Dupa cum zic Parintii, “extremele de ambele parti sunt la fel de vatamatoare.Trebuie sa mergem pe calea imparateasca, evitand extremele de ambele parti” Sf. Ioan Casian
Crestinii ortodocsi traiesc astazi intr-una din marile perioade decisive, din istoria Bisericii lui Hristos. Dusmanul mantuirii omului, diavolul, ataca pe toate fronturile si se straduieste din toate puterile sa-i abata pe credinciosi de la calea mantuirii aratata de Biserica, incercand chiar in ciuda profetiei Mantuitorului (Mat.16, 18) sa cucereasca insasi Biserica, sa converteasca insusi Trupul Lui Hristos intr-o organizatie “ecumenica“care sa se pregateasca pentru venirea alesului sau, Antihristul, marele conducator mondial al zilelor din urma. Ceea ce stim este ca aceasta incercare a lui Satan va esua, Biserica va fi mireasa Lui Hristos pana la sfarsitul lumii…
Dar marea problema a vremurilor noastre, a tuturor crestinilor ortodocsi este una de importanta capitala: Biserica va ramane, dar cati dintre noi vom ramane in ea si cum vom reusi sa nu ne lasam vatamati de violentele incercari ale diavolului de a ne departa de ea?
Vremurile noastre seamana foarte mult cu cele din secolul XV, din vremea Sf Marcu al Efesului cand Biserica tindea sa se dizolve intr-o unire necuvenita cu latinii.Ba mai rau vremurile noastre sunt si mai rele si mai periculoase decat acele vremuri.pentru ca atunci unirea a fost un act impus cu forta , in vreme ce acum poporul ortodox este de multa vreme pregatit pentru participare la fuziunea tuturor bisericilor si religiilor., prin trepte precum laxitatea, indiferenta, lumescul si ingaduinta fata de groaznica inselare conform careia ” nimic nu se separa cu adevarat”Dar Biserica Ortodoxa a supravietuit falsei uniri de la Florenta, si chiar a cunoscut dupa aceea o perioada de inflorire launtrica si prosperitate materiala…Astazi mai mult ca in orice moment de lupta de pastrare a traditiei ortodoxe intr-o epoca a apostaziei, vocea adevaratei si implacabilei Ortodoxii poate fi auzita pe intreg intinsul pamantului, dar de o deosebita importanta este ca aceasta voce sa fie a adevarului, adica a Ortodoxiei patristice. Din nefericire se intampla cateodata, in special in clocotul controverselor ca pozitii autentic ortodoxe sa fie privite ca exagerate sau sa fie gresit intelese, creandu-se astfel in unele minti o intreaga impresie inselatoare conform careia scopul adevaratei Ortodoxii de astazi este un fel de extremism , un fel de reactie de dreapta fata de Bisericile Ortodoxe “oficiale”. Dimpotriva aceasta lupta a luat o forma ce se regaseste la cei mai importanti reprezentanti contemporani- fie din Rusia, sau Grecia sau din Diaspora- a unei intoarceri catre calea patristica a dreptei socoteli, un mijloc intre extreme , ceea ce Sfintii Parinti numesc calea imparateasca .
Astfel Sfantul Vasile zice “ Drept cu inima este cel ce nu-si are gandul aplecat nici la prisosinta, nici la lipsa ci e indreptat spre locul de mijloc al virtutii”, iar Sf Ioan Casian stabileste invatatura ortodoxa despre calea imparateasca in convorbirea lui despre “dreapta socoteala” “ Suntem datori deci sa dobandim cu toata puterea si cu toata sarguinta noastra darul deosebirii , care ne va putea pazi nevatamati de intinderea peste masura spre amandoua partile . Caci despre amandoua zic parintii ca sunt la fel de vatamatoare: atat intinderea fara masura a postului cat si saturarea pantecelui; atat privegherea peste masura cat si saturarea de somn si la fel toate trecerile peste masura . Dreapta socoteala il invata pe om calea imparateasca , evitand extremele de alaturea : de la dreapta nu-l lasa sa fie amagit de infranarea peste masura , iar de la stanga sa nu fie atras de negrija si lene”Iar ispita de-a dreapta este chiat mai vatamatoare decat cea de-a stanga.
Aplicand aceasta invatatura in contextul actual, putem spune : calea imparateasca a adevaratei Ortodoxii de astazi este o mediere intre extremele ecumenismului si ale reformismului, pe de-o parte, si a ravnei fara cunostiinta (Rom. 10.2) pe de alta parte.Mai explicit pe de-o parte, adevarata Ortodoxie nu merge “in pas cu vremurile”pe de alta parte nu face din “strictete “, “corectitudine”, “canonicitate”(bune in sine) o scuza pentru vreo fariseica multumire de sine , pentru exclusivism si neacredere.Aceasta autentica moderatie ortodoxa nu trebuie confundata cu lancezeala si indiferenta, sau cu vreun compromis intre extreme politice, desi duhul “reformei”este asa de popular astazi incat oricine se formeaza dupa duhul acestor vremuri va privi la adevarata moderatie ortodoxa ca la un tip de fanatism, dar daca ar privi mai atent problema avand in vedere standardul patrstic, va gasi calea imparateasca departe de orice fel de extremism.
Sursa: Ne vorbeste parintele Serafim Rose, Galati, 2003
intreaga carte pe: http://www.scribd.com