Arhim. Sofronie

Nimenea pe acest p?mânt nu poate fugi de suferin?e; ?i de?i suferin?ele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii ?i le închipuie mai presus de puterile lor ?i sânt zdrobi?i de ele. Aceasta se întâmpl? din pricin? c? nu-?i smeresc sufletul ?i nu se încredin?eaz? voii lui Dumnezeu. Îns? Domnul Însu?i îi c?l?uze?te cu harul S?u pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu ?i duc toate cu t?rie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit ?i împreun? cu Care pururea se prosl?vesc. Cu neputin?? este a sc?pa de necaz pe lumea aceasta, îns? cel ce se pred? voii lui Dumnezeu duce cu u?urin?? necazul, v?zându-l; ci punându-?i în Domnul credin?a, a?a trece necazul s?u.

Sunt d??i ?tiute când Fericitul Stare? Siluan vedea în rug?ciune ceva dep?rtat ca ?i cum s-ar fi petrecut în apropiere; când a v?zut viitorul cuiva, sau când i s-au descoperit tainele cele adânci ale sufletului omenesc. Mai tr?iesc înc? mul?i oameni care pot da m?rturie de acestea pentru ei, îns? el niciodat? n-a dorit-o ?i niciodat? nu i-a dat mare însemn?tate. Sufletul s?u era afundat pe deplin în rug?ciunea pentru lume, ?i în via?a sa duhovniceasc? pre?uia aceast? dragoste mai presus de toate.

Via?a ?i înv???turile Stare?ului Siluan.

This entry was posted in Catehism. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *