Extras din subcapitolul “Prin cuptorul smereniei”
„S? zicem c?, dup? p?rerea ta, ai avea o via?? bun? dup? voia lui Dumnezeu, so? ?i copii cumsecade ?i, totu?i, a?a din senin, la o întâmplare oarecare, un vecin sau propriul t?u copil sau so?, s?-?i ard? obrazul zvârlindu-?i vorbe grele: pr?p?dit?, uciga??, hoa??. Iar tu, ne?tiindute de vin? cu nici una din acestea ?i nepricepând ce se lucreaz? la mijloc, se poate întâmpla s? sari, ca mu?cat? de ?arpe, cu ?i mai grele vorbe, ap?rându-te ?i îndreptându-te, iar pe cel ce te cearc?, ap?sându-l ?i ucigându-l cu mânia. Nu e bine, nu te gr?bi, ci socote?te cum trebuie: poate c? nu ?i-ai m?rturisit, asupra ta, vreo gre?eal? cu propriul t?u so?, înainte de vreme, iar so?ul t?u î?i aduce aminte acum, într-un ?uvoi de mânie, f?r? s? ?tie c? p?catul odat? tot r?bufne?te, oricât? uitare s-ar fi a?ternut peste el. Poate c? ?i copilul î?i strig? în ocara sa vreun p?cat al p?rin?ilor, de care trebuia cru?at, fie cu fapta, fie cu gândul. Poate c?, pentru vreun gând r?u asupra vie?ii sale, el la vreme î?i aduce aminte, sub form? de necuviin??, gre?eala ce era s-o faci asupr?-i. Uitase?i s? ?i le m?rturise?ti, s? te dezlegi de vina lor, ?i iat?, ?i se aduc aminte. C?ci prin cei apropia?i primim arsurile cele mai cur??itoare, – ?tiut fiind c? nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alt? parte, poate c? pu?ine zile mai avem ?i, din îng?duirea lui Dumnezeu, se r?stesc la noi viclenii, cei ce ne-au îndemnat la p?cate, ?i, prin vreo gur? slab?, ne strig? vinov??iile uitate pe care m?rturisirea ?i lacrimile noastre nu le-au ?ters.
Drept aceea, cu lumina cuno?tin?ei fiind, în necazuri bucura?i-v? (Tesaloniceni 5, 16). C?ci celui l?murit în c?ile lui Dumnezeu tot ce i se întâmpl? spre mai mult? lumin? i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastr? s? fie: de-a nu strica ce tocme?te Dumnezeu.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, C?rarea Împ?r??iei,
Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.