Erezii papale [1/7]

1.    Filioque

Potrivit dumnezeiestii Descoperiri, Dumnezeu Se distinge in Trei Persoane, Care sunt de o fiinta, de o cinste si de o putere. Dar nu exista trei Dumnezei, ci Unul. Fiecare Persoana are o insusire deosebita, care arata modul diferit al existentei Sale: Tatal este nenascut (este unicul inceput si izvor al Dumnezeirii); Fiul este nascut (Se naste din Tatal “mai inainte de toti vecii”); si Duhul Sfant este purces (nu este fara de nastere, dar nici se naste, ci purcede din Tatal “inainte de toti vecii”).

Simbolul Credintei, care a fost alcatuit la Sinoadele I si II Ecumenice (325, 381) marturiseste credinta “intru Duhul cel Sfant, Domnul, de viata Facatorul, Care din Tatal purcede”, urmand cuvintele lui Hristos: “Cand va veni Mangaietorul…Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede…”Ioan 15,26. Sinodul al III-lea Ecumenic din 431 (prin canonul 7) interzice categoric orice adaos ori scoatere din Sfantul Simbol.

Francii insa, vrand sa inteleaga cu logica omeneasca fiinta lui Dumnezeu, au rastalmacit cuvintele lui Hristos, dispretuind Sinoadele Ecumenice, si au adaugat in Simbol, dupa propozitia “Care din Tatal purcede…”, cuvantul Filioque (adica si de la Fiul), ceea ce inseamna ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul. Prin acest adaos se creeaza problem teologice de nesolutionat si denaturari grave ale credintei cu consecinte in viata Bisericii. Mai concret:

Se introduce in Sfanta Treime doua principii (inceputuri). Adica reiese existenta a doi Dumnezei principali (Tatal si Fiul) si a unuia secundar (Duhul Sfant). In felul acesta survine dizolvarea totala a dogmei treimice. “Dumnezeul Treimic” al papistasilor nu mai este Dumnezeul cel adevarat, ci un dumneazeu fictive si inexistent.

Duhul Sfant este subestimat si inlaturat din viata Bisericii si a crestinului. Astfel Biserica este lipsita de caracterul ei harismatic dat de Duhul Sfant,  aspira la impunere sociala si la autoritate lumeasca, isi accentueaza exagerat latura organizatorica si lumeasca. La randul sau, crestinul nu mai are drept scop propria innoire launtrica si cunoasterea lui Dumnezeu, care se realizeaza numai prin Duhul Sfant, ci se limiteaza la imbunatatirea morala si la o imitare exterioara a lui Hristos.

In sfarsit, dependent Sfantului Duh de Fiul a dat posibilitatea Romei sa sustina cu tarie ca in lume numai papa, ca reprezentant al lui Hristos, are puterea sa imparta darurile pe care Duhul Sfant le daruieste Bisericii¹.

Sursa: Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si dumnezeu – papismul ieri si azi,

Chilia “Buna Vestire”, Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos

—————————–

1 – Uneori, mai ales in tarile ortodoxe, papistasii rostesc Crezul fara Filioque. Lucrul acesta se face din motive propagandistice, iar nu fiindca pentru ei Filioque a incetat sa mai fie considerate o dogma de credinta esentiala. De altfel, stergerea acestui cuvant din Sfantul Simbol nu are nici o insemnatate daca nu este inlaturata si teologia scolastica care l-a creat pe Filioque si toate celelate erezii papale.