R?sar în zori de vremuri nou?, nevinovate, dalbe flori,
Cu mâini curate le culegem ?i ne pornim colind?tori.
B?tând u?or cu ele’n pragul oric?rui suflet luminat
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i dup? ce ne-am închinat
Cânta-vom cântece de slav?, de dragoste ?i de prinos
C? pentru neamul nostru ast?zi se na?te ‘ntr-adev?r Hristos.
Copii sfio?i, crescu?i din leag?n în sfinte datine, venim
?i noi la marea s?rb?toare, sl?vitei Patrii s? menim
S? calce harnic? deapururi pe-al holdelor bogat l?icer,
S? nu-i apun? niciodat? izb?vitoarea stea din cer.
Pe firul vechilor refrenuri în?iruind cânt?ri de azi
Pornim de la coliba noastr? ?i str?b?tând prin mun?i cu brazi,
De sus, din grindurile Tisei ?i pân’la cuibul din Hotin
Vom duce graiul ?i povestea nestr?mutatului destin:
Prin munc? doar ?i vitejie trecur?m tulburul noian
De când ne-a fost s?dit aicea b?di?a nostru drag Troian.
Plecând cu dalbe flori în mân?, de-a lungul ??rii le purt?m
La orice cas? cu lumin? s? ne oprim ?i s? cânt?m.
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i versul cald, încetinel
Va prinde aripi n?zdr?vane ca s? v? ia în zbor cu el.
Iar de-?i vedea pe alba floare bobi?e tainice sclipind
S? ?ti?i c?-s lacrimi ce le vars?, r?sle?i, ciobanii de la Pind.
Autor: Vasile Voiculescu