? cu certitudine c? soarele a fost creat în acea Zi, dup? ce p?mântul, plantele ?i copacii existau deja. Mai mult, P?rin?ii spun c? soarele, luna ?i stelele (ca ?i toate “g?urile negre” ?i tot ce se mai afl? în spa?iu) au fost create în Ziua a Patra într-o clipit?. Dumnezeu a f?cut un semn cu mâna ?i toate au luat fiin??, la distan?e de triliarde de mile. Bineîn?eles c? Dumnezeu este mai mare decât universul, deci de ce nu ar fi fost în stare s? fac? acest lucru ? Pentru El nu e deloc greu.
Aceasta d? o cu totul alt? perspectiv? asupra lumii. E o întreag? cosmogonie – explicarea începutului lucrurilor.
Cosmogonia evolu?ionist? modern?, popularizat? de oameni precum Carl Sagan, sus?ine c? a existat un punct care a avut un “big-bang”, iar apoi totul s-a dezvoltat din el f?r? nici un Dumnezeu.
[Omul recunoscut a fi “p?rintele” cosmogoniei big-bang-ului a fost Abatele George Lemaître (1894-1966), un preot iezuit. Intr-o zi a anului 1931, pe când citea un articol despre originea ?i sfâr?itul lumii, i-a venit ideea c? universul a explodat ?i apoi a evoluat dintr-un “atom primordial”. Contemporan cu colegul s?u iezuit Teilhard de Chardin, el a încercat s? fac? pentru astronomie ceea ce Teilhard f?cuse pentru biologie: s? creeze o sintez? a cre?tinismului cu concep?ia evolu?ionist? a ?tiin?ei moderne. Desigur c? “atomul primordial” este echivalentul cosmogonic al “supei primordiale” a lui Darwin (din care se presupune c? a ap?rut ?i a evoluat via?a). “Ideea de evolu?ie”, scria Lemaître, “a jucat un rol important în dezvoltarea astrofizicii… Evolu?ia lumii poate fi asemuit? cu un spectacol de artificii ce tocmai s-a încheiat” (C.G. Lemaître, The Primeval Atom, D. Van Nostrand Company, New York, 1950, pp. 87, 78)]
Dac? crezi acest lucru, este firesc s? crezi c? cel mai mare corp, soarele, a ap?rut primul, iar apoi a f?cut s? apar? cumva p?mântul. Sunt tot felul de teorii despre cum a f?cut acest lucru. Unii cred c? soarele s-a format dintr-un nor de gaze ?i praf, iar c?ldura sa a f?cut ca gazul s? fie eliminat, r?mânând numai praful, care s-a condensat ?i s-a r?cit, formând planetele. Al?ii cred c? soarele s-a ciocnit par?ial cu o stea c?l?toare, f?când gazele s? fie smulse de pe suprafa?a solar?, gaze care mai târziu s-au transformat în planete. Diferitele teorii sunt în întregime specula?ii, fiindc? nimeni nu a fost acolo în acele momente, iar astfel de lucruri nu mai au loc în prezent. Poate c? ele sunt în concordan?? cu ceea ce credem noi c? trebuie s? fie adev?rat, întrucât ni se pare c? toate corpurile mai mari trebuie s? fie anterioare celor mai mici. Dar dup? Cartea Facerii ?i dup? Sfin?ii P?rin?i, P?mântul – acest m?run?i? neînsemnat, aceast? pic?tur? din univers – a fost primul, iar grozavul soare a ap?rut dup? el.
Ast?zi filosofilor atei le place s? spun? c? dimensiunea relativ? a p?mântului dovede?te c? omul e doar o pic?tur? pierdut? în univers. Ei spun: “P?mântul este atât de mic, iar universul atât de mare – deci evident universul e mai însemnat decât omul, iar Dumnezeu nu a f?cut totul pentru om”. Dar dac? gânde?ti în termenii celor spuse de P?rin?i – c? soarele a fost f?cut dup? ce P?mântul exista deja – atunci este limpede c? totul a fost f?cut pentru om.
STUDENT: în galaxia noastr? exist? mul?i al?i sori. Spun ceva Sfin?ii P?rin?i despre ace?ti sori?
P?rintele SERAFIM: Nu, fiindc? ei cuno?teau mai pu?in despre alc?tuirea universului decât ?tim noi acum. Pur ?i simplu nu exist? practic vreun motiv s? vorbim prea mult despre ei, în afar? de a spune c? ei se afl? acolo ?i c? i-a f?cut Dumnezeu. Singurul loc unde ?tim c? locuie?te omul este numai acesta.
STUDENT: Exist? vreo contradic?ie între în?elegerea ortodox? a facerii lumii ?i faptul c? exist? mai mult decât un soare ?
P?rintele SERAFIM: Nu, fiindc? pentru noi exist? un singur soare.
STUDENT: Ceilal?i sori sunt stele.
P?rintele SERAFIM: Da. Pentru noi nu sunt sori. Soarele e un lucru deosebit, centrul vie?ii noastre, care ne d? lumin? ?i c?ldur?, pe lâng? care cre?tem ?i f?r? de care nu putem tr?i. Celelalte stele nu sunt pentru noi centrale, ca aceasta. Dac? ar exista al?i sori, cu alte p?mânturi, lucrurile s-ar complica. Dar nu avem nici o dovad? c? ceva de felul acesta ar fi adev?rat.
Scripturile ?i P?rin?ii privesc întotdeauna lucrurile a?a cum se v?d de pe p?mânt. Nu te po?i plasa într-un loc ipotetic, în vreo alt? galaxie, ca s? te ui?i înapoi spre p?mânt. Acesta e un mod cu totul abstract de a privi lucrurile, fiindc? noi nu ne aflam acolo, ci aici. Nou? ni s-a spus ceea ce avem nevoie s? ?tim spre a ne mântui sufletele, nespunându-ni-se nici m?car un singur lucru despre ace?ti al?i sori, planete etc. Dac? ne-ar fi fost de folos s? le ?tim, Dumnezeu ni le-ar fi spus.
Este totu?i un lucru interesant: toate datele sondelor spa?iale trimise c?tre alte planete pân? acum parc? ne-ar da indica?ii deliberate spre a ne ar?ta c? p?mântul este locul vie?ii. Alte locuri sunt corpuri moarte.
STUDENT: Ce p?rere ave?i despre specula?iile privitoare la fiin?ele de pe alte planete ?
P?rintele SERAFIM: Oamenii care caut? fiin?e de pe alte planete intr? în leg?tur? cu o întreag? filosofie ocult? a vie?ii care vorbe?te despre existen?a unor fiin?e superioare ce vin s? ne salveze ?i s? ne dea ajutor; nu trebuie decât s? ne prostern?m în fata lor ?i ei ne vor da toate puterile de care avem nevoie. În fapt, toate miturile despre fiin?e de pe alte planete corespund cu ceea ce ?tim despre diavoli ?i despre felul cum ei lucreaz?. Dac? începem s? specul?m despre aceste fiin?e ?i ne l?s?m cuprin?i de idei despre rase superioare de extratere?tri – totul duce c?tre diavoli. În afar? de îngeri, singurul fel de fiin?e inteligente despre care ?tim sunt diavolii.
5 Crea?ioni?tii ?tiin?ifici
P?rintele SERAFIM: Exist? o mul?ime de scrieri în prezent privitoare la problema crea?iei ?i evolu?iei, problem? ce a devenit vital? mai ales în ultimii zece sau dou?zeci de ani.
Recent a ap?rut un articol foarte p?rtinitor în revista Time, unde erau lua?i în râs cei ce sunt împotriva evolu?iei, prezenta?i ca ni?te fraieri – imbecili ce se întorc la vremurile de dinaintea Procesului Maimu?elor al lui Scopes, ?i a?a mai departe.
[“Darwin din nou pe banca acuza?ilor – Crea?ioni?tii “?tiin?ifici” atac? teoria evolu?iei”, în rev. Time, 16 martie 1981, pp. 80-82. Articolul se încheia cu un citat din Theodosius Dobzhansky: “Nimic nu are sens în biologie, decât numai în lumina evolu?iei”]
Dar citirea scrierilor unora dintre crea?ioni?ti este ceva foarte interesant. Exist? un grup în San Diego, numit Institutul de cercet?ri crea?ioniste, care a scos câteva c?r?i foarte interesante. Una dintre ele se nume?te “Crea?ia: realit??ile vie?ii”, abordând câteva dintre problemele ?tiin?ifice; o alta este despre fosile: “Evolu?ie? Fosilele spun nu!” Exist? o carte excelent? cu titlul “Crea?ionism ?tiin?ific”, destinat? a fi manual pentru licee. Mai exist? o carte bun? ?i serioas? despre dinozauri, deloc greoaie. Ea nu pomene?te nimic despre evolu?ie, ci doar spune povestea dinozaurilor. Este o carte pentru oameni ce vor s? citeasc? f?r? s? li se bage pe gât tot felul de ipoteze ?tiin?ifice.
În 1960, celebrul film “Procesul maimu?elor”, despre procesul lui Scopes din 1925, a influen?at puternic felul cum privea publicul larg dezbaterea crea?ie/evolu?ie. Filmul îl înf??i?a pe faimosul avocat ateu Clarence Darrow ca pe un mare erou, întrucât ap?ra ?tiin?a, progresul, viitorul omenirii ?.a.m.d. Dar lucrurile nu st?teau chiar a?a.
[în realitate, acest film (bazat pe piesa scris? de Jerome Lawrence ?i Robert E. Lee) era o redare foarte departe de realitate a procesului ?i evenimentelor din jurul lui. în viata real? procesul lui Scopes nu a fost o ac?iune penal? serioas?, ci o înscenare juridic? folosit? ca test de c?tre A.C.L.U. John T. Scopes a fost un ap?r?tor voluntar, care nu a riscat nicidecum s? ajung? la închisoare. Vezi Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, ed. cit.,pp. 24-32.]
Dar dup? apari?ia filmului mul?i oameni ce st?teau la îndoial? în privin?a evolu?iei s-au cam speriat, fiindc? nu voiau s? fie acuza?i c? sunt împotriva progresului ?i a ?tiin?ei.
Cu toate acestea, în ultimii dou?zeci de ani s-au scris câteva tratate ?tiin?ifice foarte interesante pe aceast? tem?, punând în discu?ie numeroasele “dovezi” îndoielnice asupra evolu?iei, dovezi ce sunt prezentate în manualele ?colare ca adev?r ?i fapt real, dar, când le examinezi mai îndeaproape, descoperi c? nu sunt realit??i de fapt. De pild?, ei pun în discu?ie a?a numitul fapt c? embrionul uman recapituleaz? mo?tenirea sa evolutiv?, c? pe gât exist? fante branhiale etc. Dar dac? cite?ti orice manual evolu?ionist de azi despre embriologie, vei afla c? acesta este un mit. “Fantele branhiale” nu au nimic de-a face cu evolu?ia sau cu recapitularea; pur ?i simplu a?a se dezvolt? embrionul. De fapt, dezvoltarea creierului, nervilor, inimii etc. în?untrul embrionului contrazice total modul cum ar trebui s? aib? loc dac? ar trebui s? fie recapitularea mo?tenirii evolu?ioniste.
Exist? o mul?ime de lucruri despre evolu?ionism care, chiar dac? nu dore?ti s? crezi din start una sau alta dintre p?reri, te fac s? te opre?ti, s?-?i pui întreb?ri ?i s? chibzuie?ti mai mult asupra probelor pro ?i contra. La fel se întâmpl? ?i cu sistemul dat?rii radiometrice ?i cu interpretarea evolu?ionist-uniformist? a straturilor geologice. Exist? o carte excelent? a profesorului de geologie Henry Mords, numit? Potopul din Cartea Facerii, ce încearc? s? interpreteze straturile, vârsta ghe?ii etc. în termenii Potopului lui Noe. Cartea prezint? dovezi ?i este alc?tuit? foarte ?tiin?ific. Po?i s? o cite?ti ?i s? fii sau nu de acord cu ea, dar este prezentat? la nivel ?tiin?ific.
Institutul scoate lunar un buletin de informa?ii numit Acts and Facts, prezentând lucr?rile lor, ?i în fiecare num?r exist? o mic? completare ce trateaz? un aspect al evolu?iei sau crea?iei. Au avut numeroase dezbateri publice în cursul ultimilor cinci ani în universit??i, care s-au bucurat de o bun? participare; uneori au venit mii de studen?i. Savan?ii crea?ioni?ti sunt foarte bine preg?ti?i – au citit tot ce s-a scris recent – pe când savan?ii evolu?ioni?ti sunt adesea a?a de încrez?tori în ei în?i?i, încât nu prea sunt la curent cu ultimele evenimente. Astfel c? în ultimul num?r al revistei Science, care e foarte evolu?ionist?, unul dintre articole spune c? s-a ajuns într-o situa?ie a?a de proast? în prezent – savan?ii evolu?ioni?ti sunt a?a de prost preg?ti?i ?i predau studen?ilor a?a de precar – încât nu ai decât s? aduci un savant crea?ionist cu trei sau patru fapte din ultimii cinci ani, ?i-i va reduce la t?cere pe evolu?ioni?ti. Astfel c? evolu?ioni?tii au început s? se trezeasc? ?i s?-?i spun? c? ?i-au neglijat datoria de a-?i creste odraslele în spiritul cuvenit. Acum încearc? s?-i educe mai bine, spre a se întoarce la principiile originare ale evolu?iei.
6 Diferite idei evolu?ioniste
P?rintele SERAFIM: Exist? o doz? atât de mare interpretare personal? cuprins? în teoria evolu?ionist?, încât, dac? ceri evolu?ioni?tilor s?-?i explice cum are loc evolu?ia, nu se pot pune de acord asupra unui singur r?spuns. Ei obi?nuiau s? spun? c? evolu?ia are loc prin selec?ie natural? cuplat? cu muta?iile: mici schimb?ri care, dup? un num?r de genera?ii, duc în final la un nou fel de creatur?. Dar se întâmpl? c? muta?iile sunt, în general, a?a de d?un?toare, încât nu se poate explica nici un fel de progres prin muta?ii. Chiar în prezent se discut? aprins dac? nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist ?i s? se adopte o alt? teorie. Ultima idee la care au revenit – o idee lansat? în urm? cu patruzeci de ani – se nume?te teoria “monstrului d?t?tor de speran??”. Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat aceast? idee fiindc? a v?zut c? cumularea selec?iei naturale cu muta?ia nu poate produce structuri complexe.
[Teoria a fost respins? la început de darwini?ti, în 1940, când a fost propus? pentru prima dat? de Goldschmidt, dar a fost reabilitat? în 1980 de evolu?ionistul Stephen Jay Gould de la Harvard, în cunoscutul s?u articol “Reîntoarcerea monstrului d?t?tor de speran??”.]
De pild?, nu po?i explica ochiul printr-o serie de schimb?ri treptate, c?ci fie ai ochi, fie nu ai. Organismul care ar dobândi dintr-o dat? retina sau alt? parte a ochiului nu ar avea la ce s? o foloseasc?. Trebuie s? se împerecheze cu o creatur? cu acelea?i caracteristici, iar apoi caracteristica trebuie s? se p?streze pân? ce se dezvolt? într-o form? superioar?, ca în final s? se dezvolte ochiul întreg. Pur ?i simplu acest lucru nu se poate întâmpla; nu are nici un sens. Ochiul trebuie s? apar? dintr-o dat? întreg.
[În cartea sa The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) (1985), apologistul neodarwinist Richard Dawkins a încercat s? explice evolu?ia ochiului. Argumentele lui Dawkins au fost respinse cu probe de c?tre biochimistul Michael Behe în fecunda sa carte Darwin’s Black Box (Cutia neagr? a lui Darwin) (1996), ed. cit., pp. 15-22; 36-39. Phillip Johnson comenteaz?: “A trece de la Dawkins la Behe este ca ?i cum ai trece din biblioteca copiilor în laborator” (Johnson, Objections Sustained, ed. cit., p. 54)]
Prin urmare, Goldschmidt a sugerat c? evolu?ia are loc în salturi – muta?ii pe scar? larg? ce duc la un “monstru d?t?tor de speran??” care este în stare s? supravie?uiasc? ?i s? se reproduc?. Goldschmidt a invocat aceast? teorie spre a explica originea p?s?rilor. Aripa unei p?s?ri e un lucru extraordinar. Dac? o reptil? are doar un os ce îi iese din spate, ea nu va fi prea bine adaptat? supravie?uirii. Ea trebuie s? aib? dou? aripi întregi care func?ioneaz?, ?i trebuie s? existe un mascul ?i o femel? cu acela?i fel de aripi ca s? le poat? reproduce. Deci ideea “monstrului d?t?tor de speran??” sugera c? o reptil? a depus un ou din care a ie?it o pas?re! Oamenii se întorc acum cu seriozitate la aceast? idee ?i caut? s? g?seasc? un acord între ea ?i darwinism, dându-?i seama c? micile schimb?ri nu pot produce structuri extrem de complexe.
[Un alt motiv pentru care paleontologul Stephen Jay Gould voia s? reabiliteze teoria “monstrului d?t?tor de speran??” era nevoia de a argumenta lipsa speciilor intermediare din arhiva fosilifer?. Revizuirea teoriei lui Goldschmidt de c?tre Gould, numit? “echilibru punctual”, este dezb?tut? în mod curent de c?tre evolu?ioni?ti. Vezi Johnson, Darwin on Trial, ed. cit., pp. 32-44 ?i Denton, Evolution: A Theory în Crisis, ed. cit., pp. 192-95]
Ideile de acest fel trebuie discutate de savan?i, dar ?i pentru noi este interesant s? ?tim despre ce anume discut?.
7 Limitele schimb?rii biologice
P?rintele SERAFIM: Oricare dintre speciile existente înc? în prezent în jurul nostru descinde, într-o succesiune neîntrerupt?, din acela?i fel de creaturi din trecut. Sunt multe specii ce nu mai exist? azi; dar pân? la stingerea lor au r?mas acela?i fel de f?pturi care erau de la început.
În?untrul fiec?rui fel de creaturi se pot observa numeroase schimb?ri. De pild?, coteiul ?i ciob?nescul german provin din acela?i fel, dar r?mân tot câini, ?i se pot împerechea ?i reproduce. La fel se întâmpl? ?i cu “rasele” de oameni: de?i arat? foarte diferit, toate ?in de acela?i fel.
Cei ce î?i spun crea?ioni?ti nu sus?in c? nu exist? schimb?ri. Exist? o mul?ime de schimb?ri în natur?, dar toate au loc între anumite limite. Iat? întreaga problematic? a dezbaterilor despre evolu?ie ?i crea?ie: sunt oare limitele bine definite dup? “gen” – care poate s? nu fie exact acela?i lucru cu “specia” – ori totul provine dintr-un glob originar de materie organic? ce s-a dezvoltat, dând toate felurile de lucruri. Tot ceea ce ?tim în prezent despre codul genetic pare a fi împotriva ideii din urm?. Un organism nu poate “evolua” în ceva ce nu se potrive?te cu codul s?u genetic [Adic? ceva aflat în afara marjei de varia?ie specificate de ADN pentru acel organism anume]. În prezent o mare parte din discu?iile dintre evolu?ioni?ti se învârt în jurul întreb?rii cum este posibil acest lucru. Noi înc? nu am aflat cum.
[Cartea cea mai bun? pe aceast? tem? este Not by Chance ! (Nu întâmpl?tor!) de Dr. Lee Spetner, expert în codul genetic]
8 “Evolu?ia uman?”
STUDENT: Ce crede?i despre oamenii fosili care au fost descoperi?i ?
P?rintele SERAFIM: În ultimii ai au ap?rut o mul?ime de teorii. În Africa, so?ii Leakey f?ceau tot felul de descoperiri în fiecare an. Bineîn?eles c? fiecare persoan? ce face descoperiri dore?te ca “omul” s?u s? fie str?mo?ul întregii omeniri; astfel c? vrea s? r?stoarne toate ideile anterioare, s? aduc? una nou? ?i s? pretind? c? el a g?sit “veriga lips?”. A?a c? lu?m întotdeauna cu prudent? spusele acestor oameni.
În 1959 Louis ?i Mary Leakey au descoperit un craniu al unei specii stinse de maimu?e, Australopithecus (“Maimu?a sudic?”), despre care toat? lumea a presupus c? era maimu?a-str?mo? pentru to?i oamenii fosili – Homo erectus etc. Cinci ani mai târziu ei au anun?at c? au descoperit fosile umane în acela?i strat cu cele ale Australopithecului.
[Statutul de maimu?? disp?rut? al Australopithecului a fost stabilit înc? din 1954 prin anatomie comparat? de c?tre zoologul Solly Zuckerman. Faptul c? oameni adev?ra?i au tr?it în acela?i timp cu australopithecii indic? faptul c? ace?tia din urm? nu au nimic de-a face cu originea omului. În urma descoperirilor so?ilor Louis ?i Mary Leakey, fiul lor Richard Leakey a descoperit ?i el fosile de Australopithecus ?i Homo erectus în acela?i strat.]
Întrucât s-au g?sit ?i unelte de piatr?, ei ?i-au numit noua descoperire Homo habilis sau “Omul îndemânatic”.
[“Din 1964 încoace”, scrie Richard Milton, homo habilis a fost reevaluat ?i s-a sugerat c? unul din oasele mâinii este o bucat? de vertebr?, c? alte dou? oase ar fi putut apar?ine unei maimu?e ce tr?ia în copaci, ?i c? alte ?ase provin de la un ne-humanoid neidentificat. Dar oricare ar fi meritele descrierii originare, r?mâne faptul c? Homo habilis este o fiin?? uman? – nu veriga lips?. S-a calculat c? Homo habilis avea un creier mic: poate doar jum?tate din m?rimea celui al oamenilor moderni obi?nui?i. Dar, a?a cum a ar?tat Dr. A..T. White, habilinele erau ?i mici de statur?, astfel c? creierul lor nu era mic în raport cu m?rimea corpului, fiind mai curând asemeni pigmeilor moderni.
Într-adev?r, unul din aspectele hazlii ale descoperirii lui Homo habilis este acela c? în timp ce darwini?tii î?i concentrau aten?ia s? interpreteze oasele degetelor ?i vertebrele la Olduvai Gorge (locul unde s-au descoperit fosilele lui Homo habilis), încercând s? alc?tuiasc? scrisorile de acreditare ale acelei creaturi ca fiind veriga lips?, se pare c? au trecut cu vederea faptul c? la numai câteva sute de mile spre vest, în p?durile Zairului, se afl? popula?ia Mbuti, care au de obicei doar – patru picioare ?i ?ase inci – în?l?ime ?i, ca statur?, m?rime a creierului ?i chiar ca mod de via?? sunt comparabili cu Homo habilis. Dar ace?ti Mbuti sunt oameni moderni în toat? puterea cuvântului, cu excep?ia faptului c? nu se uit? la documentare TV ?i nu primesc premii de la societ??ile de finan?are a ?tiin?ei” (Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., pp. 206-207). Vezi ?i Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., pp. 157-166.]
Acest lucru a întors pe dos întregul scenariu al evolu?iei umane, fiindc? în teoria evolu?ionist? un str?mo? nu se poate g?si în acela?i strat cu descenden?ii s?i. ?i Homo erectus a fost scos din locul s?u ?i plasat dup? Homo habilis; iar acum se spune c? fiin?ele umane ce au folosit unelte de piatr? au tr?it în urm? cu dou? milioane de ani. Bineîn?eles c? toate aceste lucruri sunt doar presupuneri. Exist? atâtea lipsuri ?i dificult??i în feluritele teorii, încât fiecare evolu?ionist încearc? mai mult s?-?i impun? propriile preten?ii.
Exist? chiar ?i mistific?ri de-a dreptul. Când studiam zoologia la facultate, în anii 1950, una dintre dovezile evolu?iei omului era “Omul de Piltdown”. începând din 1890, a existat o c?utare concertat? pentru a se g?si veriga lips?, despre care se credea c? ar fi jum?tate maimu?? ?i jum?tate om. A?a c?, în 1911, un englez iste? pe nume Charles Dawson a luat un craniu uman, l-a combinat cu osul maxilar al unei maimu?e ?i a completat dintâi de maimu??. Un an mai târziu Teilhard de Chardin a descoperit ?i caninul care lipsea. Cu maxilarul s?u foarte primitiv ?i craniul foarte avansat, acest “Om de Piltdown” a fost socotit a fi un str?mo? evolu?ionist al omului. Unii savan?i l-au pus la îndoial? ?i au avut discu?ii aprinse, dar marea majoritate l-au acceptat. În sfâr?it, în 1950, ni?te savan?i l-au testat cu metoda de datare cu Carbon 14, care d? rezultate destul de precise pân? pe la 2000-3000 de ani vechime. Ei au descoperit c? o parte era mai veche, iar cealalt? era mai nou?, astfel c? s-a dovedit c? erau dou? creaturi diferite. [în 1982, imediat dup? moartea P?rintelui Serafim, s-a descoperit c? maxilarul apar?inea cu siguran?? unui urangutan.] Prin urmare, totul a fost discreditat.
STUDENT: Ce ne pute?i spune despre descoperirile craniilor omului de Neanderthal?
P?rintele SERAFIM: în prezent se accept? c? Omul de Neanderthal este Homo erectus: aceea?i specie cu omul, dar alt? varietate – nu mult mai diferit? fa?? de om decât este englezul de chinez.
[La sfâr?itul anului 1980 câ?iva evolu?ioni?ti au sugerat ca omului de Neanderthal s? i se redea vechea denumire de Homo neanderthalensis. Totu?i chiar ?i ace?tia admiteau c? neanderthalienii erau contemporani cu fiin?ele umane moderne ?i se puteau încruci?a cu ei. Vezi Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., p. 68.]
De fapt, oamenii fosili sunt foarte pu?in numero?i. ?i, desigur, totul se bazeaz? pe felul cum interpretezi: este om sau maimu?? ?
[Richard Leakey î?i citeaz? colegul paleontolog David Pilbeam care spunea: “Dac? ai aduce un om de ?tiin?? inteligent dintr-o alt? disciplin? ?i i-ai ar?ta slabele dovezi pe care le-am g?sit, cu siguran?? c? ?i-ar zice: Las-o balt?; nu prea ai cu ce s? mergi mai departe. Desigur, nici David ?i nici al?ii dintre cei implica?i în cercetarea omului nu pot urma acest sfat, dar r?mânem deplin con?tien?i de pericolele de a trage concluzii din probe atât de incomplete” (Richard E. Leakey, The Making of Mankind, Michael Joseph, Londra, 1981).]
Nu este chiar simplu s? g?se?ti ceva între cele dou? specii. Pe nici o fosil? pe care o vezi, fie c? e a oamenilor “primitivi” sau a maimu?elor “avansate”, nu scrie “Eu sunt str?mo?ul oamenilor de azi”. Deci nu po?i spune dac? e str?mo?, v?r sau nici un fel de rud?. Depinde cum interpretezi. Pân? acum nu exist? de fapt vreun om vechi conving?tor care s? arate cu adev?rat ca ?i cum ar fi intermediar între om ?i maimu??. Exist? diferite feluri de oameni fosili, unii “primitivi”, unii cu cranii mari, unii cu cranii mici; dar nu se deosebesc între ei mai mult decât se deosebesc diferi?ii oameni ce tr?iesc în prezent. Deci cei ce trebuie s? aduc? dovezi în acest caz, cred eu, sunt aceia care vor s? dovedeasc? c? unul se trage din cel?lalt.
Desigur c? toat? problema descendentei unuia din cel?lalt ridic? o mul?ime de întreb?ri fat? de textul Facerii – de pild?, despre genealogii. Dac? omul are milioane de ani vechime, trebuie s? alc?tuie?ti ni?te uria?e epicicluri spre a rezolva genealogiile Patriarhilor. Unii chiar spun c? Patriarhii nu sunt persoane adev?rate: ei ar fi în realitate doar ni?te denumiri pentru mari perioade de timp.
9 Limitele investiga?iilor ?tiin?ifice
STUDENT: Nu sunt surprins când spune?i c? ideile despre evolu?ia uman? se schimb?, pe m?sur? ce se descoper? mai multe lucruri ce contribuie la teoria evolu?iei. Pân? la urm? vom vedea cum întreaga imagine a evolu?iei iese la lumin?.
P?rintele SERAFIM: Totul depinde de premisele de la care porne?ti, fiindc? adeseori premisele sunt foarte puternice.
STUDENT: Vreau s? spun c? în general, în ?tiin??, ei merg cu o teorie, apoi descoper? c? presupunerile lor erau incorecte, a?a cum a?i spus. Apoi sunt nevoi?i s?-?i schimbe teoria, iar acest lucru este un pas, un spor de cunoa?tere în ?tiin??.
P?rintele SERAFIM: Da. Exist? unele puncte slabe ?i în teoria evolu?iei îns??i, a?a cum se înf??i?eaz? ast?zi. Desigur, trebuie s? în?elegem c? ?i cuvântul acesta are mai multe în?elesuri. Evolu?ia unei anumite variet??i de cintezoi sau a?a ceva – nu are leg?tur? cu discu?ia noastr?. Este vorba doar de o schimbare în?untrul aceleia?i firi. Dar evolu?ia ca teorie despre originea lumii – acest lucru e dincolo de domeniul ?tiin?ei. Este o specula?ie despre începuturi, la fel ca anticele specula?ii grece?ti despre infinitatea lumii sau existenta ei ve?nic? etc.
Spre a putea s? accep?i teoria evolu?ionist? despre origini, a?a cum e prezentat? de obicei în prezent, trebuie s? accep?i c? cele ?ase Zile ale Facerii nu sunt o lucrare suprafireasc?, adic? o lucrare de tip diferit fat? de ceea ce se întâmpl? în prezent. Dup? tâlcuirea Bisericii, este o mare deosebire: au existat ?ase Zile ale Facerii, în care Dumnezeu a f?cut întreaga lume, lucru pe care nu îl mai face defel ast?zi. Deci nu se poate deduce cum anume au fost. Probabil c? po?i face deduc?ii cel mult pân? în acel punct, dar nu po?i deduce cum a fost cu adev?rat începutul. Deci cred c? în aceast? privin?? savan?ii ar trebui s? fie mult mai pu?in dogmatici în felul cum privesc ?i discut? despre începutul însu?i.
Textul Facerii arat? foarte clar c? cele ?ase lucr?ri au fost cu totul în afara sferei cunoa?terii noastre de azi. Nu putem ?ti nimic despre ele, afar? de ceea ce Dumnezeu însu?i a ales s? ne descopere. Tocmai de aceea as zice c? savan?ii r?mân pe dinafar? când încearc? s? deduc? începutul din ceea ce se întâmpl? în prezent. Po?i duce ideea uniformist? (adic? faptul c? toate s-au petrecut cu aceea?i vitez? cu care se întâmpl? acum) pân? la un anumit punct – poate pân? la câteva mii de ani. Mai departe este foarte îndoielnic c? totul s-a petrecut mereu în mod constant.
10 Cronologia biblic?
STUDENT: ?tim oare cât de vechi este p?mântul dup? cronologiile biblice ?
P?rintele SERAFIM: Problema este controversat?. Textul grecesc (Septuaginta) ?i textul ebraic (masoretic) al Facerii sunt diferite. Dup? Septuaginta, lumea are cam 7500 de ani vechime; dup? textul ebraic, are cam 6000 de ani vechime. Este o discrepan?? evident?. Cum putem rezolva probleme de acest tip ? P?rin?ii admit c? poate exista o oarecare gre?eal? care s? se fi transmis; pot fi simple gre?eli de copiere etc. Fericitul Augustin are un întreg capitol despre acest lucru. [Fer. Augustin, Cetatea lui Dumnezeu 15.13.] Poate c? unii copi?ti au ad?ugat sau au scos ici ?i colo câte o sut? de ani atunci când au copiat textul. P?rin?ii admit c? în Scriptur? pot fi mici gre?eli. Nu exist? nici o înv???tur? patristic? care s? spun? c? trebuie s? definim lumea ca având exact 7500 de ani vechime. Poate fi ceva mai mult sau ceva mai pu?in: nu este ceva atât de important.
Dar faptul c? Adam a tr?it acum ?apte sau opt mii de ani, sau a tr?it în urm? cu milioane de ani – aceasta este o întrebare important?. Este un subiect însemnat ce influen?eaz? întregul text al Facerii. Trebuie s? în?elegem cine a fost Adam – dac? a fost sau nu o persoan? ?.a.m.d. Dac? a tr?it în urm? cu milioane de ani, apar o gr?mad? de întreb?ri pe care trebuie s? ?i le pui despre felul cum omenirea a interpretat tradi?ia începând de atunci.
11 Preexisten?a sufletelor, reîncarnare ?i evolu?ie
STUDENT: De ce credea Origen c? sufletul a coborât în timp din t?râmul duhovnicesc ?
P?rintele SERAFIM: Se afla sub influenta unor filosofi care spuneau c? materia este rea. Oamenii priveau în jur ?i vedeau c? p?catele se produc din pricina c?rnii, astfel a ap?rut ideea, mai ales între manihei?ti ?i cei cu înv???turi similare, c? materia îns??i este r?ul iar sufletul e un lucru nobil, întemni?at în materie. De aici au ajuns la ideea c? sufletul a petrecut odinioar? într-un alt t?râm.
STUDENT: De ce au coborât sufletele în materie dac? materia este rea ?
P?rintele SERAFIM: Dup? Origen, aceasta se datora faptului c? au p?c?tuit în acel alt t?râm. Este vorba de o concep?ie dualist? asupra universului: exist? un aspect bun – sufletul, ?i unul r?u – materia, trupul. Pe de alt? parte, concep?ia cre?tin? vede sufletul ?i trupul laolalt?, cunoscând c? trupul se va transfigura cu adev?rat. De fapt, cum vom vedea când vom studia Cartea Facerii, trupul la început era diferit de felul în care a ajuns dup? c?dere.
STUDENT: A fost oare influen?at Origen de idei orientale ?
P?rintele SERAFIM: Neîndoielnic. La Alexandria, unde tr?ia Origen, veneau oameni din India care predau acolo. Unul dintre profesorii lui Origen era din India.
STUDENT: Ideea preexisten?ei sufletelor seam?n? cu ceea ce înva?? hinduismul despre transmigrarea sufletelor ?i “reîncarnare”.
P?rintele SERAFIM: Corect.
STUDENT: ?i ce leg?tur? are cu evolu?ia ?
P?rintele SERAFIM: Ideea aflat? înd?r?tul cosmogoniei evolu?iei este aceea ca totul provine dintr-un singur filament: la început a existat o singur? pic?tur?, din care provin toate viet??ile: animale, insecte, plante etc. (Desigur, teoria are imense dificult??i, fiindc? trebuie s? ar??i cum anume, în acea pic?tur? originar?, au ap?rut simultan codul genetic ?i mijloacele translat?rii sale; apoi trebuie s? ar??i cum s-a ad?ugat informa?ia spre a produce codul genetic pentru om ?i toate celelalte creaturi. Acest lucru nu a fost nicicând realizat.)
Ideea “reîncarn?rii” se aseam?n? prin faptul c?, dup? concep?ia vechilor budi?ti, hindu?i, greci ?i romani, ea cuprindea transmigrarea în diferite creaturi, fiare s?lbatice, insecte ?i chiar plante. (în vremurile moderne oamenii au schimbat aceast? idee: ei sus?in c? în “vie?ile anterioare” au fost fiin?e umane, fiindc? nu le place ideea de a fi fost maimu?e sau copaci sau altceva. Oamenilor le place s? cread? c? au fost Napoleon sau Iulius Cezar, dar nu le place s? cread? c? au fost o grind? de stejar pe undeva prin Roma. Se lingu?esc pe ei în?i?i.)
Îndeob?te, putem spune c? ideea c? totul este una – ca un singur “Lan? de Lumin?” ce se împarte în diferite feluri de fiin?e – nu este deloc acceptat? de Sfin?ii P?rin?i. Ei spun c? toate felurile de f?pturi au fost prezente la început, iar s?mân?a lor produce acela?i fel de f?pturi pân? la sfâr?itul vremii.
12 Natura Raiului
P?rintele SERAFIM: înainte de a începe un nou capitol, poate cineva s? fac? un rezumat despre felul cum era Raiul p?mântesc ?
STUDENT: Nu este lumea material? a?a cum o cunoa?tem noi, dar nici un t?râm intelectual, ci unul oarecum intermediar. E mai curând un loc fizic rarefiat.
P?rintele SERAFIM: Da. ?i era pe p?mânt sau în cer ?
STUDENT: Niciunde. Cred c? era ridicat deasupra p?mântului.
P?rintele SERAFIM: Da, dar de fapt la început era parte a p?mântului, chiar dac? era probabil pe un loc mai înalt. Iar acum ?
STUDENT: Este un loc care exist? în mod real, dar nu po?i ajunge acolo într-un mod lumesc, geografic.
P?rintele SERAFIM: A mai fost cineva acolo în ultimele mii de ani?
STUDENT: Tâlharul de pe cruce [cf. Luca XXIII, 43].
P?rintele SERAFIM: A?a e, dar el nu s-a mai întors s? ne povesteasc?. S-a întors oare cineva ?
STUDENT: Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopole.
P?rintele SERAFIM: Da. ?i mai cine ?
STUDENT: A mai fost un buc?tar dintr-o mân?stire.
P?rintele SERAFIM: Corect, Sfântul Eufrosin Buc?tarul.
STUDENT: Este vreunul dintre cei pomeni?i în cartea Sufletul dup? moarte?
P?rintele SERAFIM: Da, sunt unii dintre cei pomeni?i acolo care s-au reîntors ca s? ne povesteasc?. Ei spun întotdeauna, precum Sfântul Pavel, c? nu pot descrie exact ceea ce au v?zut. Ei dau anumite descrieri ale Raiului (de pild? Sfântul Andrei vorbe?te despre plante, o gr?din? minunat?, ?i cerul însu?i deasupra ei), dar e ceva a?a de departe de experien?a noastr? normal?, încât nu pot vorbi prea mult despre el. Ei au v?zut starea în care urmeaz? sa ajungem în veacul viitor.
Raiul a fost un loc aparte de pe p?mânt care a fost f?cut, dup? Sfântul Efrem Sirul, împreun? cu plantele, în Ziua a Treia. În Ziua ?asea Dumnezeu l-a a?ezat în el pe om. La obâr?ie a fost un loc al p?mântului, ca spre a ar?ta c? omul era sortit s? urce de pe p?mânt la cer. Nu era în întregime material, ci dintr-o materie rafinat? pe care nu o în?elegem. Dar, din pricina c?derii omului, acest aspect ceresc al p?mântului – o parte special? a p?mântului dintru început – s-a ridicat cumva ?i a disp?rut din vederea noastr?, de?i înc? suntem în stare s? ne întoarcem în el. În acela?i timp, dup? c?dere, p?mântul dintru început a c?zut întru stric?ciune.
STUDENT: Când a fost f?cut iadul dup? p?rerea P?rin?ilor? A fost f?cut o dat? cu facerea cerurilor sau o dat? cu facerea p?mântului ?
P?rintele SERAFIM: Iadul nu a fost f?cut în mod concret, tot a?a cum nici r?ul nu a fost f?cut în mod concret. Iadul este doar locul ?i starea unde au c?zut îngerii c?zu?i. Cu alte cuvinte, într-un anumit sens, ei în?i?i l-au f?cut. Scriptura vorbe?te despre locul “g?tit diavolului ?i îngerilor lui” [Matei XXV, 41], dar nu pomene?te cum a luat fiin??. Nu ni se poveste?te am?nun?it nici despre îngeri, nici despre c?derea lor; exist? doar scurte referiri ici-colo. Este v?dit c? acestea s-au petrecut înainte de apari?ia ?arpelui din Cartea Facerii.
Mai sunt alte întreb?ri? Este greu de în?eles acest concept despre un lucru care nu e nici cu totul material, nici cu totul duhovnicesc ?
STUDENT: Suntem foarte obi?nui?i s? gândim dualistic: materialul în opozi?ie cu spiritualul.
P?rintele SERAFIM: A?a este. În veacul viitor vom avea trupuri, dar vor fi trupuri duhovnice?ti. Va fi un t?râm asem?n?tor cu Raiul de la început, de?i Raiul era mai “grosier”, adic? relativ material. T?râmul viitor va fi un s?la? duhovnicesc, dar în acela?i timp în el vor exista trupuri
[Sfântul Simeon Noul Teolog scrie despre zidirea reînnoit? din veacul viitor: “Toate vor fi mai presus de cuvânt, ca unele ce vor întrece toat? gândirea, iar fiind duhovnice?ti ?i dumnezeie?ti, se vor uni cu cele inteligibile ?i se vor face un alt Rai inteligibil ?i un Ierusalim ceresc, asem?nat ?i unit cu cele cere?ti, ?i o mo?tenire neclintit? a fiilor lui Dumnezeu” (Discursuri teologice ?i etice, ed. cit., p. 130).]
Care a fost primul exemplu de astfel de trup ?
STUDENT: Hristos înviat.
P?rintele SERAFIM: Da – trupul înviat al lui Hristos, care putea trece prin u?i închise ?i prin ziduri. Putea ar?ta c? m?nânc?, de?i El nu avea nevoie s? m?nânce; El avea r?ni ce puteau fi atinse, dar ar?ta a?a de diferit, încât ucenicii nu L-au recunoscut atunci când L-au v?zut. Este o stare foarte tainic?, totu?i ?ine de trup.
STUDENT: Dac? Adam ?i Eva nu ar fi c?zut, ar fi putut Adam s? înainteze pân? la starea des?vâr?irii f?r? Hristos ?
P?rintele SERAFIM: Teoretic po?i gândi ?i a?a. E o alt? problem? faptul dac? Hristos ar fi venit oricum. Dumnezeu ?tia ce voia s? fac? de mai înainte ?i ?tia cum se vor petrece lucrurile. ?i lucrurile erau astfel, încât Hristos a venit. Dar nu ar fi fost nevoie ca El s? vin? s? ne mântuiasc? dac? Adam nu ar fi p?c?tuit.
Desigur, sunt lucruri foarte adânci. Mai târziu voi cita câteva dintre slujbele ce vorbesc despre aceste lucruri. Teologia Bisericii ni se d? necontenit în slujbe, fiindc? ea ne face s? ne amintim de unde venim ?i încotro mergem.
13 Voin?a liber?
STUDENT: Când Adam a c?zut, ?i-a dat seama în acel moment c? are voin?? liber? ?
P?rintele SERAFIM: De îndat? ce nu a ascultat, ?i-a dat seama c? era gol, a v?zut c? fugea de Dumnezeu ?i a început s? caute scuze. Cu alte cuvinte, i s-a deschis întreaga cale care este urmarea p?catului. Deci a v?zut acest adânc în el însu?i – c? era în stare s? aleag? r?ul, chiar dac? nu ar fi vrut cu adev?rat s-o fac?.
STUDENT: Deci nu era cu totul con?tient de voia sa liber? pân? în acel moment ?
P?rintele SERAFIM: Ei bine, P?rin?ii spun c?, de?i era matur cu trupul ?i foarte înalt cu cugetul, totu?i era înc? foarte naiv, nefiind încercat. Era în starea bun?t??ii f?r? s? fi fost ispitit de c?tre r?u.
STUDENT: Deci a ?tiut Adam ce anume face atunci când a c?zut ?
P?rintele SERAFIM: ?tia un lucru: c? exist? o porunc?. Dar nu era înc? încercat în ascultarea poruncilor ?i, în simplitatea sa, a c?zut.
STUDENT: Înainte de a mânca din m?r, Adam con?tientiza ce este r?ul ?
P?rintele SERAFIM: Cred c? începutul con?tientiz?rii r?ului a fost, probabil, atunci când a observat c? exist? ispite.
[Sfântul Ioan Gur? de Aur scrie: “Adam [înainte de c?dere] ?tia c? ascultarea era bun? ?i neascultarea era rea; ?i-aceasta a aflat-o înc? mai limpede când, dup? ce a mâncat din pom, a fost izgonit din Rai ?i lipsit de acea fericire” (Opt omilii. la Facere 7, 3).]
De nu ar fi c?zut, con?tientizarea în sine i-ar fi putut fi ca ?i cum ar fi gustat din pom f?r? a c?dea. Dac? ar fi fost matur ?i preg?tit, ar fi putut cunoa?te urm?rile r?ului f?r? a c?dea el însu?i în r?u.
Totu?i, aceasta e doar p?rerea mea. P?rin?ii nu vorbesc despre acest aspect aparte, dar spun c? pomul cunoa?terii binelui ?i r?ului este numai pentru oameni maturi. (în treac?t fie spus, nici unul dintre Sfin?ii P?rin?i nu spune c? fructul a fost m?r. Nu ni se spune nimic anume despre aceasta; era doar un pom cu fructe.)
14 Facerea lui Adam ?i a Evei
STUDENT: Dumnezeu a creat doar un b?rbat ?i o femeie? Sau Adam ?i Eva sunt reprezentan?ii unui anume fel de persoane sau grup de persoane?
P?rintele SERAFIM: El a creat întreaga fire omeneasc? într-un om – întâiul om, Adam – iar din carnea lui a luat-o pe prima femeie. Din ei provine restul omenirii.
STUDENT: Când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam, a luat însu?irile proprii firii femeie?ti din Adam sau a înzestrat-o cu alte însu?iri complementare ?
P?rintele SERAFIM: Nu ni se spune. I-a dat toate acele însu?iri pe care trebuia s? i le dea, pornind de la acea coast?. Coasta unui b?rbat nu produce o femeie; deci este o minune. Dumnezeu a luat o parte din Adam spre a ar?ta c? obâr?ia omenirii este una singur?. Întregul omenirii este deja prezent în omul dintru început. Oricine s-a n?scut dup? aceea – din acest unic om – are aceea?i fire, acela?i chip al lui Dumnezeu, care se v?de?te în suflet.
STUDENT: Trupul ?i sufletul omului erau f?cute de la început s? fie desp?r?ite ?
P?rintele SERAFIM: Nu. Dac? Adam nu ar fi murit, nu am mai fi avut de ce s? vorbim despre trup ?i suflet, fiindc? trupul însu?i s-ar fi sub?iat ?i s-ar fi f?cut asemenea sufletului. Pân? la urm? am fi ajuns în starea de trup duhovnicesc.
STUDENT: Dumnezeu a insuflat un suflet ?i în Eva ?
P?rintele SERAFIM: Pe calea pe care o ?tie El, i-a dat ?i ei acela?i lucru pe care l-a dat lui Adam. Nu ni se dau am?nunte de acest fel. Este pur ?i simplu o minune dumnezeiasc?.
STUDENT: De ce se nume?te Hristos al doilea Adam ?
P?rintele SERAFIM: Noi suntem urma?ii lui Adam. Chiar dac? Adam nu ar fi c?zut ?i nu s-ar fi pus început modului de reproducere animal?, ar fi existat un mijloc oarecare de na?tere din acest unic om. To?i oamenii se trag din Adam, astfel c? Adam este ca ?i omenirea. Adam a nimicit întregul plan pentru omenire, dar Dumnezeu a fost mai “iste?”, c?ci El ?i-a “închipuit” de mai înainte cum s? împlineasc? planul f?r? Adam. Prin urmare, Acela prin Care este rea?ezat? firea dintru început a omului, prin Care ni se d? prilejul s? fim din nou în Rai, se nume?te al Doilea Adam.
STUDENT: Oare nu spune Sfântul Pavel despre felul cum moartea a venit la to?i printr-un singur om ?
P?rintele SERAFIM: A?a e, moartea a venit de la un om ?i via?a vine de la un Om.
[Corinteni XV, 21-22: C? de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om ?i învierea mor?ilor. C?ci, precum în Adam to?i mor, a?a ?i în Hristos to?i vor învia.]
Fiindc? Adam a gustat din pom, firea noastr? s-a schimbat. De-aceea, când vorbesc despre firea omului, Sfin?ii P?rin?i se refer? uneori la firea c?zut?, stric?cioas?, pe care o avem ca urmare a c?derii; dar uneori (de pild? Avva Dorothei) vorbesc despre firea dintru început a omenirii, spre a ne da o imagine a st?rii la care ar trebui s? ne întoarcem.
Dar, fiindc? a venit vorba, ideea romano-catolic? este diferit?. Ei spun c? întru început omul era firesc, având un har supraad?ugat care îl f?cea suprafiresc; iar când a c?zut, a pierdut harul ?i s-a întors la starea în care a fost f?cut. Este o concep?ie cu totul diferit?, care se potrive?te cu evolu?ia, c?ci d? de în?eles c? întreaga crea?ie era natural? la început, iar Dumnezeu nu a f?cut toate nestric?cioase. Dup? concep?ia romano-catolic?, Adam nu a fost f?cut nemuritor; el a devenit nemuritor atunci când Dumnezeu i-a ad?ugat harul. Dar în concep?ia ortodox? omul a fost f?cut nemuritor; întreaga sa fire era diferit?, iar când a c?zut acea fire s-a deformat ?i s-a schimbat. Desigur, ne putem înc? întoarce la starea dintru început, dar numai dac? harul lui Dumnezeu, prin Hristos însu?i, ne ridic? din nou.
STUDENT: Dar starea la care noi ne str?duim s? ajungem nu este starea în care era Adam; este starea în care Adam ar fi trebuit s? ajung?.
P?rintele SERAFIM: Corect. Dar starea dintru început este chipul celeilalte st?ri, fiindc? era deja aproape de ea.
15 Mintea lui Adam
STUDENT: Cunoa?terea pe care o avea Adam era o revela?ie dumnezeiasc?. El nu ?i-a dobândit cunoa?terea a?a cum facem noi acum. Este corect ?
P?rintele SERAFIM: Da. Când animalele au venit înaintea lui el nu ?tia despre ele. El le-a dat dintr-o dat? ceea ce Dumnezeu i-a pus în minte.
STUDENT: Totul era duhovnicesc.
P?rintele SERAFIM: Da. Era ceva foarte înalt. Avem o imagine a acestui lucru atunci când un p?rinte v?z?tor cu duhul vede pe cineva pentru prima oar? ?i îi spune pe nume, îi spune p?catele ?i îi spune ce s? fac? pentru a-?i mântui sufletul. Este exact acela?i lucru. Este lucrarea lui, dar numai prin harul lui Dumnezeu. Mintea sa îi d? aceast? informa?ie nea?teptat?, dar el poate face acest lucru numai fiindc? este în leg?tur? direct? cu Dumnezeu.
STUDENT: Spun oare Sfin?ii P?rin?i c? închipuirea ?ine de firea noastr? c?zut? ?
P?rintele SERAFIM: Da.
STUDENT: Închipuirea este acum atât de prezent? în gândirea noastr? !
P?rintele SERAFIM: Corect.
STUDENT: Cum anume gândea Adam? Cum spun P?rin?ii c? era starea min?ii sale ?
P?rintele SERAFIM: Era starea numit? trezvie, nipsis în grece?te. Cu alte cuvinte, el privea lucrurile ?i le vedea a?a cum sunt. Nu era “gând” duplicitar.
[Sfântul Grigorie Sinaitul (1265-1346) scrie: “Începutul ?i pricina gândurilor este împ?r?irea prin neascultare a amintirii simple ?i unitare a omului. Prin aceasta a pierdut ?i amintirea de Dumnezeu. C?ci, f?cându-se din simpl? compus? ?i din unitar? felurit?, ?i-a pierdut unitatea împreun? cu puterile ei” (Cuvinte felurite despre porunci 61, Filocalia vol. 7, ed. cit., p. 108).]
De fapt, nu numai c? se uita la ele ?i le vedea a?a cum sunt, ci a ?i numit toate f?pturile pe m?sur? ce veneau înaintea lui.
STUDENT: Dar am auzit pe unii zicând c? închipuirea e legat? de puterile noastre creative, care sunt oglindirea puterilor creatoare ale lui Dumnezeu. Acesta e un lucru bun, în felul acesta realiz?m lucruri minunate…
P?rintele SERAFIM: Depinde ce anume în?elegi prin cuvântul “închipuire”. Ea are mai multe aspecte. Unul dintre aspecte este capacitatea creatoare, care e parte a firii noastre originare.
STUDENT: ?i cu aceast? capacitate a numit Adam f?pturile ?
P?rintele SERAFIM: Corect. Dar în starea noastr? c?zut? acest talent creator se amestec? cu gândirea duplicitar?: prive?ti lucrurile ?i î?i închipui altceva. Deci cuvântul “închipuire” are dou? în?elesuri, dar în starea noastr? c?zut? este întotdeauna legat de gândirea duplicitar?.
[Sfântul Maxim M?rturisitorul (580-662) înva??: “Mintea lui Adam la început nu era p?truns? de închipuire, care st? între minte ?i gânduri, cl?dind un zid în jurul mintii ?i neîng?duindu-i s? intre în cele mai simple ?i lipsite de chipuri ra?iuni (logoi) ale existentelor zidite”. Sfântul Nicodim Aghioritul (1748-1809) explic? cum anume am?ge?te diavolul prin închipuire: “Diavolul are o foarte strâns? leg?tur? ?i familiaritate cu închipuirea… C?ci el, fiind creat de Dumnezeu întâi ca o minte simpl? ?i f?r? form? ori chip, ca ?i ceilal?i îngeri dumnezeie?ti, a ajuns mai târziu a iubi formele ?i închipuirea. Închipuindu-?i c? î?i poate a?eza scaunul mai presus de ceruri ?i se poate face precum Dumnezeu, a c?zut din starea de înger de lumin? ?i s-a f?cut diavol al întunericului… Diavolul folose?te închipuirea ca unealt? a sa. El l-a în?elat pe Adam prin închipuire ?i i-a stârnit în minte n?lucirea de a fi asemenea cu Dumnezeu. Înainte de neascultare, Adam nu avea însu?irea închipuirii” (Sfântul Nicodim Aghioritul, R?zboiul nev?zut I, 25).]
STUDENT: Dup? p?rerea Sfin?ilor P?rin?i, de ce a ap?rut închipuirea ?i gândirea duplicitar??
P?rintele SERAFIM: Aceasta pare a fi o parte fireasc? a st?rii noastre c?zute. Nu mai vedem lucrurile întocmai cum sunt, fiindc? suntem slabi – suntem, într-un fel, incapacit??i. Privim lucrurile ?i nu prea le mai vedem a?a cum sunt. Când ne trezvim, reu?im; dar de obicei nu suntem în stare.
STUDENT: Acum vedem ca prin oglind?, în ghicitur? [1 Corinteni XV, 12].
P?rintele SERAFIM: A?a este. Adam vedea întreaga zidire limpede, atât zidirea de jos, cât ?i pe cea de sus. ?i, prin urmare, cuno?tea pe deplin realitatea de fapt a tuturor lucrurilor, numai c? avea nevoie de experien?? spre a fi încercat.
STUDENT: Am citit undeva c? oamenii î?i folosesc închipuirea spre a recâ?tiga imaginea Raiului pe care l-au pierdut.
P?rintele SERAFIM: Bine, po?i s? spui a?a, c?ci e evident c? omul, odat? c?zut, tânje?te dup? fericire. Chiar necredincio?ii ?i oamenii care socotesc c? ei nu cred în Dumnezeu ?i nu ar accepta Raiul sau ceva de felul acesta – to?i tânjesc dup? fericire. ?i, desigur, numai în Biseric? primim plin?tatea fericirii ?i afl?m calea c?tre ea, care trece prin urmarea lui Hristos pe Cruce. Dac? te apuci de scris poezii, e?ti foarte înfl?c?rat vreme de o zi, dar în ziua urm?toare cazi în deprimare. Pur ?i simplu nu po?i s? treci dincolo de firea ta în acest mod. Ca s? po?i s?-?i dep??e?ti firea c?zut? este v?dit c? Cineva de sus trebuie s? te ridice. Însu?i Acela ce a f?cut firea trebuie s? te schimbe.
STUDENT: M-ar interesa s? aud mai multe despre felul cum a numit Adam animalele.
P?rintele SERAFIM: Întrucât Adam era la început într-o stare de nep?timire, mintea sa era într-o stare foarte înalt? atunci când Dumnezeu a adus animalele înaintea lui ca s? le dea nume. Adam a dat nume animalelor dup? însu?irile lor. Cu alte cuvinte, el avea un fel de facultate suprafireasc?; mintea sa era limpede ca cristalul, încât vedea imediat care erau însu?irile fiec?rei f?pturi ?i ce nume trebuie s? aib?. Desigur, limba vorbit? de el s-a pierdut. Noi nu mai avem acea limpezime a min?ii; este un lucru cu totul mai presus de noi.
Sfântul Simeon Noul Teolog spune c? Adam era “un împ?rat nemuritor peste o zidire nemuritoare” – nu doar Raiul, ci întregul p?mânt. Desigur, Raiul a fost f?cut ca s?-i fie s?la?. El a fost pl?smuit în afara Raiului, pe p?mânt, iar apoi dus în Rai, locuin?a sa. Animalele nu erau direct în Rai; ele au fost “aduse” acolo. Nou? ne-ar p?rea a fi ni?te fiin?e paradisiace, dar de fapt ele erau în afara hotarelor Raiului ?i au fost aduse în el atunci când Adam le-a numit. Când Adam a c?zut, s-a întors pe p?mântul de unde venise. A fost trimis din nou afar?, s? tr?iasc? pe p?mânt cu sudoarea frun?ii sale.
16 Raiul ?i cerul
STUDENT: în via?a viitoare omul va fi în Rai sau în cer. Raiul ?i cerul sunt acela?i lucru sau nu?
P?rintele SERAFIM: Din punctul nostru de vedere, al celor ce suntem a?a de departe, este acela?i lucru. Mul?ume?te lui Dumnezeu dac? ajungi în oricare din ele. Dar se pare c? vor exista deosebiri, fiindc? multe l?ca?uri sunt [Ioan XIV, 2] ?i locuri osebite; adic? unii sfin?i ajung la o mai mare libertate, mai mare apropiere de Dumnezeu, iar al?ii abia de intr?. ?i cei blânzi vor mo?teni p?mântul [Ps. 36, 11; cf. Matei V, 5]. Sfântul Simeon Noul Teolog spune c? aceasta înseamn? c? cei blânzi vor mo?teni chiar p?mântul acesta de aici. Deci se pare c? unii se vor afla pe p?mânt, cu putin?a de a merge mai sus, al?ii vor fi pe trepte mai înalte. Nu ni s-a descoperit totul; am fost l?sa?i doar s? arunc?m o privire. Dac? vom intra în acea stare, vom vedea exact ce se întâmpl?.
STUDENT: Drep?ii care au murit deja, precum noii mucenici – se afl? în Rai, în cer sau într-un loc aparte? Ce înva?? P?rin?ii despre aceasta ?
P?rintele SERAFIM: Nu putem decât s? ne lu?m dup? vedeniile unor oameni, precum Sfântul Salvius [din Albi] care a murit ?i a ajuns în cer. De obicei, când este vorba în mod specific de Rai, se vede verdea??. Dar Sfântul Salvius a ajuns într-un alt loc, unde nu cre?tea ceva verde, ci erau doar o mul?ime de oameni în alb: sfin?i, mucenici. Cu alte cuvinte, ei sunt în cer. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, când s-a dus în Rai, nu a v?zut oameni, dar a v?zut oameni în cer. Nu ni dau am?nunte despre lucruri de felul acesta.
17 Diavolul
STUDENT: în leg?tur? cu vr?jm??ia dintre Adam ?i ?arpe: a?i spus c? diavolul îl pizmuia pe Adam înainte de c?dere din pricina bun?t??ilor rev?rsate asupra lui. Dar a?i mai spus ?i c? Adam era inferior ?arpelui.
P?rintele SERAFIM: Diavolul e superior fiindc? e fiin?? mintal?. Nu e supus trupului. Trupul e un element inferior; deci el este superior. Dar omul urmeaz? s? dobândeasc? ceea ce diavolul a pierdut, adic? Raiul ?i cerul. Tocmai de aceea, pân? azi, diavolul este numai mânie. I?i po?i închipui diavolul chiar ?i dup? psihologia omeneasc?. Gânde?te-te: aveai via?? nemuritoare ?i ?tiai c? e?ti osândit la iad. Apoi o alt? fiin??, mai prejos de tine, nevrednic? nici m?car s? o scuipi, urmeaz? s? dobândeasc? ceea ce tu ai pierdut. Bineîn?eles c? vei ajunge groaznic de invidios, c?ci pentru tine nu exist? poc?in??. Vei continua s? încerci s? faci tot ce este cu putin?? ca s? îl aduci ?i pe el în aceea?i stare în care te afli tu.
STUDENT: A?i citat din Facere, acolo unde se spune c? ?arpele va în?epa c?lcâiul [Facere III, 15]. Oare astfel încearc? s? ne aduc? înapoi în starea în care este el – lipsit de orice n?dejde ? Ar fi corect s? spunem c? în acest fel el încearc? s? ne împiedice mersul împreun? cu Dumnezeu?
P?rintele SERAFIM: Da. Se pot da multe interpret?ri acelei propozi?ii. Înseamn? c? diavolul nu are putere s? fac? prea mult. Dac? ar fi ridicat, atunci ar fi un du?man primejdios; ne-ar mu?ca peste tot.
STUDENT: Dar dac? nu poate face prea mult, cum de e în stare s? ne smulg? din orice stare ?i s? ne trag? în cele mai de jos?
P?rintele SERAFIM: Dac? avem harul lui Dumnezeu ?i nu cooper?m cu diavolul, nu poate; numai dac? noi în?ine ne l?s?m voin?a s? fie ademenit? de c?tre diavol. De fapt, noi în?ine ne putem l?sa ademeni?i, a?a cum a fost Adam, chiar f?r? diavol. Adam putea s? p?c?tuiasc? ?i f?r? diavol, fiindc? v?zuse înf??i?area pl?cut? a fructului oprit ?i avea deja ispita de a-l dori pentru sine peste porunca lui Dumnezeu.
STUDENT: Poate c? e o întrebare cam f?r? rost, dar a?i putea s? spune?i ceva despre îmblânzitorii de ?erpi indieni ? Este într-adev?r ciudat felul cum fac ca ?erpii s? se ridice, s? stea drept ?i a?a mai departe.
P?rintele SERAFIM: E semnificativ faptul c? se ocup? tocmai de acest fel de f?pturi. Aceasta arat? c?, pe undeva, se lucreaz? cu dracii. La modul general, se poate spune ?i asta.
STUDENT: Este satana folosit ca unealt? de Dumnezeu?
P?rintele SERAFIM: Oho! Asta-i o întrebare adânc?.
STUDENT: ?ti?i cum Dumnezeu l-a l?sat pe satana s?-l ispiteasc? pe Iov.
P?rintele SERAFIM: E adev?rat. Noi nu credem în dualism: c? exist? un Dumnezeu ?i un diavol, ?i c? se lupt? între ei – cum cred maniheii. Noi credem c?, de fapt, Dumnezeu st?pâne?te totul; ?i chiar când lucrurile merg împotriva Lui, le folose?te fie pentru mai marea Lui slav?, fie spre a-i aduce pe oameni la mântuire. Deci totul în lume se întâmpl? fie pentru c? Dumnezeu voie?te a?a, fie pentru c? îng?duie s? fie astfel, din pricina libert??ii, spre a face s? se împlineasc? un bine ?i mai mare.
Satana are o personalitate independent?, dar pe termen lung el este cel care pierde. Chiar când pricinuie?te un lucru însp?imânt?tor, precum Revolu?ia Ruseasc?, din ea ies Noii Mucenici, o cutremur?toare pild? pentru oameni. V? pute?i închipui ce s-ar fi întâmplat cu Rusia f?r? Revolu?ie, dup? cum mergeau lucrurile. Probabil c? ar fi fost mai rea Grecia de azi – un loc înfrico??tor de impregnat cu duhul lumesc, ortodox doar cu preten?iile – îns? în loc de aceasta a fost pedepsit?. Deci, de fapt, din Revolu?ie a ie?it ceva bun, în ciuda faptului c? diavolul a vrut r?ul. Diavolul e independent, poate face r?u, dar Dumnezeu scoate întotdeauna bine pentru cei ce a c?ror voin?? dore?te binele.
STUDENT: Nu-i a?a c? diavolul nu poate face nimic f?r? îng?duin?a lui Dumnezeu ?
P?rintele SERAFIM: Nu, nu poate. Când spunem c? diavolul a fost legat pentru o mie de ani – timpul între întâia ?i a doua venire a lui Hristos aceasta nu înseamn? c? nu poate face nimic. Înseamn? c? poate face doar ce îi îng?duie Dumnezeu.
[Sfântul Petru Damaschinul (sec. XI) înva??: “Nu este nimic întâmpl?tor sau r?u în zidire, ?i chiar ceea ce are loc împotriva voii lui Dumnezeu este schimbat în chip minunat de c?tre Dumnezeu în ceva bun. De pild?, c?derea diavolului nu a fost voia lui Dumnezeu, dar totu?i ea a fost întoars? în folosul celor ce se mântuiesc” (Filocalia, vol. 5). La fel scrie ?i Sfântul Macarie Egipteanul: “St?pânitorul lumii acesteia [diavolul] le este celor prunci cu duhul toiag de pov??uire ?i bici care bate. Prin aceasta, precum s-a mai spus ?i înainte, lor le pricinuie?te slav? mare ?i cinste tot mai mult? prin necazuri ?i ispite, c?ci din acestea au prilejul de a se face des?vâr?i?i, iar sie?i î?i g?te?te o mai mare ?i mai grea osând?. Peste tot, prin el se împline?te o mare iconomie. Cum s-a zis undeva, r?ul ajut? binelui printr-o inten?ie care nu vrea binele. C?ci sufletelor bune ?i cu o voin?? bun? ?i cele ce par de întristare li se sfâr?esc în bine, precum zice Apostolul: Celor ce iubesc pre Dumnezeu, toate li se lucreaz? spre bine (Romani VIII, 28)” (Filocalia, vol. 5, Ed. IBMBOR, Bucure?ti 1976, p. 315). Dup? Sfin?ii P?rin?i, cei “o mie de ani” pomeni?i în Apocalips? XX, 2 reprezint? perioada între întâia ?i a doua venire a lui Hristos. Noi ne aflam acum în aceast? perioad?. Vezi Arhiepiscopul Averchie Tau?ev ?i P?rintele Serafim Rose, Apocalipsa în înv???tura Sfin?ilor P?rin?i, Ed. Icos, 2000, pp. 216-217.]
Când cineva umbl? în harul lui Dumnezeu, atunci numai dac? el însu?i cade din acela poate diavolul s?-i fac? ceva. Când avem ispite, ele sunt asemeni ?arpelui ce în?eap? c?lcâiul: sunt ceva m?runt ?i trebuie s? ne dezb?r?m de ele. Numai dac? ne l?s?m cople?i?i de ele c?dem în dezn?dejde, mânie ?i tot felul de p?cate. Deci puterea diavolului e foarte limitat?.
STUDENT: Dar înainte de Hristos nu era a?a.
P?rintele SERAFIM: înainte de venirea lui Hristos, satana avea mult mai mult? putere, fiindc? fiecare se închina idolilor, care erau demonici.
STUDENT: Dar în întregul ansamblu al lucrurilor, totul era în planul lui Dumnezeu.
P?rintele SERAFIM: Sigur c? da, dar e un lucru foarte tainic. Totul e cu prins în plan, ?i totu?i fiecare persoan? este liber? s? fac? ceea ce dore?te în acest plan. Iar Dumnezeu scoate bun?tate ?i bun? rânduial? din toate lucrurile, indiferent câ?i demoni sau oameni doresc s? fac? r?u.
18 Trupul duhovnicesc al lui Hristos
STUDENT: Cum se potrive?te Hristos cu locul unde se afl? acum sfin?ii ?i cu starea la care spune?i c? trebuia s? ajung? Adam ?
P?rintele SERAFIM: Iisus Hristos este Dumnezeu.
STUDENT: Da, ?i Lui îi slujesc sfin?ii; dar are El un trup duhovnicesc a?a cum vor avea sfin?ii?
P?rintele SERAFIM: Da, are înc? trupul S?u. Sfântul Andrei, de pild?, L-a v?zut pe Hristos tronând în cer.
STUDENT: Dar El este Dumnezeu deja fiin??, ?i noi ne împ?rt??im cu El duhovnice?te.
P?rintele SERAFIM: Da, Dumnezeu este pretutindeni. El este Lumina. Dar Hristos se afl? ?i în cer, în trupul S?u cel înviat. Cum se întâmpl? practic acest lucru nu suntem vrednici s? ?tim; adic?, dac? vom merge al?turi de El, vom sta de vorb? cu El. Dar ia gândi?i-v? – El a mers pe p?mânt cu ucenicii S?i.
STUDENT: A?a se explic?. El este Dumnezeu deja fiin??, dar…
P?rintele SERAFIM: Dar a luat trup. S-a f?cut asemeni nou?, ?i deci acel trup este acolo, în lumea cealalt?. în cer ne vom întâlni cu Dumnezeu duhovnice?te, dar ?i cu El în trupul S?u.
STUDENT: ?i vom avea p?rt??ie cu el în fiin?a Sa ?
P?rintele SERAFIM: Nu. Exist? o înv???tur? a Sfântului Grigorie Palama despre fiin?a ?i energiile lui Dumnezeu. Noi nu avem nici un contact direct cu Dumnezeu în fiin?a Sa, dar îl cunoa?tem în energiile Sale (în har).
STUDENT: Deci sfin?ii nu au contact cu fiin?a dumnezeirii ?
P?rintele SERAFIM: Nu, ei au contact prin energii, ?i astfel se fac p?rta?i cu Dumnezeu. Noi nu putem gândi ca Dumnezeu: nu putem gândi gândurile Sale sau s? gândim ce anume f?cea înainte de facerea lumii, sau alte lucruri de acest fel. Putem doar s? particip?m dup? cum ne îng?duie El, prin harul S?u.
19 T?ria cerului
STUDENT: Ce anume era t?ria ?
P?rintele SERAFIM: Iat? o întrebare foarte interesant?. Da?i-mi voie s? fac un scurt rezumat. Textul Facerii vorbe?te despre o t?rie ce desp?r?ea între apa care era sub t?rie ?i între apa care era deasupra t?riei (Facere I, 7). Mai târziu, în Grecia antic?, a ap?rut teoria c? universul era compus din zece sfere, cu p?mântul, luna ?i fiecare planet? ocupându-?i propria sfer?.
[Prorocul Moisi, autorul C?r?ii Facerii, a tr?it în secolul XVI î.H. Conceptul grecesc al universului sferic a fost lansat întâi de Pitagora, în sec. 6 î.H. ?i revizuit de Euxodus în sec IV d.H.]
Unii, sub influen?a acestei teorii, au crezut c? textul Facerii înva?? c? exist? un fel de castron de sticl? peste p?mânt. Sfântul Vasile cel Mare a discutat anume aceast? problem?, spunând c? nu exist? a?a ceva: era doar o for?? a naturii care desp?r?ea apele de deasupra – adic? un fel de ape mai rarefiate – de apele de dedesubt.
20 “Localizarea” Raiului
P?rintele SERAFIM: Leg?tura dintre Rai ?i lumea contemporan? este una foarte adânc?, fiindc? la început Raiul era parte a p?mântului – un loc mai înalt, ca un fel de munte. Când Adam a fost scos afar? din Rai, a coborât în jos pe pant? ?i a început s? tr?iasc? acolo. Apoi Cain avea s? coboare ?i mai jos.
STUDENT: În Facere se spune c? râul ce ie?ea din Rai s-a desp?r?it ?i s-a transformat în Eufrat ?i în alte râuri.
P?rintele SERAFIM: Da. Se pomenesc patru râuri, interpretate de obicei ca fiind Tigrul, Eufratul, Nilul ?i Gangele. Exist? diferite interpret?ri.
STUDENT: Mai exist? muntele în acel loc ?
P?rintele SERAFIM: Nu. Vede?i, ceea ce avem în prezent e o alt? realitate. Un singur fapt: a venit Potopul lui Noe, ?i se pare c? au avut loc catastrofe însp?imânt?toare în acea vreme – probabil erup?ii vulcanice, mun?i care se ridicau – ale c?ror rezultate le vedem acum. Este foarte probabil ca înainte de Noe s? nu fi existat cele cinci continente pe care le cunoa?tem acum, era un p?mânt grozav de diferit. Poate c? exista un singur continent. Nu avem, de fapt, nici o idee; nu ni se spune nimic despre aceste lucruri. P?mântul a devenit a?a de diferit, încât azi nu mai putem spune cum era. În prezent cele patru râuri nu mai au acela?i izvor; s-au schimbat. Cu toate acestea, po?i ar?ta locul ?i po?i spune c? în acea zon? este leag?nul civiliza?iei antice; se pare c? de acolo provenim to?i.
Desigur, acum Raiul a fost desp?r?it de p?mânt. Dar oamenii înc? ajung în Rai. ?tim despre oameni care au fost acolo, precum Sfântul Eufrosin Buc?tarul. El a adus înapoi mere, pe care oamenii le-au mâncat ca pe o pâine sfin?it?. El a exprimat Raiul ca ?i cum ar fi fost ceva fizic, dar era diferit de realitatea noastr? material? de fiecare zi. Po?i ajunge acolo doar într-o stare de r?pire; trebuie s? ie?i din tine. Raiul s-a dus acum de la noi, fiindc? Adam era la început diferit de ceea ce suntem noi în prezent. El avea o fire mai înalt?. De fapt, P?rin?ii spun c? era din carne, dar era o carne oarecum la mijloc între ceea ce numim trup ?i duh. Este ceva cu totul diferit.
21 Între C?dere ?i Potop
STUDENT: Dup? izgonirea lui Adam din Rai, cum era starea de desp?r?ire ?
P?rintele SERAFIM: Adam a fost izgonit din Rai, dar se spune c? st?tea ?i privea la el. Era înc? vizibil, ?i chiar Cain putea înc? s? vad? Raiul. Unul dintre P?rin?i spune c?, probabil, pân? la Potop oamenii puteau înc? s? vad? Raiul. Nu puteau intra în el, fiindc? erau doi îngeri care îl p?zeau, dar ?tim c? erau oarecum mai aproape, fiindc? Dumnezeu vorbea necontenit cu Patriarhii. Era o stare complet diferit?, foarte greu de imaginat acum, fiindc? dup? Noe începe noua perioad? în care nu mai avem contact cu Dumnezeu în acest fel. Înainte de Potop Dumnezeu venea ?i vorbea direct chiar ?i cu Cain, p?c?tosul
22 Potopul
STUDENT: Unii spun c? Potopul a avut loc doar între Tigru ?i Eufrat.
P?rintele SERAFIM: Acela ar fi fost un potop local. Dar în Scriptur? ni se descrie un Potop universal, peste întreg p?mântul.
STUDENT: De-aceea se g?sesc scoici pe vârfurile mun?ilor ?
P?rintele SERAFIM: Da. Desigur, aceasta se datoreaz? ?i ridic?rii mun?ilor.
Cum anume erau mun?ii înainte de Potop ?i cât de mult a urcat apa nu se poate spune în mod decisiv, fiindc? este foarte posibil s? fi fost o catastrof? atât de mare, încât întregul p?mânt dinaintea ei s? fi fost cu totul diferit. Se poate ca to?i mun?ii s? se fi ridicat în acea vreme. Se vor fi creat tr?s?turi geografice ?i geologice cu totul diferite. Oamenii care accept? ideea Potopului în studiile lor – precum Henry Morris în Potopul din Cartea Facerii – spun c? cele mai multe stratific?ri s-au format în timpul ?i imediat dup? perioada Potopului, nu vreme de milioane de ani. Citi?i cartea.
23 Tâlcuire patristic? ?i critic? textual? modern?
STUDENT: Oare Moisi a scris fiecare cuvânt din primele cinci c?r?i ale Bibliei ? Se ?tie exact când au fost redactate ?
P?rintele SERAFIM: Când se zice la început “cartea lui Moisi etc.”, înseamn? “de la Moisi, în tradi?ia lui”. Una dintre c?r?i (Deuteronomul) pomene?te de moartea lui Moisi; deci nu el a scris acea parte. Nici Psalmii lui David nu au fost scri?i to?i de David. Poate jum?tate sunt scri?i de el, iar ceilal?i au fost scri?i de alte persoane. Biserica Ortodox? nu-?i pune problema dac? fiecare cuvânt e scris de persoana c?ruia îi este atribuit. Nu ne facem atâtea probleme, fiindc? avem ideea de tradi?ie, adic? aceasta e cartea lui Moisi, “în tradi?ia lui” Moisi. Partea principal? este chiar de mâna lui; alte p?r?i au fost ad?ugate mai târziu, dar toate sunt în tradi?ia lui Moisi.
Nu v? pot spune în mod exact când anume au fost redactate c?r?ile. O mare parte s-au p?strat în tradi?ia oral?. Textul de baz? al Facerii a fost descoperit prorocului Moisi. Nu ne facem griji nici m?car s? afl?m dac? fiecare cuvânt este chiar a?a cum l-a primit. Probabil c? protestan?ii se vor sup?ra foarte tare. Dar nu ne facem griji fiindc?, dac? se tâlcuie?te în Biseric?, Biserica îns??i este garan?ia c? se va p?stra în duhul adev?rat. Textul ebraic ?i cel grecesc se deosebesc într-o mul?ime de am?nunte – de pild?, în ce prive?te vârsta Patriarhilor.
STUDENT: Primul capitol din Facere vorbe?te de cele ?ase Zile ?i de facerea b?rbatului ?i a femeii. Apoi, în capitolul al doilea, textul pare a o lua de la început, spunând cum b?rbatul a fost pl?smuit din ??râna p?mântului, iar Eva a fost f?cut? din coasta lui Adam. Parc? ar fi fost dou? istorisiri.
P?rintele SERAFIM: Nu, este doar o repovestire a istorisirii dintr-un alt punct de vedere. O relatare se refer? la obâr?ia Omului însu?i; cealalt? se refer? îndeosebi la obâr?ia primilor oameni, Adam ?i Eva. Erudi?ii moderni obi?nuiesc s? spun?: “Aha, înseamn? c? erau doi autori diferi?i, care trebuie desp?r?i?i, ?i trebuie cercetat punctul de vedere al fiec?ruia – ce vrea s? spun? fiecare ?” Nu este nevoie de a?a ceva, fiindc?, chiar dac? textul s-a transmis pe undeva într-o form? mai corupt?, totu?i textul de baz? a ajuns la noi, ?i ?tim c? el, ca întreg, ne pune în leg?tur? cu Adev?rul.
Deci tâlcuirea Bisericii este cheia pentru a în?elege cum se armonizeaz? cele dou? relat?ri. Când d?m peste lucruri de felul acesta, spunem doar c? aceea?i istorisire este povestit? din dou? puncte de vedere diferite – dou? accente diferite. Nu este, de fapt, o dificultate real?.
Ideea c? trebuie s? existe doi autori diferi?i sau c? exist? trei Isaia, fiindc? se vorbe?te despre trei perioade diferite – este ceva foarte pueril. Erudi?ii moderni pornesc de la premisa c? nimeni nu poate vorbi despre viitor. Bineîn?eles c?, în spiritul acestei idei, ar trebui elimina?i to?i prorocii.
STUDENT: Uneori uit?m c? exist? o întreag? scoal? teologic? ce este în principal umanist? ?i porne?te de la prezum?ia c? o carte ce vorbe?te despre un lucru din viitor trebuie neap?rat s? fi fost scris? mai târziu, astfel încât privea, de fapt, spre trecut.
P?rintele SERAFIM: Da, ?i asta este doar o prejudecat? a lor. Dup? credin?a noastr?, noi nu putem pur ?i simplu s? accept?m acest lucru, fiindc? noi credem c? exist? proroci. Exist? o carte de prorocii ce înc? nu s-au împlinit: Cartea Apocalipsei. Dup? unii erudi?i moderni ea nu vorbe?te despre evenimente viitoare. Îns? noi credem c? urmeaz? s? vedem împlinirea acelor evenimente în viitor, dar într-o form? care este pu?in ascuns?. Nu putem spune cu precizie c? lumea se va sfâr?i în 2012 sau la o alt? dat? anume; dar, pe m?sur? ce vedem c? evenimentele se împlinesc, vedem în?elesul adânc al prorociei care a fost scris? înainte de eveniment.
Chiar dac? s-ar putea ca unele p?r?i ale C?r?ii Facerii s? fi fost redactate de diferi?i copi?ti în vremuri diferite, s-ar explica astfel unele diferen?e de limbaj, dar este un lucru cu totul secundar, care nu afecteaz? esen?ialul. Esen?ialul este acesta: despre ce se vorbe?te în aceste texte? Iat? lucrul principal, pe care trebuie s?-l avem în minte când tâlcuim orice text sfânt: despre ce anume vorbe?te textul, care e în?elesul s?u? Toate micile probleme când a fost redactat ?i în câte feluri a fost redactat (erudi?ii chiar analizeaz? textul spre a calcula de câte ori sunt folosite anumite cuvinte, eviden?iind anumite sinonime spre a ar?ta c? au fost autori diferi?i etc.) – sunt, de fapt, pierdere de timp. Principala întrebare este, iar??i: care este Adev?rul cuprins în el? Iar cheia în?elegerii adev?rului din Cartea Facerii sau din oricare dintre c?r?ile Scripturii este înv???tura Bisericii transmis? de Sfin?ii P?rin?i.
Important este s? accept?m c? textul însu?i e un întreg, ?i c? el vorbe?te despre Adev?r; ?i trebuie s? îi d?m cea mai mare cinstire, fiind cuvântul lui Dumnezeu. Când d?m de ceva ce pare a fi o contradic?ie, trebuie s? privim mai în adâncime ?i s? vedem cum au rezolvat-o Sfin?ii P?rin?i. Din când în când putem veni ?i noi cu o mic? interpretare. De pild?, am discutat ideea legat? de t?rie: nici un Sfânt P?rinte nu vorbe?te în mod specific despre aceast? teorie. Omul modem s-a gândit la ea, ?i are ponderea unei teorii, dar nu e din aceea?i categorie cu Adev?rul descoperit. E doar un ajutor în tâlcuirea textului.
Sursa: http://www.hexaimeron.ro